Vă așteptăm de Noaptea Muzeelor – Muzeul Cineastului Amator, în curtea Universității „Eftimie Murgu” din Reșița pentru a admira o mașină unică intitulată „De Karaso Simplon”

”DeKARASO SIMPLON, fabricat la REȘIȚA” este POVESTEA drumului de la visul meu de copil al Reșiței anilor 60-70 la împlinirea lui spre bucuria parcă aceluiași suflet de copil, devenit între timp adult. S-a întâmplat după mai bine de 30 de ani, răspunzând de această dată visului propriului meu copil , prin inginerie abordată artistic și ”practică” AICI, ACASĂ (în garaj) la REȘIȚA…și finalizată printr-o exigentă și solicitantă omologare tehnică CE la RAR București.

Câteva informații

NUMELE:
DeKARASO, de la cel al râului/ județului Caraș (-Severin)
SIMPLON, numele unui tunel din Elveția prin care trecea Orient Expresul, în drumul său de la Paris la Istanbul.. În România celebrul tren, trecea într-o vreme pe ruta Caransebeș- Orșova (pe la Porta Orientalis, la Dunăre). I se spunea în perioada interbelică ”simplonul” (substantiv comun) și era tractat de faimoasele locomotive cu abur ”fabricate la Reșița”.

DATE TEHNICE:
Caroseria tip cochilie monobloc din rășină armată cu fibră de sticlă, a fost realizată în următoarele faze: model de ipsos scara 1:1, matriță, piesă.
Este montată pe o infrastructură complet echipată de DACIA SuperNova, fabr. 2002.
Structura de rezistență a fost modificată, având rigiditate și rezistență crescute față de original. A fost necesar datorită lungirii compartimentului motor din motive de aspect și respectiv mutării postului de conducere cu 50 cm spre înapoi. În acel spațiu este un portbagaj față suplimentar.
Motorul este tip Renault 1.4 benzină, injecție, 75 CP, 114 Nm.
Viteza max. 155 km/h
Omologare individuală CE/ ian. 2005 la RAR București

ALTELE
Realizarea artizanală a necesitat 4000 ore de muncă între 2003-2005.
Sigla a fost realizată de către soția mea prin gravare cu freza stomatologică pe INOX
Farurile și stopurile sunt de serie, pentru TVuri, de fabricație Elba TIMIȘOARA. Tot aici a fost realizat nichelajul jenților și ornamentelor.
Parbrizul tip duplex a fost realizat la Gerom BUZĂU în iunie 2004 pe matrița mea din tablă. Geamurile laterale sunt plane tip securit….Îmi amintesc cum aproape era să ratez venirea pe lume a fiului meu cel mic, așteptând aproape o săptămână la niște rude din Buzău…să se nască parbrizul cel fără defecțiuni…Oricum, oamenii și tehnicienii aceia au fost extraordinari.

POVESTEA
.….Îmi amintesc că aveam numai 5 ani în 1968 când părinții mei și-au cumpărat prima mașină, un Renault Gordini. O vedeam mică și toată rotunjită și o consideram urâtă față de uriașele și înaripatele mașini americane din filmele de la televizor. L-am întrebat pe tatăl meu de ce nu avem și noi astfel de mașini, dar mi-a spus că la noi în România nu se aduc mașini din America, și chiar dacă s-ar aduce, nu ni le-am permite. În dezamăgirea mea m-am hotărât să- mi construiesc una. Am început cu prietenii de joacă să căutăm și adunăm de prin jurul blocului, de pe la garaje și mai de la distanță tot soiul de fierotanii, de la roți de bicicletă, șuruburi, țevi, scaune și câte altele. În acel moment tatăl meu mi-a explicat că nu se poate așa, că trebuie să-mi fac un plan, să am un proiect și să mai învăț multe despre mașini. Atunci mi-a arătat la ce servesc un șurub și o piuliță și cum să le desenez. Acestea au fost primele mele cuvinte în noua limbă a tehnicii. Mult mai târziu și arătând cu totul altfel, în stil Art Deco, mi-am construit mașina visată în copilărie și am înțeles că a crea muzică, pictură sau artă în general, e oarecum asemănător.„

Iată cum timpul a zburat pe nesimțite, și m-am trezit într-o bună zi că fiul meu cel mare, jucându-se cu machetele unor superbe mașini de epocă (Jaguar 120 XK cabrio 1948, Bugatti Atlantic 1937, Citroen DS ”al lui Louis de Funes și Fantomas”, etc., etc.- recunosc, aproape toate cumpărate ca să-mi satisfac mai mult propria plăcere) îmi pune aceeași întrebare pe care i-am pus-o și eu tatălui meu cu ani în urmă. Stupefiat, atunci pe loc i-am dat și eu același răspuns neconvingător, că nu se poate și că nu ne permitem așa ceva.
– Dar voi, care cu mașinuțele alea grozave ale voastre vă tot dați așa de mari, sunteți niște aristocrați și ingineri de doi bani dacă nici măcar nu vă puteți construi una adevărată și numai vă uitați toată ziua la poze și aruncați banii pe jucării, ne zice mai în glumă mai serios soția….și de aici începe epopeea din fotografii.