Următoarea conferință a Institutului de Studii Sud-Est Europene va avea loc, ÎN FORMAT HIBRID, marți, 28 martie, ora 11 și va fi susținută de Daniel Cain (ISSEE), Locuri, oameni și fapte: Consulatul român de la Monastir. Cei care nu pot participa fizic la această conferință, se pot conecta pe platforma Zoom. Pentru a asista, vă rugăm să trimiteți un e-mail la acad_sudest@yahoo.com, menționând afilierea dvs. profesională.

Conferința de Joi, 30 martie, ora 18:30, care va avea loc la Palatul Suțu (Bd Ion C Brătianu, nr 2) cu tema „Monumente fantomatice. Așezări preistorice de acum 7000 de ani din preajma Bucureștiului”, la care vă invităm să participați, va fi susținută de dr. Vasile Opriș, arheolog specialist și șeful Secției Istorie din cadrul Muzeului Municipiului București. Primele așezări atestate în zona Bucureștiului datează din perioada Neoliticului Mijlociu, de acum mai bine de șapte milenii. Aglomerări umane și locuiri succesive în aceleași perimetre pentru o vreme îndelungată au condus la acumulări antropice însemnate, conservate până în epoca modernă sub forma unor anomalii geografice, atipice peisajului local de câmpie. Au fost denumite „măguri” de către localnici, iar arheologi le-au spus tell-uri, după exemple similare din Anatolia și Orientul Apropiat. O astfel de movilă poate conserva urmele materiale ale câtorva generaţii, ale uneia sau mai multor epoci, precum şi amprenta omului modern. Cea din urmă, indiferent de scop sau mijloace, este întotdeauna una distructivă. Cu excepția așezării de la Măgura Jilavei, care în prezent nu mai există, restul au fost clasificate ca monumente istorice de valoare națională și universală, și astfel protejate de legile naționale și internaționale. Dar cercetările recente pe teren sugerează că tell-urile din jurul capitalei sunt de fapt „monumente fantomatice”. Analiza pe care o va prezenta Vasile Opriș presupune documentarea cercetărilor efectuate de-a lungul timpului corelată cu prezentarea rezultatelor obținute în urma achiziției de date 3D cu ajutorul unui UAV. Veți afla informații extrem de interesante despre starea de conservare a siturilor, interpretările datelor dobândite, posibile strategii de conservare, cercetare și valorificare. Vă așteptăm cu drag! + info: https://fb.me/e/4rAIBBbZg

Continuăm luna aceasta seria conferințelor organizate la Muzeul George Severeanu cu tema intitulată „Aurul Mării Negre. De la staterii de tip Alexandru cel Mare la staterii de tip Lysimach“, prezentată de C.Ș.II dr. Emanuel Petac. După ce în secolele epocii clasice (V-IV a.Chr.) emisiunile monetare din cetățile grecești vest-pontice fuseseră reprezentate de nominaluri de argint (drahme, dioboli, oboli sau chiar subdiviziuni ale acestora), fie ele din Istros, Kallatis, Mesembria sau Apollonia Pontica și doar extrem de rar și mai ales către jumătatea sec. IV de piese persane de aur (darici), ajunse acolo de regulă prin intermediul mercenarilor din armata persană, cucerirea macedoneană a Persiei avea să schimbe radical aspectul lucrurilor. Odată cu războaiele diadohilor pătrund în spațiul de la sudul și nordul Dunării de Jos primii stateri macedoneni de tip Alexandru cel Mare, prin intermediul mercenarilor traci sau geți servind în armatele competitorilor elenistici. Cantități imense de monede de aur aveau să fie vizibile însă în spațiul vest-pontic mai ales către mijlocul sec. III, când marile regate elenistice (în speță Egiptul ptolemaic și Siria seleucidă) își dispută hegemonia asupra Mării Negre și moștenirea fostului regat al Traciei lui Lysimach prin intermediul aliaților din zonă. Marele război pentru stăpânirea Tomisului dintre Kallatis (și aliatele sale Istros, Odessos, Mesembria), susținut de Siria seleucidă respectiv Byzantionul susținut de Ptolemeii Egiptului, avea să conducă pe de o parte la emiterea de către cetățile vest-pontice a unui imens volum de stateri de tip Alexandru cel Mare, comparabil cu cantitatea de aur monetizat de Byzantion în forma staterilor de tip Lysimach. Victoria finală a Byzantionului avea să atragă pe de o parte căderea dramatică a puterii Kallatisului, alinierea tuturor celorlalte cetăți la sistemul de alianțe al victoriosului Byzantion, dar și la un nou polis, și anume Tomisul, care emite acum, urmare a victoriei byzantiote, primele sale monede de aur. Acest aflux de metal prețios avea să se mențină de-a lungul sec. III a.Chr, câtă vreme a continuat lupta pentru hegemonie auspra regiunii dintre seleucizi și ptolemei. Ascensiunea Romei la finalul sec. III și începutul sec. II, urmată de căderea regatului Macedoniei, de respingerea Siriei din Europa și împingerea ei în spațiul asiatic, de izolarea Egiptului, avea să atragă și dispariția timp de peste un secol a aurului din Marea Neagră, ultima revenire fiind legată în prima jumătate a sec. I a.Chr. de războaiele mithridatice. Având o experiență de peste 30 de ani în cercetarea numismatică, dr. Emanuel Petac este unul dintre cei mai avizați cercetători ai numismaticii perioadei elenistice, autor al unor contribuții esențiale legate de emisiunile monetare ale cetăților vest-pontice și nu numai în timpul perioadei elenistice. Președinte al Societății Numismatice Române, vicepreședinte al Comisiei Naționale a Muzeelor și Colecțiilor din România, conduce în prezent Cabinetul Numismatic al Bibliotecii Academiei Române, fiind conservatorul fabuloasei colecții numismatice a Academiei Române. Coordonator serie conferințe: Ioan Carol Opriș