București: expoziție și cine-concert la Muzeul Naţional de Artă Contemporană

  • Scurt-metrajul „O seară în atelierul părinților mei”, coproducție Ysé Productions (Franța) și META Cinema – Fundația Culturală META (România), documentează în cheie autobiografică formarea tinerei regizoare Eva Pervolovici: „Există un imaginar genetic, celule de creativitate, o memorie comună, care se transmite între părinți și copii?”
    •Producție cinematografică care reunește patru mari actrițe din generații diferite: Ada Condeescu, Esther Garrel, Marie Rivière și Agathe Dronne.

    Proiect cinematografic de scurt-metraj susținut și co-finanțat de Primăria din Paris, Administrația Fondului Cultural Național și Impuls Leasing

    Marți, 3 octombrie, de la ora 20.00, la MNAC are loc finisajului expoziției „METAREALIA — În același timp” | 2META, printr-un eveniment inedit care îmbină filmul și muzica.

    Scurt-metrajul care stă în centrul evenimentului de marțea viitoare de la MNAC este „O seară în atelierul părinților mei” de Eva Pervolovici. Coproducție Ysé Productions (Franța) și META Cinema – Fundația Culturală META (România), filmul documentează în cheie autobiografică formarea tinerei regizoare Eva Pervolovici, o artistă care are deja în palmares un prim lung-metraj și mai multe scurt-metraje, lucrări de artă video, foto, colaborări la romane colective și articole în reviste de artă.

    „Eu nu m-am implicat niciodată în viața artistică a părinților mei și poate că nu le-am înțeles bine munca, până în anul 2011, când s-au reîntors la pictură. Premisa filmului este surpriza și emoția percepută acum câțiva ani când, intrând în atelierul lor și privindu-le tablourile, m-am pomenit transpusă în copilărie și am început să-mi pun întrebări despre felul în care ni se formează lumea interioară. Se crede că imaginile pe care le percepem în primii ani de viață ne modelează imaginația. Cum e atunci posibil ca tablourile pictate 30 de ani după nașterea mea aduc la suprafață vise din copilărie și filme visate? Mă trezesc în fața unei cronologii inversate. Ca și cum tablourile încă nepictate mi-au influențat filmele. Există un imaginar genetic, celule de creativitate, o memorie comună care se transmite între părinți și copii?”, a mărturisit regizoarea Eva Pevolovici.

    Scurt-metrajele care completează programul serii de 3 octombrie de la MNAC sunt: „Ica Riding Hood” (Beleza Film, Germania), „LubaBen” (Kinoelektron, Franța) și „Untitled” (META Cinema – Fundația Culturală META, România).

    Cine-concertul serii, pe muzică de Benoît Maerens, îi reunește pe: Dirijor – Carmen Cârneci, Clarinet – Emil Vișenescu, Violoncel – Dan Cavassi, Contrabas – Silviu Prodan, Trombon – Ciprian Pârciu, Contrafagot – Adam Fiminiceanu, Percuție – Alina Alexandra Trifu și Theremin – Andrei Dinescu.

    Evenimentul se va încheia cu o sesiune de întrebări și răspunsuri moderată de criticul de film Ileana Bîrsan, la care vor lua parte: actrițele Ada Condeescu, protagonistă a momentului de lectură din cadrul evenimentului, Rhuna Mocanu (rolul principal din „Ica Riding Hood”), muzicienii, membrii grupului 2META – Maria Manolescu și Romelo Pervolovici –, Radu Pervolovici, producătorul scurt-metrajului, Andreea Drăghicescu, directorul de producție al scurt-metrajului, și Raluca-Elena Doroftei, curator.

    Expoziția care reprezintă punctul de plecare al cine-concertului – „Metarealia – În același timp” – a fost vernisată în primăvara acestui an. Proiectul prezintă duo-ul Maria Manolescu și Romelo Pervolovici (2META) într-o ipostază inedită, separând masculinul și femininul în două discursuri paralele, dar care se și intersectează, având ca fond comun pictura.

Eva Pervolovici – Absolventă a unui MFA Film Advance Practice (Edinburgh), și a secției regie la UNATC, în prezent doctorantă în cinema la Sorbona, Eva Pervolovici și originialitatea muncii sale au fost recompensate la numeroase festivaluri în întreaga lume. A participat la „Talent Campus” din Berlin, Sarajevo et Rejkjavik. În 2010, selecția pentru „Berlin Today Award” i-a permis să realizeze scurt-metrajul Little Red, care a fost prezentat la festivalul de la Berlin din 2011. În același an, a obținut premiul „Cannes à la Flip“ pentru cel mai bun scurt-metraj. Scurt-metrajele LubaBen și Mina au fost prezentate la festivalul de la Rotterdam din 2011 (în competiție și în programul Spectrum). Primul ei lung-metraj, Marussia, produs de KinoElektron, a fost prezentat la festivalul de la Berlin în 2013, la categoria Generation. Laureat cu premiul TV5 Monde pentru cel mai bun film Francofon la Festivalul International Transilvania – TIFF- și premiul publicului la Auburn, Australia, Marussia a călătorit în lumea întreagă, între Ankara, Rehovot, Rio de Janeiro, Bahamas, Lahore etc… Începând din anul 2008, Eva trăiește și lucrează la Paris.

București: expoziția “Copiii ne dau „lecții” de patriotism”

Copiii ne dau „lecții” de patriotism

Asociația Da’De Ce prezintă cu multă bucurie rezultatele atelierelor creative desfășurate în București în cadrul proiectului „Da’De Ce (nu) îmi iubesc țara?”, cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Proiectul a avut ca obiectiv principal interogarea sentimentului de patriotism în rândurile copiilor, prin mijloace artistice, alături de nume importante ale artei contemporane: Katia Pascariu, Cuzina, Cristina David și Paul Dunca.

Pentru cei curioși să vadă ce înseamnă patriotismul pentru copiii români, pe 24 mai, ora 17:00, la Muzeul Național de Artă Contemporană (parter, intrare pe Calea 13 Septembrie), are loc vernisajul expoziției cu lucrările realizate în cadrul atelierelor de către copiii de clasele a III-a si a IV-a de la Școala Sf. Silvestru şi de către cei care au participat împreună cu familia la atelierele de week-end. Expoziția interactivă este adresată copiilor şi poate fi vizitată până pe 25 iunie în intervalul orar: miercuri-duminică 12.00-20.00, luni, marți – închis.

Asociația Da’De Ce își propune să cultive curiozitatea celor mici prin proiecte de educație creativă. Mai multe detalii despre asociație și proiectul „Da’De Ce (nu) îmi iubesc țara?” găsiți aici: http://www.asociatiadadece.ro/

„Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitea beneficiarului finațării.”

București: Prezentare: DAAD Artists-in-Berlin Program MNAC – Palatul Parlamentului

e18d2bfa-ec80-4b32-9cf9-d9de4b1411f0

Miercuri, 05.10.2016, 19h00

Prezentare: DAAD Artists-in-Berlin Program

MNAC – Palatul Parlamentului

În cadrul expoziţiei Forme în timp – viitorul nostalgiei. Lucrări din colecţia Telekom de la MNAC, Ariane Beyn, coordonatoarea secţiunii de arte vizuale a programului DAAD – Artists-in-Berlin şi directoarea daadgalerie (din 2008), va vorbi despre importanţa istorică, impactul prezent şi perspectivele de viitor ale programului.

DAAD Artists-in-Berlin este un program de rezidenţe pentru artişti internaţionali indiferent de ţara de origine şi de vârstă. A fost instituit de Fundaţia Ford în 1963 şi preluat de Serviciul German de Schimb Academic (DAAD) în 1964. Este unul din cele mai cunoscute programe internaţionale de burse, fiind totodată un atelier destinat artelor. Mai bine de 1000 de artişti provenind din literatură, muzică, film şi arte vizuale au lucrat în cadrul DAAD Artists-in-Berlin de la fondarea lui. Scopul programului este crearea unui forum de schimb cultural şi dialog artistic care să asigure condiţiile de libertate a producţiei artistice în faţa constrângerilor pieţei.

Prezentarea Arianei Beyn este ultima din seria de întâlniri şi discuţii organizate pe durata expoziţiei Forme în timp – viitorul nostalgiei. Lucrări din colecţia Telekom de la MNAC.

Foto: John Cage, New York, 1989, © René Block (coordonatorul secţiunii de arte vizuale a DAAD Artists-in-Berlin Program între 1982 şi 1992).

RSVP: https://www.facebook.com/events/1073866962666518/

 

Wednesday, 05.10.2016,19h00

Talk: DAAD Artists-in-Berlin Program

MNAC Bucharest – The Palace of Parliament

In the framework of the exhibition Shape of Time – Future of Nostalgia. Works from Art Collection

Telekom at MNAC, Ariane Beyn, head of the visual arts section at the DAAD’s Artists-in-Berlin program and director of the daadgalerie (since 2008), will talk about the historical and actual importance and the future perspectives of the program.

The DAAD Artists-in-Berlin Program is a residential program for international artists of all countries and all ages. It was founded by the Ford Foundation in 1963 and was taken over by the German Academic Exchange Service (DAAD) in 1964. The program is one of the most internationally renowned scholarship programs and is, at the same time, a living studio for the arts. More than 1000 foreign artists have lived and worked under its auspices in the fields of literature, music, film and visual arts since it was established. The aim of the DAAD Artists-in-Berlin Program is to offer a forum for cultural exchange and artistic dialogue and to provide freedom for artistic work by endeavouring to liberate creativity from the dictates of the market.

The talk is the final one of a series of talks accompanying the Shape of Time – Future of Nostalgia. Works from the Art Collection Telekom exhibition at MNAC.

Photo: John Cage, New York, 1989, © René Block (head of the visual arts section of the DAAD Artists-in-Berlin Program from 1982 to 1992)

RSVP: https://www.facebook.com/events/1073866962666518/

Bucureşti: Amintiri din adâncurile Mării Thetis. Mihuț Boșcu Kafchin, Joi 8 septembrie, ora 19:00 la MNAC

789de1e7-56fa-4de3-9e0d-3ca1adee25b0

Amintiri din adâncurile Mării Thetis

Mihuț Boșcu Kafchin (RO / DE)

Expoziție concepută și curatoriată de Diana Marincu

Input curatorial: Anca Verona Mihuleț

Capitolul V al proiectului expozițional în șase părți „Punctul alb şi cubul negru”

Coordonator MNAC: Mălina Ionescu

Vernisaj: 8 septembrie 2016, 19:00

8 septembrie – 30 octombrie 2016

MNAC – Palatul Parlametului, etaj 4

Expoziția lui Mihuț Boșcu Kafchin marchează secțiunea finală dedicată expozițiilor personale, a proiectului curatorial în șase părți Punctul alb și cubul negru, care a început în noiembrie 2015 şi se va finaliza în ianuarie 2017. Expozițiile de până acum au fost grupate în funcție de metoda curatorială folosită și au pornit de la investigarea unor formule expoziționale esențiale: două expoziții de grup, două expoziții „duale” și două expoziții personale. Fiecare dintre aceste formule a fost potențată de dialogul între cei doi curatori și de dialogul cu artiștii şi cu instituţia muzeală. Seria de expoziții, gândite în relație una cu cealaltă, avea ca premisă o formulă curatorială experimentală, intensă și dinamică, în care ipotezei de cercetare i se răspunde printr-o „unitate” a contrariilor, printr-o rețea de paradoxuri și o coexistență a ideilor polarizate, care se bazează pe teoriile despre dualitate conform cărora conviețuirea opozițiilor stă la baza cunoașterii și creației. Ultimul episod al acestei serii va debuta în noiembrie 2016 și va încerca o contextualizare a lucrărilor video produse în ultimii ani de către Irina Botea.

Expoziția Amintiri din adâncurile Mării Thetis se construiește pe principiul unei vizualități exacerbate și eclectice, caracteristice universului creat de Mihuț Boșcu Kafchin. Aglomerarea de imagini și mediile de expresie diferite – pictură, obiect, instalație și desen – formează un atelier tehnologic și organic, în care două lumi distincte se ciocnesc pentru a face loc unei ruine din care au mai rămas câteva cabinete distincte: Camera Căldurii Reci, Camera Norocului, Camera Voinței și Camera Atomică. Această viziune post-apocaliptică se hrănește din estetic, nu doar din știință, propunând o mașinărie imensă alcătuită din țesut viu, care impregnează mai departe structurile mecanice cu sentimente umane și ființele cu apetitul pentru autodistrugere. Scenografia de tip horror vacui alternează cu o eleganță barocă, îmbrăcând spațiul expozițional într-un strat identitar cu totul nou, în care norocul și voința sunt jucate la aceeași masă. Publicul va putea alege între traiectoriile de citire ale lucrărilor și parcursul de urmat în acest haos preistoric legat de existența umană, decupat din perioada în care artistul a lucrat în atelierul său din Cluj.

Mihut Boscu Kafchin (n. 1986) trăiește și lucrează la Berlin. A absolvit Facultatea de Arte și Design din Cluj-Napoca, secția Ceramică-Sticlă-Metal, și a lucrat din 2009 până în 2015 într-un atelier la Fabrica de Pensule. Tot acolo a inițiat în 2014 împreună cu Maria Balea și George Crîngașu spațiul de artă Superliquidato. Printre cele mai recente expoziții personale ale lui Mihuț Boșcu Kafchin se numără: Chronicles of My Fantastic Banality, BWA SOKÓŁ din Nowy Sącz (2016); Reverse Engineering of the Self, Trafó – Centrul de Artă Contemporană, Budapesta (2015); Fraction of lightnings, plants, and synapses, Galeria Sabot, Cluj-Napoca (2015); Relative kinematics of a passing moment, Galeria Gaudel de Stampa, Paris (2015); If a screw falls in an abandoned robot workshop and there’s nobody around to hear, does it make a sound?, Galeria Mihai Nicodim, Los Angeles (2014); Immortals have fun, Galeria Crystal, Stockholm (2013); II Clouds, Galeria Gaudel de Stampa, Paris (2013). Artistul a mai participat în expoziții de grup precum: Bienala Timișoara Art Encounters – Appearance and Essence, Timișoara (2015); Vienna Biennale 2015, Mapping Bucharest: Art, Memory, and Revolution 1916–2016, MAK, Viena (2015); A few grams of Red, Yellow, Blue, Centrul de Artă Contemporană Ujazdowski Castle, Varșovia (2014); Report on the Construction of a Spaceship Module [Museum as Hub], New Museum, New York (2014); Cluj Connection 3D, Galeria Judin, Berlin (2015); Haunting Monumentality II, Club Electroputere, Craiova (2014); E obligatoriu să avem un titlu, Salonul de Proiecte, București (2013); Expanded Painting, Bienala Praga 6, Praga (2013); La Triennale | Intense Proximity, Palais de Tokyo, Paris (2012).

Cu sprijinul Fundației Plan B și Superliquidato.

Vernisaj urmat de un pahar de vin oferit de Cramele Oprişor și o înghețată de la Moritz Eis.

RSVP @ https://www.facebook.com/events/177191769373610/

Intrarea este liberă. Se asigură accesul cu automobilul propriu / taxiul și locuri de parcare gratuită.

>>>ENGLISH<<<

Memories from the depths of the Thetys Sea

Mihuț Boșcu Kafchin (RO / DE)

Exhibition conceived and curated by Diana Marincu

Curatorial input: Anca Verona Mihuleț

Chapter V of “The White Dot and The Black Cube”, an exhibition project in six parts

MNAC coordinator: Mălina Ionescu

Opening: 8 September 2016, 19:00

September 8 – October 30 2016

MNAC – The Palace of Parliament, 4th floor

Within the framework of the six-part curatorial project “The White Dot and The Black Cube” which started out in November 2015 and will conclude in January 2017, Mihuț Boșcu Kafchin’s exhibition initializes the final section, dedicated to solo shows. So far, the exhibitions were grouped according to the curatorial method that was employed, respectively, and revolved around the investigation of essential exhibition formulae: two group shows, two “dual” exhibitions, and two solo exhibitions. Each of these formulae was heightened through the dialogue between the two curators and the exchanges with the artists as well as with the institution of the museum. The premise of this series of interrelated exhibitions was an experimental curatorial stance, both intense and dynamic, in which the research hypothesis is counterposed to a “unity” of opposites, by means of a network of paradoxes and a co-existence of polarized ideas. This, in turn, is based on the theories of duality according to which the confluence of opposites constitutes the basis of knowledge and creation. The final episode of this series will start in November 2016 and will attempt a contextualization of video works produced by Irina Botea during the past few years.

The exhibition Memories from the depths of the Thetys Sea is constructed according to the principle of an exacerbated, eclectic visuality, characteristic of the universe created by Mihuț Boșcu Kafchin. The agglomeration of images and the different media – paintings, objects, installations and drawings – constitute a technological and organic workshop in which two distinct worlds collide in order to make room for a ruin made up of a few disparate cabinets: The Cabinet of Cold Heat, The Cabinet of Fortune, The Cabinet of Will, and The Atomic Cabinet. This post-apocalyptic vision draws on the aesthetic, not only on the scientific dimensions, and thus proposes a huge machinery of live tissue, which successively impregnates mechanical structures with human sentiment and beings with an appetite for self-destruction. The horror vacui scenography alternates with a baroque elegance, garnishing the space of the exhibition with a new identitary layer, in which fortune and will are gambled for at the same table. Visitors will be able to choose between the parcours of reading the works and the paths to follow in this prehistoric chaos bound to human existence, cut out from the period in which the artist was working in his studio in Cluj.

Mihut Boscu Kafchin (b. 1986) lives and works in Berlin. He graduated The Art and Design University in Cluj–Napoca, department of Ceramic-Glass-Metal, and has been working in a studio at the Paintbrush Factory in Cluj between 2009 and 2015. In 2014 he initiated there the art space Superliquidato together with Maria Balea and George Crîngașu. His most recent solo shows include: Chronicles of My Fantastic Banality, BWA SOKÓŁ Gallery in Nowy Sącz (2016); Reverse Engineering of the Self, Trafó – House of Contemporary Arts, Budapest (2015); Fraction of lightnings, plants, and synapses, Sabot, Cluj-Napoca (2015); Relative kinematics of a passing moment, Gaudel de Stampa Gallery, Paris (2015); If a screw falls in an abandoned robot workshop and there’s nobody around to hear, does it make a sound?, Mihai Nicodim Gallery, Los Angeles (2014); Immortals have fun, Crystal Gallery, Stockholm (2013); II Clouds, Gaudel de Stampa Gallery, Paris (2013). He has exhibited his works in group shows such as: Timișoara Biennale Art Encounters – Appearance and Essence, Timișoara (2015); Vienna Biennale 2015, Mapping Bucharest: Art, Memory, and Revolution 1916–2016, MAK, Vienna (2015); A few grams of Red, Yellow, Blue, Center for Contemporary Art Ujazdowski Castle, Warsaw (2014); Report on the Construction of a Spaceship Module [Museum as Hub], New Museum, New York (2014); Cluj Connection 3D, Galerie Judin, Berlin (2015); Haunting Monumentality II, Club Electroputere, Craiova (2014); It’s Compulsory that We Have a Title, Salonul de Proiecte, Bucharest (2013); Expanded Painting, Prague Biennial 6, Prague (2013); La Triennale | Intense Proximity, Palais de Tokyo, Paris (2012).

With the support of Plan B Foundation and Superliquidato.

Followed by a drink offered by Cramele Oprişor and ice cream from Moritz Eis.

RSVP @ https://www.facebook.com/events/177191769373610/

Free entrance, car / taxi access, parking in front of the museum.

© Image Credit / credit imagine: Mihuț Boșcu Kafchin, Change in Declination, colaj digital / digital collage, 2015.

Parteneri media / Media Partners: Igloo, zeppelin, Șapte Seri, Radio France Internationale – Rfi, feeder, energiea, we ART, Vision Media Plus, Kepi Consult, Veioza Arte, Radio România Cultural.

Sponsori / Sponsors: Crama Oprișor, Policolor, Saint – Gobain Rigips, Grup Transilvae, Moritz Eis.

MNAC – Muzeul Național de Artă Contemporană /

The National Museum of Contemporary Art (MNAC Bucharest)

PALATUL PARLAMENTULUI / THE PALACE OF PARLIAMENT

Str. Izvor 2-4, Palatul Parlamentului, aripa / wing E4, 050563 Bucureşti 5

Accesul prin / Acces from Calea 13 Septembrie, B3

București: Joi, 1 septembrie 2016, 18:00 Prezentul în travesti: note despre Berlin Biennale 9 Prezentare de DIS – Solomon Chase și David Toro MNAC – Palatul Parlamentului

4f660738-b121-46b2-99b4-5995ef3e28b0

Joi, 1 septembrie 2016, 18:00

Prezentul în travesti: note despre Berlin Biennale 9

Prezentare de DIS – Solomon Chase și David Toro

MNAC – Palatul Parlamentului

În această eră de speculaţie totală, nu se poate nici măcar întrevedea un prezent din perspectiva căruia să se imagineze un viitor. Artiştii şi colaboratorii implicaţi în a 9-a ediţie a Berlin Biennale nu sunt demobilizaţi ci stimulaţi de această incertitudine. Într-un asemenea climat oricine poate să construiască un prezent alternativ, să reconfigureze naraţiuni eşuate şi să descifreze sensuri în fluxul continuu. În locul demascării prezentului, Berlin Biennale 9 vizează multiplele lui faţete şi avataruri, paradoxurile ameţitoare ale viitorului-de-pe-acum.

DIS – fondat în 2010 în New York

DIS e un proiect colaborativ între artişti, designeri, stilişti şi scriitori, condus de Lauren Boyle, Solomon Chase, Marco Roso şi David Toro. Iniţial o revistă online interactivă, DIS oferă o explorare orizontală a modei, artei, culturii şi naturii colaborative a internetului. În afara revistei, DIS a creat platformele DISimages – un proiect pentru producerea unei noi stock imagery şi DISown – un concept store în dezvoltare care cuprinde lucrările a peste 30 de artişti sub forma unui laborator pentru testarea statutului actual al obiectului de artă şi a noţiunilor de gust şi consumerism.

Colectivul DIS a participat la New Museum Triennial Surround Audience curatoriată de Lauren Cornell şi Ryan Trecartin (2015), la expoziţia de grup Co-Workers de la Musée Moderne de la Ville de Paris (2015) şi la expoziţia de fotografie recentă de la Museum of Modern Art, New York (2015). DIS a curatoriat ediţia a 9-a a Bienalei de Artă Contemporană de la Berlin (2016), care se va închide pe 18 septembrie.

Prezentare urmată de un pahar de vin oferit de Cramele Oprişor.

RSVP @ https://www.facebook.com/events/767148813427181/

Inrarea este liberă. Se asigură accesul cu automobilul propriu / taxiul și locuri de parcare gratuită.

>>>ENGLISH<<<

Thursday, 1 September 2016, 18:00

The Present in Drag: Notes on the 9th Berlin Biennale

Presentation by DIS – Solomon Chase and David Toro

MNAC Bucharest – The Palace of Parliament

In this age of total speculation, you can’t even see a present from which to imagine a future. The artists and collaborators that have been mobilized for the 9th Berlin Biennale are not fatigued but energized by this uncertainty. In this climate anyone can begin to build an alternative present, reconfigure failed narratives, and decipher meaning from continual flux. Instead of unmasking the present, the 9th Berlin Biennale looks at its many faces and incarnations, the dizzying paradoxes of a future-turned-now.

DIS – Founded in 2010, based in New York

DIS is a collaborative project amongst artists, designers, stylists and writers, primarily led by Lauren Boyle, Solomon Chase, Marco Roso and David Toro. Evolving from an online, interactive magazine, DIS provides an horizontal exploration of fashion, art, culture and the collaborative nature of the Internet. In addition to the magazine, DIS consists of the platforms: DISimages—a project producing new stock imagery and DISown—an ongoing concept store featuring work by over 30 artists as a laboratory to test the current status of the art object, as well as notions of taste and consumerism.

The collective was a part of the New Museum Triennial “Surround Audience” curated by Lauren Cornell and Ryan Trecartin (2015), and participated in the group exhibition Co-Workers, at the Musée Moderne de la Ville de Paris (2015), and the new photography show at the Museum of Modern Art, New York (2015). Most recently they curated the 9. Berlin Biennale for Contemporary Art (2016), closing on September 18th.

Followed by a drink offered by Cramele Oprişor.

RSVP@ https://www.facebook.com/events/767148813427181/

Free entrance, car / taxi access, parking in front of the museum.

Parteneri media / Media Partners: Igloo, zeppelin, Șapte Seri, Radio France Internationale – Rfi, feeder, energiea, we ART, Vision Media Plus, Kepi Consult, Veioza Arte, Radio România Cultural

Sponsori / Sponsors: Crama Oprișor, Policolor, Saint – Gobain Rigips, Grup Transilvae

MNAC – Muzeul Național de Artă Contemporană /

The National Museum of Contemporary Art (MNAC Bucharest)

PALATUL PARLAMENTULUI / THE PALACE OF PARLIAMENT

Str. Izvor 2-4, Palatul Parlamentului, aripa / wing E4, 050563 Bucureşti 5

Accesul prin / Acces from Calea 13 Septembrie, B3

București: NĂSCUT ÎN GDR – KUNSTHALLE ROSTOCK

0df18c62-77b0-4d9b-bee6-05dd4750f7cc

NĂSCUT ÎN GDR – KUNSTHALLE ROSTOCK

În cadrul expoziției Forme în timp – viitorul nostalgiei

Prezentare oferită de Dr. Jörg-Uwe Neumann, Directorul Kunsthalle Rostock, 07.07.2016, 20:00

Partener: Deutsche Telekom

Curatori: Nathalie Hoyos, Rainald Schumacher, Adriana Oprea

Arhitect: Attila Kim

Coordonator MNAC: Irina Radu

20.04 – 09.10.2016

MNAC – Palatul Parlamentului, etaj 1

Programul de presentări și discuții care acompaniază expoziția Forme în timp – viitorul nostalgiei continuă avându-l invitat pe Jörg-Uwe Neumann, Directorul Rostocker Kunsthalle, care va oferi o privire asupra bogăției istorii culturale a instituției și asupra rolului viitor pe care aceasta și-l asumă.

Kunsthalle Rostock este un exemplu excelent pentru felul în care o instituție culturală poate să-și definească funcția și perspectivele în viitor prin asumarea propriei sale istorii petrecute în timpul perioadei comuniste și prin dezvoltarea unei strategii privind colecția și programul sau de expoziții pornind de la o atare reflecție istorică cu caracter critic. Kunsthalle Rostock a fost singura clădire nouă destinată unui muzeu de artă contemporană care s-a construit în fosta Republică Democrată Germană. Fondată în 1964 și deschisă publicului în 1969, a fost concepută ca pavilion al Bienalei Baltice și ca o replică la „dezvoltarea artistică revanșistă a imperialiștilor vest-germani”. Bienala Baltică a avut loc la Rostock între 1969 și 1989 și a expus artă contemporană din țările baltice, inclusiv din Islanda și Norvegia. A fost una dintre foarte puținele expoziții periodice în fosta Republică Democrată Germană din perioada Razboiului Rece care a expus, relativ necenzurat, artă contemporană din ambele părți ale Cortinei de Fier.

Preluând această moștenire culturală, Dr. Jörg-Uwe Neumann definește azi rolul prezent și viitor al Kunsthalle Rostock, cu scopul de a-i restaura statutul de punct de intersecție al ideilor și conceptelor artistice schimbate între Estul și Vestul Europei.

Prezentarea va fi moderată de Office for Art – Nathalie Hoyos și Rainald Schumacher, curatori și organizatori de expoziții stabiliți în Berlin, consultanți pentru colecții private și corporatiste de artă. Din 2010, Office for Art este consultant al Colecției de Artă Telekom și a curatoriat expoziția Fragile Sense of Hope (me Collectors Room Berlin, 2014).

Imagine: Kunsthalle Rostock

RSVP: https://www.facebook.com/events/976974752416099/

>>>ENGLISH<<<

BORN IN THE GDR –KUNSTHALLE ROSTOCK

Talk with Director Dr. Jörg-Uwe Neumann, 07.07.2016, 20:00

In the framework of the exhibition: Shape of Time – Future of Nostalgia

Partner: Deutsche Telekom

Curators: Nathalie Hoyos, Rainald Schumacher, Adriana Oprea

Architect: Attila Kim

MNAC Coordinator: Irina Radu

20.04 – 09.10.2016

MNAC – The Palace of Parliament, First floor

The program of talks accompanying the exhibition Shape of Time – Future of Nostalgia continues inviting Dr. Jörg-Uwe Neumann, Director of the Kunsthalle Rostock, to offer an insight into the rich cultural history of this institution and to present the future development of its role.

The Kunsthalle Rostock is an excellent example of how a cultural institution can define its function and future perspective by being aware of its past history during the communist time and by developing an exhibition and collection strategy that gains its strength and coherence through such a critical historical reflection. The Kunsthalle Rostock was the only new museum building for contemporary art build in the former German Democratic Republic. Founded in 1964 and opened to the public in 1969, it was planned as a pavillon for the Baltic Biennale and as a counterpart to the „revanchistic artistic development of the West German imperialists“. The Baltic Biennale took place in Rostock from 1969 until 1989 and showed contemporary art from countries surrounding the Baltic Sea, including Island and Norway. It was one of the very few regulary exhibitions in the German Democratic Republic during the time of the Cold War, which showed rather uncensored contemporary art from both sides of the Iron Curtain.

Coming from such a cultural legacy, Director Jörg-Uwe Neumann is shaping and defining the current and future role of the Kunsthalle Rostock with the aim of reestablishing it as a crosspoint for an exchange of ideas and artistic concepts between the Eastern and Western Europe.

The talk will be moderated by Office for Art – Nathalie Hoyos and Rainald Schumacher, a Berlin based office that curates and realizes exhibitions and consults private and corporate art collections. Since 2010, Office for Art has been advising the Art Collection Telekom and curated the exhibitions Fragile Sense of Hope (me Collectors Room, Berlin, 2014).

Image: Kunsthalle Rostock

RSVP: https://www.facebook.com/events/976974752416099/

București: DADA . RO Vernisaj: Joi, 07.07.2016,19:00

faa03105-bb3f-4365-b581-b986910aaf4c

DADA . RO

Vernisaj: Joi, 07.07.2016,19:00 (partea II)

Curator: Radu Stern

Parteneri: Muzeul Naţional al Literaturii Române, Biblioteca Academiei Române

Proiect în cadrul programului „1916 – 2016/1918-2018, Recuperarea modernității”

Coordonator MNAC: Irina Radu

Arhitect: Attila Kim

20.04 – 09.10.2016

MNAC – Palatul Parlamentului, etaj 2

© Credit: Paul Păun, Desen figurativ, [„Lovaj”], nedatat, Tuș cu peniță pe hârtie, 260×320 mm, Colecția Petre Solomon

>>>ENGLISH<<<

DADA . RO

Opening: Thursday, 07.07.2016,19:00 (part II)

Curator: Radu Stern

Partners: The National Museum of the Romanian Literature, Romanian Academy Library

Project in the frame of the program „1916 – 2016/1918 – 2018, Recuperating modernity”

MNAC Coordinator: Irina Radu

Architect: Attila Kim

20.04 – 09.10. 2016

MNAC – The Palace of Parliament, Second floor

© Image credit: Paul Păun, Figurative drawing, [„Lovaj”], undated, Ink and drawing pen on paper, 260×320 mm, Petre Solomon Collection

București: NORMALITATE, CE CUVÂNT BRUTAL! O explorare artistică a dizabilității

d8c5f82f-787d-42bc-af42-1b765c79d9f9

NORMALITATE, CE CUVÂNT BRUTAL!

O explorare artistică a dizabilității

Vernisaj: Joi, 07.07.2016,19:00

Curator: Cristian Neagoe

Artiști: Mihai Barabancea, Paul Dunca & Virginia Lupu, Cosmin Manolescu, Ivana Mladenović, Monotremu, Mircea Topoleanu

Coordonator MNAC: Adriana Oprea

Designer: Ciprian N. Isac

Co-producător: ActiveWatch

Sponsor: Dedeman

Parteneri: Asociația Tandem, ScentAir, AMAis

07.07 – 06.10.2016

MNAC – Palatul Parlamentului, Etaj 3

Expoziția Normalitate, ce cuvânt brutal! propune o explorare artistică a dizabilității în care arta vizuală este accesibilă și celor care nu văd, iar dansul devine posibil și pentru oamenii cu dizabilități motorii. Expoziția include lucrări noi de artă vizuală ale artiștilor Ivana Mladenović, Mihai Barabancea și Mircea Topoleanu și performance-uri de Cosmin Manolescu, Monotremu, Paul Dunca & Virginia Lupu, artiști cu o experiență îndelungată de colaborare cu persoane marginalizate social.

Conceptul expoziției pornește de la ideea că normalitatea și anormalitatea sunt expresii ale puterii care creează falii între oameni. Cum ar arăta lumea dacă persoanele cu dizabilități ar fi majoritare, nu o minoritate lipsită de putere? Unde ar fi plasate lucrările într-o expoziție de artă – la nivelul privirii celor care stau în picioare sau a celor a căror mobilitate și perspectivă depind de un scaun rulant? În ce fel ar fi prezentate lucrările pentru nevăzători de diferite grade? Cum ar fi dacă voci stranii ți-ar bruia gândurile dictându-ți ce să faci sau absurdizându-ți prezența?

„Dizabilitatea este inabilitatea de a observa abilități”, spunea Vikas Khanna. Dizabilitatea e o relație între indivizi și mediile lor sociale. În societatea de azi, oamenii cu dizabilități sunt expuşi experienţei de a trăi în propriile corpuri ca în nişte realităţi fizice controlate, posedate şi abuzate de alții. A avea dizabilități te condamnă la două nedreptăţi simultan: atât la o viață fantomatică, cât şi la o supraexpunere în momentul ieșirii în spațiul public.

Expoziția Normalitate, ce cuvânt brutal! caută urme și reprezentări ale societății punitive pe care o descrie Michel Foucault în Anormalii, amprente ale felului în care definirea normalității și a ceea ce este (a)normal devin prerogative ale jocurilor de putere cu care ne confruntăm zilnic în societatea contemporană.

Expoziția este o experienţă imersivă în lumea celor privați de simțuri sau de anumite abilități. Vizitatorii vor avea ocazia să testeze perspectiva mai multor tipuri de privare în cadrul tururilor ghidate, organizate în parteneriat cu Senseability – Asociația Metodelor Alternative de Integrare Socială. Pentru grupurile de vizitatori cu dizabilități vor fi organizate tururi ghidate cu sprijinul Asociației Tandem. Experiențele olfactive vă sunt puse la dispoziție prin generozitatea ScentAir. Întreaga expoziție este accesibilizată pentru persoanele cu dizabilități motorii, senzoriale sau psihice.

Mihai Barabancea, Brutal, 2016, instalație foto

Artistul Mihai Barabancea se întreabă cum percepe frumusețea un nevăzător. Cum înțelege el arta abstractă? Cum îi reprezinți unei persoane nevăzătoare un sentiment sub forma unei imagini? Dar concepte filosofice aflate în strânsă legătură cu universul vizual luat de-a gata de cei care văd? Artistul a însoţit șapte persoane cu deficiențe de vedere în călătorii către locurile pe care memoria lor afectivă le consideră importante, ajutându-i să-și reprezinte imaginile și să facă propriile lor fotografii.

Paul Dunca & Virginia Lupu, Birthday Room, 2016, instalație, video, performance

Coregraful și performerul Paul Dunca împreună cu artista vizuală Virginia Lupu documentează petreceri și aniversări din comunităţi care includ persoane cu dizabilități (nevăzători, hipoacuzici, persoane cu afecțiuni locomotorii, psihice etc.), prezentând în expoziţie reconstituiri vizuale și performative ale acestor evenimente. Documentarea continuă pe tot parcursul expoziției, Birthday Room devenind astfel un laborator al celebrării.

Cosmin Manolescu, Dans_Rulant, 2016, dans contemporan, video

Ateliere de dans contemporan în scaun rulant pentru vizitatorii expoziției și pentru persoane cu deficiențe locomotorii prin care participanții (atât cei tipici, cât şi cei cu dizabilități) vor explora câteva concepte simple legate de mișcare, timp și deplasare în spațiu, vor descoperi universul dansului contemporan precum și câteva jocuri performative din perspectiva unei persoane care folosește scaunul rulant.

Ivana Mladenović, Ora de biologie, 2016, video

Regizoarea Ivana Mladenović aduce un tribut cinematografic lui Johan van der Keuken, unul dintre cei mai apreciați realizatori de documentare ai lumii, care în 1966 a realizat scurtmetrajul Herman Slobbe/Blind Child 2. Artista a urmărit și documentat câteva zile din viața unor copii nevăzători din România confruntați cu o lume care se concentrează pe vizual. Filmul va fi prezentat ulterior de ActiveWatch în 50 de școli și licee din România.

Monotremu, Îmi place România și României îi place de mine, 2016, performance, video

I like America and America likes me e un performance iconic în care Joseph Beuys se închide într-o galerie americană de artă împreună cu un coiot sălbatic, într-un dublu proces terapeutic de rezolvare a traumelor personale și colective. În lucrarea duo-ului Monotremu, coiotul lui Beuys este un câine abandonat din România cu o dizabilitate fizică, iar interacțiunea cu animalul o face nu un performer profesionist, ci publicul muzeului pe durata a trei zile de la începerea vernisajului.

Mircea Topoleanu, Normalitate, 2016, instalaţie

Artistul Mircea Topoleanu a conceput un panou de cățărare pe care elementele de prindere formează cuvântul NORMALITATE scris în alfabetul Braille. E „normalitatea” un obstacol de escaladat? Sau un mijloc de ascensiune şi depăşire a viziunii restrânse cu privire la normalitatea pe care o asumă societatea contemporană?

Cristian Neagoe (curator) a fost coordonatorul strategiei de comunicare pentru „Darwin’s Room” de Adrian Ghenie, expoziție care a reprezentat România la Bienala de Artă de la Veneția din 2015. În 2008 a organizat la New York una dintre cele mai controversate expoziții românești din ultimul deceniu, Freedom for Lazy People, invitând street-artiști din România să reprezinte realitățile New York-ului filtrate prin underground-ul autohton și expunând lucrări care au devenit emblematice pentru conflictul dintre tradiționalism și arta contemporană românească, printre care și așa-numitul „Ponei Roz”. Din 2006 este co-fondator și curator al Street Delivery, unul dintre cele mai apreciate festivaluri de arte, urbanism și experimente civice din România. E interesat de aspecte marginale, mistificate, așa-zis „deviante” ale culturii contemporane.

ActiveWatch este o organizaţie de drepturile omului care militează pentru comunicare liberă în interes public. Prin intermediul Departamentului Antidiscriminare, organizația este activă din anul 2004 în lupta pentru combaterea inechităţii sociale, a rasismului, a discriminării şi a intoleranţei, promovând drepturile persoanelor cu dizabilități, ale persoanelor aparținând minorităților etnice și ale altor grupuri vulnerabile din România.

© Credit: Ivana Mladenović, Biology Class, 2016, cadru de film

https://www.facebook.com/events/1736921903262397/

>>>ENGLISH<<<

NORMALITY, SUCH A BRUTAL WORD!

An artistic exploration into disabilities

Opening: Thursday, 07.07.2016,19:00

Curator: Cristian Neagoe

Artists: Mihai Barabancea, Paul Dunca & Virginia Lupu, Cosmin Manolescu, Ivana Mladenović, Monotremu, Mircea Topoleanu

MNAC Coordinator: Adriana Oprea

Designer: Ciprian N. Isac

Co-producer: ActiveWatch

Sponsor: Dedeman

Partners: Asociația Tandem, ScentAir, AMAis

07.07- 06.07.2016

MNAC – The Palace of Parliament, Third floor

The exhibition Normality, Such a Brutal Word! is an artistic exploration into disabilities, where visual arts are accessible to those who cannot see, and dance becomes possible for people without motor skills.

The exhibition includes new artworks from Mihai Barabancea, Paul Dunca & Virginia Lupu, Cosmin Manolescu, Ivana Mladenović, Monotremu, Mircea Topoleanu, all artists with a wide experience of collaborating with people from the margins of society.

The exhibition emerges from the concept that normality and abnormality are expressions of power which open divisions between people. What kind of world would we live in if people with disabilities would be a majority, not a peripheral, almost invisible minority? Where would works of art be hung in an exhibition – at the eye level of a standing visitor or of one whose mobility and perspective depended on a wheelchair? How would you present works of art to people with different degrees of sight impairment? What if strange voices would jam your thoughts, commanding you to do certain things or making your presence absurd?

“Disability is the inability to see ability,” said Vikas Khanna. Disability is a relationship between individuals and their social environment. In society today, people with disabilities are exposed to an experience of living in their own bodies as though it were a physically controlled reality, owned and abused by others. To have a disability is to suffer two simultaneous injustices: not only a phantom life, but also overexposure at the moment of entering a public space.

The exhibition Normality, Such a Brutal Word! searches for signs and representations of a punitive society, as described by Michel Foucault in Abnormal, impressions of the way our definition of “normality” and of that which is (ab)normal become prerogatives of the power games which we face daily in contemporary society.

This exhibition is an immersive experience in the world of private senses and of distinct skills. Visitors will have the chance to test out the perspective of sensory deprivation in guided tours organized bySenseability – the Association of Alternative Methods of Social Integration. For groups of visitors with disabilities, guided tours are organized with the support of Tandem Association. Your olfactory experiences are provided by the generosity of ScentAir. The entire exhibition is accessible to visitors with motor, sensory or mental disabilities.

Mihai Barabancea, Brutal, 2016, photographic installation

How does a blind person perceive beauty?, asks photographer Mihai Barabancea. How can he or she understand abstract art? How can one represent to a blind person a feeling in the form of an image? How can one, in images, represent philosophical concepts in connection with the visual universe that other people take for granted? The artist has accompanied seven people with sight deficiencies on journeys to places which their emotional memory recalls as important, and then helped them to represent this experience in their own images and photographs.

Paul Dunca & Virginia Lupu, Birthday Room, 2016, installation, video, performance

The choreographer and performer Paul Dunca together with the visual artists Virginia Lupu document parties and anniversaries in communities of people with disabilities (the blind, hard of hearing, those with mental or motor skill deficiencies), and reconstruct these events in visuals and performance. The documentation of these events continues throughout the period of the exhibition, with Birthday Room becoming a laboratory of celebrations.

Cosmin Manolescu, Rolling_Dance, 2016, contemporary dance, video

Wheelchair contemporary dance workshops for visitors of the exhibition (those with and without disabilities) where they can explore a few simple concepts linked to movement, time and space. Visitors can discover the universe of contemporary dance and a play relational games from the perspective of a person who uses a wheelchair.

Ivana Mladenović, Biology Class, 2016, video

Film director Ivana Mladenović presents a cinematographic homage to Johan van der Keuken, one of the most well-regarded documentary film-makers of all time, who made a short film Herman Slobbe/Blind Child 2in 1966. The artist has followed and documented a few days in the lives of Romanian blind children confronted with a world concentrated on visual experience. This film will also be presented by ActiveWatch in 50 schools in Romania.

Monotremu, I Like Romania and Romania Likes Me, 2016, performance, video

I like America and America Likes Me is an iconic performance in which Joseph Beuys spent three days in an American art gallery together with a wild coyote, in a therapeutic process to resolve personal and collective trauma. In this homage by Monotremu, the coyote is a stray dog from Romania with physical disabilities and, in this case, the animal is interacting not with a professional performer, but with the visitors to the museum. This will take place for three days from the opening of the exhibition.

Mircea Topoleanu, Normality, 2016, installation

The artist Mircea Topoleanu has created a climbing panel in which the hand holds are arranged to form the word NORMALITY written in the Braille alphabet. Is normality an obstacle to be escalated? Or a means of overcoming the limited vision of normality which contemporary society assumes?

Cristian Neagoe (curator) coordinated the communication strategy for “Darwin’s Room” by Adrian Ghenie, an exhibition which represented Romania at the Venice Biennale in 2015. In 2008 he organized in New York one of the most controversial Romanian exhibitions of the last decade, Freedom for Lazy People, inviting Romanian street artists to represent the realities of a New York filtered through the Romanian underground and exposing works which would become emblematic of the conflict between Romania’s traditionalism and contemporary art, among which the so-called “Pink Pony”. Since 2006 he has been co-founder and organizer of Street Delivery, one of the most well-regarded festivals of art, urbanism and civic experimentation in Romania. He is interested in marginal aspects, mystifications and „deviancies” of contemporary culture.

ActiveWatch is a human rights organization which campaigns for free communication in the public interest. Through its Anti-discrimination Department, the organization has been active since 2004 in the struggle for combating social inequality, racism, discrimination and intolerance, promoting the rights of people with disabilities and of those belonging to ethnic minorities, and to other vulnerable groups in Romania.

© Credit: Ivana Mladenović, Biology Class, 2016, film still

https://www.facebook.com/events/1736921903262397/

București: Larisa Sitar lansează un apel pentru grădină, invitându-vă să contribuiți temporar cu plante de apartament la proiectul său artistic, care va avea loc între 07.07 – 28.08.2016, la etajul 4 al Muzeului Național de Artă Contemporană din București.

9c712983-51d7-4a06-b205-1219516bf59e

APEL PENTRU GRĂDINĂ / CALL FOR GARDEN

Larisa Sitar lansează un apel pentru grădină, invitându-vă să contribuiți temporar cu plante de apartament la proiectul său artistic, care va avea loc între 07.07 – 28.08.2016, la etajul 4 al Muzeului Național de Artă Contemporană din București. Acest proiect face parte din expoziția Fortăreața Singurătății din pădurea sfântă a zgomotolui etern (o expoziţie dialog împreună cu artistul ceh Roman Štětina) și propune o reflecție asupra negocierilor constante între om și natură, de la cele mai mici gesturi de apropiere, la marile confruntări distructive.

Dacă o muncă de transformare continuă a naturii poate amorți percepția față de aceste negocieri, lucrarea creează un spațiu delimitat, neordonat și spontan pentru a urmări modul în care apar reguli de viaţă proprii din interacțiunea cotidiană cu natura. Ca urmare, elementele alese pentru compunerea spațiului reprezintă unele dintre cele mai explicite forme ale intervenției umane asupra naturii: plantele de apartament. În același timp, caracterul temporar al acestei construcții hibride aduce în discuție cerințele estetice pe care o astfel de intervenție le impune. Plantele din grădina Larisei Sitar nu au neapărat un nume, nu sunt ordonate, pretențioase sau exotice. Aduse împreună din apartamentele oamenilor, ele contribuie la imaginarea unui non-loc, inserat între pereții muzeului, ca refugiu sau ca loc de meditație.

Grădina temporară a Larisei Sitar va fi găzduită într-un appendix în aer liber, situat în proximitatea expoziţiei. Vă invităm să aduceţi la muzeu plante de apartament, de care vă puteţi lipsi pe perioada expoziţiei, și pe care mai apoi să le vizitaţi în spaţiul dedicat. Toţi cei care îşi vor împrumuta plantele pentru acest proiect vor beneficia de intrare gratuită la muzeu pe perioada expoziţiei. Plantele sunt aşteptate la sediul Muzeului Național de Artă Contemporană, str. Izvor 2-4, Palatul Parlamentului, aripa E4, Bucureşti, în perioada 26.06 – 06.07.2016. Pentru detalii legate de organizare, ne puteţi scrie pe adresa: apelpentrugradina@gmail.com.

https://www.facebook.com/events/1731471550460557/

RSVP: https://www.facebook.com/events/251265848577786/

>>>ENGLISH<<<

CALL FOR GARDEN

Larisa Sitar is launching a call for house plants, inviting you to contribute to the construction of a garden included in her artistic project, which will take place between 07.07 – 28.08.2016, at the fourth floor of The National Museum of Contemporary Art in Bucharest. This project is part of the exhibition The Fortress of Solitude from the holy wood of eternal noise (in dialogue with the Czech artist Roman Štětina) and proposes a reflection on the constant negotiations between humans and nature, visible in the most intense destructive confrontations as well as in the smallest gestures.

If the work of constantly transforming nature can numb one’s perception of these negotiations, the work on show creates a limited space, chaotic, spontaneous, and intended to show the ways in which new forms of life arise from the daily interactions with nature. Thus, the elements selected to build-up the space represent the most explicit forms of human intervention into the natural environment: the potted plants. At the same time, the temporary character of this hybrid construction brings into discussion the esthetic requirements that such an intervention imposes. The plants in Larisa Sitar’s garden do not necessarily have a name, they are not structured in any particular way, they are not grandiose or exotic. Gathered form people’s apartments, they contribute to imagining a non-space, inserted between the walls of the museum as a retreat or a meditation island.

The temporary garden of Larisa Sitar will be hosted by a niche located in the proximity of the exhibition. We invite you to bring to the museum potted plants that you can lend for a short period of time and visit in their dedicated space in the show. All those of you who will contribute with plants for this exhibition, will be granted free entrance in the museum on the entire duration of the show.

The plants are expected at The National Museum of Contemporary Art in Bucharest, 2-4 Izvor, The Palace of the Parliament, E4 wing, Bucharest, fourth floor, between 26.06 – 06.07.2016. For more information, please contact us at: apelpentrugradina@gmail.com

https://www.facebook.com/events/1731471550460557/

RSVP: https://www.facebook.com/events/251265848577786/

București: expozițiile Fortăreața singurătății din pădurea sfântă a zgomotului etern

23f76c87-049b-4b48-8460-1ad73a6d9279

FORTĂREAȚA SINGURĂTĂȚII DIN PĂDUREA SFÂNTĂ A ZGOMOTULUI ETERN

Capitolul IV al proiectului expozițional în șase părți „Punctul alb şi cubul negru”

Vernisaj: Joi, 07.07.2016,19:00

Curatori: Diana Marincu şi Anca Verona Mihuleţ

Artişti: Larisa Sitar (RO) și Roman Štětina (CZ)

Coordonator MNAC: Mălina Ionescu

Arhitect: Attila Kim

Partener: Centrul Ceh

07.07 – 28.08.2016

MNAC – Palatul Parlamentului, etaj 4

Expoziția analizează distanțele autoimpuse în exterior și zonele intimității individului pornind de la ce ar putea însemna Fortăreața Singurătății. Cele patru dimensiuni ale ierarhizării contactului uman – distanța intimă, distanța personală, distanța socială și distanţa publică – formează o polarizare a interacțiunii în funcție de două câmpuri clare – spațiul privat și spațiul public.

Eroii Larisei Sitar sunt de cele mai multe ori personaje anonime, încărcate de atmosfera de basm, preluate din mentalul colectiv, cu o puternică conştiinţă a sfârşitului lor. Ei folosesc somnul ca pe o punte de trecere într-o dimensiune a meditaţiei, un timp de suspensie în care se regenerează şi se acceptă pe ei înşişi. Eroii lui Roman Štětina sunt figuri preluate din industria de radio şi televiziune a anilor 1960 – 1980, unele aduse din spatele cortinei, altele extrase direct de pe ecran, sunt vizibili şi invizibili în acelaşi timp.

Istoria la care se referă de obicei Larisa Sitar nu este ceva stabil sau închis, ci mai degrabă un prilej pentru o suspendare a ideologiilor pe care se construiește și o deschidere spre micro-narațiunile regăsite poate într-un sat din Maramureș. Seria de lucrări audio „Nu mă lăsa să mor, c’apoi nu te-oi lăsa să trăiești!” este alcătuită din înregistrări cu oameni care povestesc, la limita dintre zi și noapte, experiențele avute în confruntarea cu forțe supranaturale sau întrupări ale celor mai mari spaime. Larisa Sitar folosește adesea în lucrările ei personaje discrete, voci fără chip, identități camuflate și spații fantomatice care le coincid, demonstrându-le în același timp forța de a spune povești și de a se construi pe sine.

Filmul lui Štětina, „Lost Case”, constă în preluarea unor scene emblematice din filmul Colombo, care urmăresc personajul principal de la debutul serialului, când îl regăsim pe protagonistul Peter Falk tânăr, până la ultimul episod filmat la începutul anilor 1990, când Peter Falk apare cărunt şi mişcându-se greu. Au fost editate aproape 200 de ore de film, pentru a găsi acele momente în care Colombo ajunge la locul crimei şi găseşte indiciul care oferă cheia pentru rezolvarea misterului, îndepărtând sunetul complet, folosind doar un laitmotiv simfonic pentru a puncta anumite scene.

© Credit imagine stânga: Larisa Sitar, And then, one thing led to another…, colaj digital, dimensiuni variabile, 2015-2016; dreapta: Roman Štětina, Plot, fotografie alb/negru, 110 x 160 cm, 2015

RSVP: https://www.facebook.com/events/1731471550460557/

>>>ENGLISH<<<

THE FORTRESS OF SOLITUDE FROM THE HOLY WOOD OF ETERNAL NOISE

Chapter IV of The White Dot and The Black Cube, an exhibition project in six parts

Opening: Thursday, 07.07.2016, 19:00

Artists: Larisa Sitar (RO) and Roman Štětina (CZ)

Curators: Diana Marincu and Anca Verona Mihuleţ

MNAC Coordinator: Mălina Ionescu

Architect: Attila Kim

Partner: Czech Centre Bucharest

07.07 – 28.08.2016

MNAC – The Palace of Parliament, Fourth floor

This exhibition analyses the self-imposed distances in the outer world and the zones of intimacy in the inside world, taking its starting point from what the Fortress of Solitude could signify. The four dimensions of the hierarchization of human contact – intimate distance, personal distance, social distance and public distance – determine a polarization of interaction composed by two clearly defined areas – private space and public space.

Larisa Sitar’s heroes are usually anonymous characters, wrought with the atmosphere of fairy-tales, borrowed from the repertoire of collective consciousness, with a strong awareness of their transience. They utilize sleep as a bridge into the dimension of meditation, into a time of suspension in which they regenerate and accept themselves. Roman Štětina’s heroes are figures adopted from the radio and TV broadcasting industry of the 1960s and 1970s, some of them brought to light from behind the curtain, others pulled directly from the screen, visible and invisible at the same time.

The history to which Larisa Sitar usually refers is not something stable or finished, but rather an occasion for a suspension of the ideologies on which it is built, for opening up toward such micro-narratives as those from a village in Maramureș. The series of audio works “Don’t let me die, ‘cause I won’t let you live!” is made up of recordings of people recounting, at the boundary between day and night, their experiences of confronting supernatural forces or the embodiments of their worst fears. Larisa Sitar often uses diffident characters, voices without faces, disguised identities and phantomatic spaces that coincide with them, at the same time showcasing their force of telling stories and constructing themselves.

Štětina’s film, “Lost Case”, was created by means of re-editing emblematic scenes from the movie series Colombo, following the main character from the beginning of the series, when the protagonist, Peter Falk, is still young, to the last episode, shot at the beginning of the 1990s, when Peter Falk is grey-haired and has difficulties moving around. Almost 200 hours of film were edited in order to identify the scenes in which Colombo arrives at the crime scene and finds the clue that constitutes the key to solving the mystery. The sound is completely removed and replaced by a symphonic leitmotiv marking certain scenes.

© Image credit left: Larisa Sitar, And then, one thing led to another…, digital collage, variable dimensions, 2015-2016; right: Roman Štětina, Plot, fotografie alb/negru, 110 x 160 cm, 2015

RSVP: https://www.facebook.com/events/1731471550460557/