Sinaia: Obiectul lunii aprilie 2024 la Muzeul Național Peleș – Medalia „Serviciul Credincios”, clasa I

Medalia „Serviciul Credincios”

Medalia „Serviciul Credincios”, clasa I Metal comun 1878

În luna aprilie a anului 1878, domnitorul Carol I instituie medalia „Serviciul Credincios”, menită a fi acordată „drept răsplătire a serviciilor civile și militare aduse Statului în toate ramurile activităților publice”. Ulterior, regulamentul distincției suferă modificări, respectiv la 26 mai 1878 și mai apoi la 13 iulie 1880, după care, ultimul dintre acestea, cel din anul 1906, nr. 3507, când se completează decorația cu o cruce, este dat „în Castelul Peleș la 11 octomvrie” și contrasemnat de Ministrul Afacerilor Străine, Cancelar al Ordinelor, General de divizie Iacob Lahovari. În această ultimă variantă, crucea și medalia cuprind două clase: clasa I, confecționată din metal galben și clasa a II, confecționată din metal alb. Titularii acestora sunt numiți pe viață iar numărul membrilor este nelimitat.

Articolul 14 al aceluiași regulament prevede, deasemenea, poziția crucii și medaliei în clasamentul decorațiilor românești: „1. însemnele de răsboi au întotdeauna precădere asupra celor de pace. 2. Crucea sau Medalia «Serviciu Credincios» ia loc imediat după Medalia «Bene Merenti» asupra căreia, însă, are precădere Medalia Jubiliară «Carol I», care, conform regulamentului pentru instituirea acelei Medalii ia loc imediat după Ordinele române, și 3. toate celelalte distincțiuni onorifice existente, fără denumirea expresă de Ordin, sunt inferioare Crucei sau Medaliei «Serviciu Credincios» și iau loc după aceasta”.

Medalia, de formă circulară, cu un diametru de 30 de mm și surmontată de coroană regală, prezintă pe avers stema veche a României, însoțită de deviza în limba latină a Casei de Hohenzollern, „NIHIL SINE DEO” (,,Nimic fără Dumnezeu”).

Reversul prezintă central legenda în limba română, pe două rânduri: „SERVICIU CREDINCIOSU”, încadrată de o cunună formată din două ramuri, de laur și stejar.

Panglica, lată de 35 de mm, este lucrată din rips moarat albastru deschis cu benzi marginale argintii.

Anul 1932 aduce iarăși modificări, de această dată asupra aspectului medaliei. Aversul primește stema României din anul 1921, iar reversul prezintă legenda pe două rânduri „SERVICIU CREDINCIOS”, încadrată de aceeași cunună din ramuri de laur și stejar. Clasele componente își măresc numărul la trei, clasa I, lucrată din argint aurit, clasa a II, argint și clasa a III-a, bronz.

Tot în anul 1932, regele Carol al II-lea, prin Decretul Regal nr. 1545, instituie ordinul „Serviciul Credincios”, compus din trei grade, Mare Cruce, Mare Ofițer și Comandor, plasat ierarhic superior ordinului „Steaua României” și limitat la un număr de 225 de membri.

În anul 1938, prin Înaltul Decret Regal nr. 4354, este introdus modelul de război, astfel încât medalia, crucea și ordinul primesc însemne speciale, două spade încrucișate poziționate între însemn și coroană, iar panglica este decorată marginal cu fir de aur.

Schimbarea regimului politic al țării, survenită la începutul anului 1948, duce la interzicerea decoraților instituite până în acel moment, inclusiv Crucea, Medalia și Ordinul „Serviciu Credincios”.

Legea nr.29/2000 privind sistemul naţional de decoraţii al României reinstituie Ordinul, Crucea și Medalia „Serviciul Credincios”, cu un număr de 5500 de membri. Medalia Națională „Serviciul Credincios” este, din punct de vedere al importanței, cea de-a doua decorație care poate fi acordată persoanelor fără studii superioare.

Mihaela Dan, muzeograf