Tecuci: Exponatul luni septembrie 2023 la Muzeul de Istorie „Teodor Cincu”: Manualul Gramatica Română – sintaxa, ortografia și composițiunile. Curs practic de limba maternă 1875

Luna septembrie pentru români înseamnă începutul toamnei dar și începutul unui nou an școlar. În calendarul creștin ortodox la 1 septembrie începe anul nou bisericesc, în lumea satului de odinioară însemnând noi începuturi, binecuvântarea păsărilor, animalelor din ograda gospodarului, binecuvântarea roadelor pământului.

Bucuria începerii unui nou an școlar se transforma într-o frumoasă amintire atunci când dascălul așeza în fața elevilor cărțile de cetit și de socotit, o lume nouă aflată între coperțile cărților.

Despre cartea școlară dr. Alain Chappin – profesor cercetător în istoria educației spunea că este „suportul cunoștințelor […] este de asemenea un instrument pedagogic […] În cele din urmă este mijlocul de transport al unui sistem de valori, al unei ideologii și al unei culturi”. Manualul școlar este ceea ce societatea – prin autorul cărții sau prin autoritățile responsabile propun a se învăța în școli.

În decursul anilor, manualele școlare au fost analizate din punct de vedere al conținutului, al formei de prezentare a conținutului, a expunerii materiei ( aici vorbind de aspectul metodic).

În 1865, prin Legea instrucțiunii Publice este prevăzută pentru prima dată organizarea de concursuri pentru elaborarea cărților școlare: Abecedarul, Gramatica Română, Aritmetica, Istoria, Geografia. La tipărirea lor trebuia folosit alfabetul latin. În anul 1860 fusese adoptat legal folosirea alfabetului latin. Totuși, din 1830 – timp de trei zeci de ani s-a făcut trecerea treptată de la alfabetul chirilic la cel latin, folosindu-se un alfabet „intermediar” – până în 1860 când a fost adoptat legal alfabetul latin.

Așadar, la cinci ani după adoptarea alfabetului latin, prin Legea Instrucțiunii Publice s-a cerut ca „acele cărți destinate pentru clasele primare să fie scrise într-o formă câtu se poate de populară; să fie lucrate după cele mai noi metode de învățământu și așa încâtu să serve și de firu conducătoriu pentru institutori și învățători la predarea prin vie voce a materiilor ce voru tracta”.

Și pentru ca aceste aspecte să aibă un traseu firesc, Titu Maiorescu, ministrul Instrucțiunii Publice a numit o comisie care va analiza toate cărțile școlare „uzitate” dar și cele propuse spre tipărire. Comisia a fost condusă de Vasile Alecsandri iar membrii comisiei erau: prof. Ioan Manliu, Barbu Constantinescu – profesor și primul decan al Facultății de Teologie Iași, Alexandru Lambrior – filolog și folclorist român, George Panu – om politic, scriitor și critic literar și doamna Matilda – Culger Burla, fostă Poni – poet și prozator.

În această perioadă, în anul 1868, a apărut de sub tipar și „Abecedarul lui Creangă” realizat tot la îndemnul lui Titu Maiorescu. A avut 23 de ediții succesive, până în 1893, ajungând să se tipărească în peste 500.000 de exemplare. De fapt el a apărut ca fiind „Metoda nouă de scriere și cetire pentru uzul claselor I primaria”. A fost o lucrare redactată de Ion Creangă în colaborare cu institutorii C-tin Grigorescu, Vasile Receanu și Alexandru Simionescu. Aceasta a fost și prima carte care a purtat semnătura lui Ion Creangă, din publicarea ei autorul reușind să iși asigure un trai decent.

Unul din manualele pe care Muzeul de Istorie „Teodor Cincu” Tecuci le prezintă ca exponat al lunii septembrie poartă semnătura lui Ion Manliu – membru al comisiei de verificare a manualelor școlare în uz dar și propunerile făcute spre editare de la sfârșitul sec XIX.

Manualul Gramatica Română – sintaxa, ortografia și composițiunile. Curs practic de limba maternă a fost aprobat prin decret domnesc de Ministerul Instrucțiunii Publice și al Cultelor pentru „toate scolele de amândouă sexele din țară în urma avizului consiliului permanent cu No 1148 din iulie 1875”. Cartea este publicată în anul 1891 la București, editura Socec&Comp.

Așa cum spune și autorul în prefața manualului, acesta are 136 de pagini din care 60 pagini cu sintaxa alături de „exemplele și deprinderile necesare pentru aplicarea regulelor; restul cuprinde exemple și modele de composițiuni”. Este interesant modul de prezentare a conținutului, metoda adoptată având la bază învățatul prin exercițiu și nu prin simplă memorare a regulilor de scriere și citire. ”Dacă ar fi vorba acum numai de învățarea pe dinafară a regulilor acesta s-ar pute face în vre-o câte-va săptămâni. Dar nu acest este scopul învățământului limbistic în clasele primare, după cum o scie, și trebue să o scie ori-cine, care se ocupă cu de-ale învățatului. Aci regulele se pot înțelege și înveța numai prin deprinderi și din exemple.”

Alături de acest manual de gramatică am așezat un manual de aritmetică – de fapt un fel de culegere de probleme pentru clasele a II a primară urbană. Culegerea a fost scrisă de institutor Maria Beiu Paladi, aprobată de Ministerul Instrucțiunii Publice și a Cultelor prin Ordin no. 37421/16 iulie 1911 și publicată de Editura Librăriei Școalelor „G Sfetea” București. Interesant este motto-ul acestei culegeri: „Studiul aprofundat al matematicilor agerește mintea, înalță sufletul, ușurează traiul.” Cartea nu este intactă având doar 81 de pagini în care exercițiile și problemele sunt așezate în ordinea învățării numerelor și a metodelor de calcul (măsurat): adunare, scădere, înmulțire, împărțire.

Aceste cărți didactice fac parte din colecția – „Colonel Gheorghe Petrașcu”, cel care în perioada anilor 1983 – 1990 a făcut diferite donații muzeului tecucean (documente, fotografii, carte, arme, aparatură militară, etc.).