București: expoziția „Civilizația Gumelnița. Viața în sud-estul României acum 6500 de ani” (19 mai 2021 – 1 mai 2022)

Expoziția „Civilizația Gumelnița. Viața în sud-estul României acum 6500 de ani” reunește cele mai frumoase obiecte gumelnițene din colecțiile celor două muzee, între care se va remarca Zeița de la Vidra, își propune să valorifice patrimoniul cultural asociat acestei culturi din colecțiile amintite, dar și rezultatele cercetărilor arheologice sistematice realizate în stațiunea eponimă în decursul ultimilor trei ani, să-i aducă mai aproape publicului vizitator detalii referitoare la neoliticul din România, cu accent pe cultura Gumelnița, dar, nu în ultimul rând, expoziția se vrea a fi și un eveniment organizat în memoria celui care a fost marele arheolog Dragomir Nicolae Popovici, formator al mai multor generații de arheologi preistoricieni din România.

Expoziția va putea fi vizitată la Palatul Suțu (Bd. I.C. Brătianu, nr. 2) în perioada 19 mai 2021 – 1 mai 2022.

Cultura Gumelnița, denumită astfel datorită cercetărilor întreprinse în România în așezarea eponimă situată aproape de malul stâng al Dunării, lângă orașul Oltenița, jud. Călărași, definește debutul eneoliticului dezvoltat în sudul României către jumătatea mileniului V a. Chr. Evoluția sa a fost împărțită în trei faze principale care au durat aproape un mileniu, populația acestei culturi ocupând o vastă regiune de la țărmul Mării Negre în est, până în Bulgaria centrală la vest, la nord până în apropierea Munților Carpați, iar la sud până la Marea Egee.

O mare parte a așezărilor gumelnițene erau de tip tell (movilă antropică) indicând o locuire intensă pe același amplasament, în apropierea surselor de apă, de multe ori pe promontorii cu poziție dominantă. Cultura materială a acestor populații este una bogată și deosebit de interesantă, diversificată, evidențiind un nivel ridicat al cunoștințelor tehnice. Ceramica de foarte bună calitate prezintă forme foarte variate cu decor incizat, plastic sau pictat cu grafit, alb sau roșu. Studiul ceramicii a ocupat un loc privilegiat de-a lungul întregii evoluţii a arheologiei. În timp se poate observa o evoluţie a concepţiilor și mai ales a tehnicilor utilizate pentru a se încerca rezolvarea numeroaselor probleme ridicate de determinarea tipului şi a sursei de materie primă utilizată, tipurile de degresanţi și tehnologia folosită pentru modelarea şi realizarea vaselor. Între diversele preocupări legate de ceramica realizată de om de-a lungul timpului, olăria deţine un rol privilegiat. În primul rând datorită cantităţii, a varietăţii formelor şi a bogăţiei decorului, ce au oferit întotdeauna posibilităţi diverse de interpretare şi în acelaşi timp de stabilire a mai multor categorii de elemente. În acelaşi timp studiul ei poate contribui la delimitarea unor arii culturale şi la definirea unor schimbări sau evoluţii, a unor contacte culturale sau adesea la încadrări cronologice restrânse, fiind considerată în general fosilă directoare a culturilor arheologice. În egală măsură ea este elocventă pentru concepţiile diferitelor comunităţi privind spaţiul imaginarului. Din această perspectivă este lesne de înţeles de ce încă de la începuturile sale arheologia şi implicit arheologii au fost atraşi de ceramică. Studiul ceramicii oferă de asemenea concluzii de ordin economic. În măsura în care vasele circulă în cadrul unui proces de schimb, într-un areal, rezultatele provenite din studiul lor pot permite declararea tipului de relaţii existente în cadrul comunităţii producătoare.

Pe lângă uneltele de os sau corn, cele lucrate în piatră, în special din silex, sunt numeroase și variate. Cuprul forjat sau turnat tinde să fie folosit în mod curent pentru obținerea unor unelte de mici dimensiuni sau a obiectelor de podoabă. Sunt produse în număr important și uneltele mari. Cuprului i se alătură și aurul din care sunt realizate obiecte de podoabă. Arta figurativă este reprezentată de statuetele zoomorfe și antropomorfe modelate în general în lut.

Dr. Dan Pîrvulescu, Director Adjunct Istorie, Patrimoniu – Muzeul Municipiului București, curatorul expoziției.