Dinozauri animați prin tehnologie de ultimă generație, transformă Dino Park în locul unde subiectul cercetării active se îmbină perfect cu distracția Aventurează-te într-o călătorie în trecutul îndepărtat al Pământului, alături de prietenii tăi #dinozaurii! Să fii pregătit! Echipe de paleontologi pasionati și tehnicieni pricepuți de pe două continente - Asia și Europa, au pentru creat special pentru tine posibilitatea unei experiente de neuitat, printr-o interacțiune reală cu animalele preistorice. Expoziția este organizată de către Compania Dino Life, proiectul fiind susținut de Institutul Geologic al României. Vizitarea expoziției este taxată separat de expoziția permanentă din interiorul Muzeului Național de Geologie. Detalii pe pagina Dino Park Bucuresti

O întâlnire exclusivă cu peisagistul Aman este o bucurie și o mare încântare, mai ales că publicul va avea ocazia să admire lucrări realizate de pictor în ultimele două decenii din viaţă, adică atunci când creatorul ajunsese în perioada sa de maximă maturitate artistică. Muzeul Municipiului București vă invită să vedeți, începând cu data de 7 aprilie 2022, la Muzeul Theodor Aman (strada C.A. Rosetti nr. 8 ), expoziția „AMAN ÎN PLEIN-AIR. Invitaţie în grădinile şi parcurile lui Theodor Aman”. Tributar la începuturi educaţiei academiste însuşite în anii de studii la Paris, artistul îşi concentrează atenţia asupra genurilor considerate majore – subiectul istoric şi portretul, socotind peisajul un gen facil, neinteresant pentru marii artişti: «Dispensată de unŭ studiu seriosŭ, pictura peisagiului este adesea îmbrățișată de dame și în adevărŭ ele o reproducŭ cu multă inteligință și simțimănt» (T. Aman, Despre pictură, în Revista Carpaţilor, an I, tom II, semestrul I, 1860, p. 233-234). Cu toate acestea, întâlnirea lui Aman cu peisajul se petrece încă din anii studenţiei, la început timid, ca o tatonare a lumii, fructificându-se în lucrări pictate în atelier, după schiţe trasate în grabă pe teren, lucrări în care descriptivismul nu lasă prea mult loc emoţiei, iar universul exterior nu empatizează cu cel interior, capabil să filtreze percepţia personală. Ca în toate genurile abordate, peisajul lui Aman suferă o evoluţie continuă, culminând în momentul în care artistul îşi părăseşte atelierul şi se raportează direct la natură. Tuşa se eliberează, devine tot mai nervoasă şi mai expresivă, culoarea surclasează desenul, lumina devine personaj. Treptat, Aman nu se mai raportează la natură cu o privire tehnică şi rece, ci o recreează, însufleţind-o cu sensibilitatea şi emoţiile personale. Peisajul devine spre finalul vieţii un gen perfect asumat şi aproape o formulă identitară a artistului în percepţia multora dintre admiratorii săi. Aşa cum se întâmplă în toate subiectele pe care le abordează, Theodor Aman este mereu un cronicar atent şi obiectiv al timpului său, multe dintre lucrări putând fi asimilate unor veritabile documente istorice, cu atât mai fascinante cu cât distanţa temporală ne plasează tot mai departe de realitatea de mult apusă a instantaneelor imortalizate. Peisajele nu fac excepţie şi avem prilejul să recunoaştem locuri păstrate aproape intacte după mai bine de un veac şi jumătate, cum sunt cele surprinse în instantaneele din Jardin du Luxembourg, al doilea ca mărime între parcurile pariziene, dar avem şansa să vedem şi locuri definitiv dispărute, cum ar fi grădina artistului – un loc fermecător la margine de Bucureşti, în mahalaua Bradu-Boteanu, îngropată acum sub betonul unor blocuri din plin centrul capitalei. Lucrările aduse acum în faţa publicului aparţin preponderent ultimelor două decenii din viaţa creatorului – perioadă de maximă maturitate artistică, când peisajele lui devoalează pasiune şi o mare bucurie în abordare, sentimente care astăzi se transferă instantaneu în percepţia receptorului. Educaţia academistă şi bucuria detaliului nu au dispărut niciodată, dar neastâmpărul experimental este prezent şi el în încercările întregii creaţii. Privindu-i peisajele, suntem adesea tentaţi să facem paralele cu Manet sau cu Renoir şi Monet la începuturile demersului lor impresionist. Aman, adeptul construcţiei riguroase, al detaliului tratat cu maximă minuţiozitate dialoghează brusc într-un limbaj ce-i părea complet străin. Forma cedează locul sugestiei, iar experimentele luministice şi cromatice devin preocupări majore, forţând deplasarea exprimării spre teritoriul unui impresionism incipient. Din păcate, timpul nu a mai avut răbdare şi i-a înterupt demersurile făcute în abordarea noului stil, căruia a dovedit că îi simţea şi îi înţelegea cu empatie şi profunzime principiile. Greta Şuteu, muzeograf, curator al expoziției

Vernisajul expoziției temporare „Ceramică tradițională din Oltenia” din colecțiile Muzeului Olteniei Craiova - vineri, 29 aprilie 2022, ora 11.00, la Muzeul Brăilei „Carol I” - Secția Etnografie. Expoziția „Ceramică tradițională din Oltenia” – bogăție a spiritului oltenesc reprezintă o manifestare artistică specifică unor civilizații străvechi, unor meșteșuguri ce valorifică și evidențiază forme tradiționale cu rădăcini ancestrale și bogății spirituale. Oltenia este fără doar și poate o istorie a talentului și creativității românești. Vase din lut simple sau decorate cu artă și măiestrie, semne și simboluri, scrise sau pictate, motive vegetale, florale sau geometrizate, ornamente cu caracter social, întâlnim pe toate artefactele ceramice care vorbesc de la sine despre cultura, istoria și civilizația așezării oltenești. Prin aceste manifestări expoziționale, completate de un sistem educațional coerent și bine pus la punct, cultura populară, meșteșugurile și tradiția, pot continua. Coordonatori: Loredana Vasilica Durău și Roxana Deca, muzeografi = Secția de Etnografie, Sorin Turcu, conservator și Ungureanu Laurențiu, referent - Muzeul Olteniei Craiova și Gabriela Dorina Cloșcă, șef Secția Etnografie - Muzeul Brăilei „Carol I”.

În perioada iunie 2022 - mai 2023, in spațiul expoziției permanente a Casei Avramide, va fi găzduită si expoziția temporară „Vase pentru foc'. Expoziția, parte a ciclului „Arta din depozit", este realizată de către Daniela lacoblev-Barău (cercetător științific) și Raluca Mocăniță (conservator) și cuprinde obiecte din patrimoniul Muzeului de Artă Tulcea, respectiv din colecția de Artă Decorativă Orientală. „Cea mai mare parte a pieselor ce compun colecția o reprezintă bunuri ce vizează amenajarea de interior a locuințelor din Țara Românească, de la sfârșitul secolului al XVIIl-lea și până la începutul secolului al XX-lea. O a doua categorie, consistentă ca pondere, constă în veșminte și accesorii. Aproximativ jumătate dintre bunuri sunt vase din metal, cu destinație religioasă dar, mai ales, laică, din metale comune. Acestea datează de la sfârșitul secolului al Xlll-lea și până la începutul secolului al XX-lea și provin din Asia de Sud-Vest și Europa de Sud-Est. Vasele sunt confecționate din alamă, tombac, cupru, staniu, oțel, nichel, bronz și diferite aliaje, în combinație cu os, mărgele și lemn. Ornamentele lor au fost obținute prin diferite tehnici, precum: ciocănirea, perforarea, tehnica Niello, tehnica Repoussé sau tehnica Chasing." (Daniela lacoblev-Barău) lată, mai jos, o parte din obiectele ce vor face parte din expoziția „Vase pentru foc".

Muzeul Național Peleș deschide sâmbătă, 30 iulie 2022, expoziția temporară ,,Comorile Peleșului”. Inițiată în anul 2016 ca o expoziție itinerantă, ,,Comorile Peleșului” a bucurat zeci de mii de iubitori de artă și istorie, care au putut-o admira la Muzeul „Casa Mureșenilor” din Brașov (2016), la Muzeul „Paul Păltânea” din Galați (2016), la Muzeul Brăilei „Carol I” (2017), la Muzeul de Artă din Piatra Neamț (2017), la Muzeul Național al Bucovinei din Suceava (2018) sau în cataloagele editate cu acel prilej. Expoziția va putea fi vizitată în intervalul 31 iulie 2022 – 14 mai 2023, de miercuri până duminică, între orele 10:00 – 16:15 (ultima intrare).

Institutul de Cercetări Eco-Muzeale ”Gavrilă Simion” Tulcea vă invită să vizionați Expoziția ”PAȘI PRIN EVOLUȚIE” la Centrul Muzeal Ecoturistic ”Delta Dunării” Începând cu luna septembrie 2022, la Centrul Muzeal Ecoturistic ”Delta Dunării” din str. 14 Noiembrie, nr. 1 bis, publicul va putea viziona expoziția temporară intitulată ”Pași prin evoluție” organizată de Institutul de Cercetări Eco-Muzeale ”Gavrilă Simion” Tulcea în colaborare cu Muzeul Național de Istorie Naturală ”Grigore Antipa” București. Ce spun organizatorii: ” Expoziția prezintă un ansamblu de exponate, atât animale naturalizate cât și resturi osoase (cranii și schelete), care evidențiază diferite adaptări ale speciilor la mediul lor de viață. Evoluția vertebratelor este o poveste de tranziții și schimbări adaptative: tranziție din apă pe uscat (din pești în tetrapode), de pe uscat în aer (din reptile în păsări) și, în unele cazuri, o reîntoarcere în mediul acvatic (ex. balene, dugongi) sau terestru (ex. casuari, pinguini). Când specii din grupuri diferite intră în habitate asemănătoare, aceste specii trebuie să răspundă unor cerințe biologice asemănătoare. Astfel, convergența în habitate explică în parte corpul alungit și prezenţa înotătoarelor, atât ale rechinului cât și ale delfinului, pentru că funcții similare sunt deservite de părți similare în condiții similare. Cu toate acestea, aceste animale provin din ramuri foarte îndepărtate și rămân pește și, respectiv, mamifer. Toate adaptările evolutive din lumea animală măresc șansele de supraviețuire a speciilor.”

15 octombrie 1922 – 15 noiembrie 2022 Expoziția ,,Centenarul Încoronării. Alba Iulia. 1922”, pe care Muzeul Național Peleș o dedică Centenarului Încoronării, va fi deschisă sâmbătă, 15 octombrie 2022. Realizată în colaborare cu Muzeul Național de Istorie a României, Muzeul Militar Național ,,Regele Ferdinand I” , Arhivele Naționale ale României, Muzeul Național al Literaturii Române și al unor colecționari particulari, expoziția marchează evenimentul care a consfințit visul de veacuri al românilor.

Premieră expozițională la Galați – stampe japoneze Teatrul Kabuki Aproximativ 100 de stampe japoneze, cu tema teatrul Kabuki, vor fi expuse, în premieră, la Galați, evenimentul urmând să fie vernisat sâmbătă la Teatrul Național de Operă și Operetă Nae Leonard din Galați. Evenimentul este organizat la Galați cu sprijinul Muzeul Naţional Brukenthal, împreună cu avocatul colecţionar George Şerban în cadrul parteneriatului Axele culturale Brukenthal, colecții private, Ambasada Japoniei în România, Teatrul Naţional Radu Stanca Sibiu, Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu și Muzeul Istoriei, Culturii și Spiritualității Creștine de la Dunărea de Jos. ,,Din anii studenției am fost impresionat de arta japoneză. De atunci am câteva cataloage, însă primele stampe expuse le-am văzut după Revoluție când am început să ies din țară. M-a impresionat colecția de stampe japoneze a lui Monet, am luat catalogul și cred că atunci am decis să mă gândesc serios la propria mea colecție de stampe. Prezenta expoziție de la Galați exprimă dorința mea de a prezenta iubitorilor de artă o parte din stampele aflate în colecția mea, de această dată cu referire la Teatrul Kabuki, dar și un îndemn pentru colecționarii români de a-mi lua exemplu”, afirmă George Șerban. Expoziţia de stampe japoneze cu tema teatrul Kabuki va putea fi văzută în perioada 15 octombrie 2022 – 15 aprilie 2023, în foaierul teatrului gălățean. ,,Această expoziţie s-a născut din dorinţa de a explora şi a prezenta iubitorilor de artă un episod fascinant al culturii japoneze: arta ukiyo-e. În cadrul expoziţiei vor fi expuse peste 100 de stampe japoneze realizate în perioada secolelor 17 -19, (perioada Edo și perioada Meiji), conţinând imagini ale actorilor şi scene de teatru kabuki. Invităm toţi vizitatorii la o incursiune în lumea fascinantă a gravurii, la o călătorie imaginară în Țara Soarelui răsare, familiarizându-se cu un univers artistic de mare originalitate", a declarat curatorul expoziţiei, Alexandru Constantin Chituţă. Apariţia ukiyo-e este strâns legată de climatul politic, social şi economic din epoca Edo (1603-1868), perioadă în care, în ciuda izolaţionismului adoptat, Japonia s-a bucurat de o creştere economică susţinută. Dezvoltarea comerţului a condus la formarea unei noi burghezii ai cărei principali membri erau artizanii şi negustorii, cunoscuţi sub denumirea de chonin. Deşi importanţa lor pe plan economic este incontestabilă, ierarhia socială a epocii Edo i-a împiedicat pe aceştia să acceadă la puterea politică. De aceea, noua clasă mijlocie s-a afirmat prin crearea unei noi identităţi sociale. Una dintre particularităţile stilului de viaţă promovat de burghezia Edo este teatrul kabuki. Piesele erau inspirate din legende istorice sau din viaţa de zi cu zi, piesele de teatru aveau în comun o serie de motive şi tematici. Tema unei piese nu reprezenta, însă, punctul central de interes în gravuri. Acestea erau create cu scopul de a reda atmosfera piesei, o importanţă deosebită aveau costumele decorate generos şi personalităţile actorilor. Expoziția a fost realizată în decursul timpului la Teatrul Național din București, Muzeul Național Brukenthal, Muzeul Orașului Oradea și Castelul Cantacuzino din Bușteni. /EN/ Exhibition premiere in Galati - Japanese prints Kabuki Theatre Around 100 Japanese prints, with the theme of Kabuki theatre, will be exhibited for the first time in Galați, the event will be opened on Saturday at the Nae Leonard National Opera and Operetta Theatre in Galați. The event is organised in Galați with the support of the Brukenthal National Museum, together with the lawyer-collector George Șerban in the framework of the Brukenthal Cultural Axes partnership, private collections, the Japanese Embassy in Romania, the Radu Stanca National Theatre Sibiu, the Sibiu International Theatre Festival and the Museum of Christian History, Culture and Spirituality of Dunărea de Jos. "Ever since my student years I have been impressed by Japanese art. Since then I have a few catalogues, but I saw the first prints exhibited after the Revolution when I started to leave the country. I was impressed by Monet's collection of Japanese prints, I got the catalogue and I think that's when I decided to think seriously about my own print collection. The present exhibition in Galaţi expresses my desire to present to art lovers some of the prints in my collection, this time with reference to the Kabuki Theatre, but also an encouragement for Romanian collectors to follow my example", says George Serban. The exhibition of Japanese prints on the theme of Kabuki Theatre will be on show from 15 October 2022 to 15 April 2023, in the foyer of the theatre from Galaţi. "This exhibition was born out of a desire to explore and present to art lovers a fascinating episode of Japanese culture: the art of ukiyo-e. More than 100 Japanese prints from the 17th-19th centuries (Edo and Meiji periods), containing images of actors and kabuki theatre scenes, will be exhibited. We invite all visitors to a journey into the fascinating world of printmaking, to an imaginary journey to the Land of the Rising Sun, familiarizing themselves with an artistic universe of great originality", said the curator of the exhibition, Alexandru Constantin Chituță. The emergence of ukiyo-e is closely linked to the political, social and economic climate of the Edo period (1603-1868), when, despite the isolationism adopted, Japan enjoyed sustained economic growth. The development of trade led to the formation of a new bourgeoisie whose main members were artisans and merchants, known as chonin. Although their economic importance is undisputed, the social hierarchy of the Edo period prevented them from gaining political power. Therefore, the new middle class asserted itself by creating a new social identity. One of the features of the lifestyle promoted by the Edo bourgeoisie was kabuki theatre. Plays were inspired by historical legends or everyday life, and the plays shared a number of motifs and themes. The theme of a play was not, however, the focus of interest in the prints. They were created to convey the atmosphere of the play, and the lavishly decorated costumes and the personalities of the actors were of particular importance. The exhibition was held over the years at the National Theatre in Bucharest, the Brukenthal National Museum, the Oradea Museum and the Cantacuzino Castle in Bușteni.

Muzeul Municipiului București vă invită la vernisajul expoziției tematice „Moda la porțile Levantului”, care va avea loc pe data de 27 octombrie, ora 18.00, la Palatul Suțu (Bdul Ion C. Brătianu, nr 2). Zona geografică, istorică şi culturală a Levantului, respectiv aria situată pe malurile Mediteranei Orientale şi ale Mării Negre, în Orientul Apropiat, Caucaz şi Balcani, este locul de origine a marilor civilizaţii - asiriană, babiloniană, egipteană, bizantină, greacă şi otomană - locul de origine a celor mai multe inovaţii culturale, a științelor și a artelor. Ca urmare a deschiderii relațiilor dintre Franța și Înalta Poartă, în prima jumătate a veacului al XVI-lea, mai ales ca urmare a bătăliei de la Mohács (29 august 1526), care va asigura libertatea religioasă a creștinilor din Levant și a facilităților comerciale avută în zonă de occidentali, va fi consacrat și conceptul de „țări ale Levantului”. Țările Române, aflate la frontiera dintre Orient și Occident, sau, cum s-a spus, „la porțile Levantului”, au fost un punct de contact permanent între cele două mari arii culturale. Felul în care au fost asimilate în spațiul românesc elementele istorice, culturale, modul de viață, religia, este redat, în primul rând vizual, cu ajutorul artei. Între artele vizuale, cel care la prima vedere transmite epoca, modul de viață, treapta socială, nivelul cultural, gustul pentru frumos, starea civilă, apartenența religioasă, ș.a., este costumul. Raportându-ne la spațiul românesc, costumul povestește istoria Țărilor Române, modul în care s-au raportat deopotrivă la lumea orientală și la cea occidentală. Cele mai multe informații le avem de la artefactele păstrate în muzee și studiate de specialiști, dar și de la cei care au călătorit în această lume românească, fascinați de sincretismul artelor orientale și occidentale la țărmul vestic al Mării Negre. Mărturiile scrise în jurnale sau în schițe de călătorie de memorialiştii străini ce au vizitat ţinutul în secolele XVIII și XIX, precum Jean Étienne Liotard, Louis Dupré, Luigi Mayer, Sir Robert Ker Porter, August von Henikstein, sau de plasticieni occidentali precum Auguste Raffet, Charles Doussault, Michel Bouquet, Dieudonné Auguste Lancelot, Anton Chladek, reliefează, în primul rând, frumusețea și complexitatea costumului. Muzeul Municipiului Bucureşti este cunoscut pentru ampla şi variata sa colecţie de costume ce acoperă o perioadă de câteva sute de ani, începând cu veșminte fanariote şi terminând cu toalete complete din secolele XIX şi XX, cu bijuterii şi accesorii vestimentare. Deși mult timp blamată de istorici, epoca domniilor fanariote a intrat în conştiinţa naţională prin beneficiile cultural-artistice pe care le-au adus foştii dragomani greci ai Sublimei Porţi deveniţi vremelnici bey în Ţările Române. În veacul fanariot, veșmintele - prin opulenţă, cromatică şi monumentalitate - erau remarcate și admirate în saloanele elitelor moldo-valahe. Gustul desăvârşit al costumelor, cromatica, fineţea texturilor impresionau pe cei mai exigenţi critici ai schimbătoarelor mode occidentale. Aceşti principi creştini ortodocşi se considerau moştenitorii basileilor şi, după puterea, averea şi gradul de educaţie ale fiecărei familii, continuau tradiţiile fastului aulic deprins la curtea Paleologilor şi Comnenilor. Bogăţia şi luxul exorbitant, epatant, îi ajutau să se impună în faţa curţilor domnitoare din ţările învecinate şi a oaspeţilor străini cu sânge albastru. Expoziția temporară este binevenită pentru publicul cunoscător sau nu al vieții și modelor de odinioară. Poate fi, în același timp, o sursă de inspirație pentru designerul care se află în fiecare dintre noi. Pot fi admirate în ansamblu şi prin detalii bine alese, rochii confecţionate din catifea sau brocart, decorate abundent cu broderii de fir, pentru jupânese şi jupâniţe, anterie de cutnie, pipiri (haină cu sau fără mâneci, cu poale lungi şi mult încreţite la spate) ciupage din borangic cusute cu fir metalic, fermenele şi cepchene (fermenele cu mâneci lungi și despicate) al căror piept şi spate era minuţios decorat cu măiestre cusături cu model fitomorf, ilice, şalvari sau poturi de arnăuţi şi surugii, fesuri cu lungi canafi, şaluri de caşmir, foarte prețioase, ce se transmiteau din generație în generație. Încălţările fine din catifea, în nuanţe rafinate: imineii din piele decoraţi cu broderii de fir, meşii boierești, de asemenea cu nişte fine ornamente de fir, papucii din catifea decoraţi cu perluţe şi broderii de fir sau greoii nalâni, narghilelele și pernele pe care stăteau tolăniți boierii, bijuteriile, vin să susțină ideea de culoare, strălucire, fast. Toate aceste autentice și inestimabile piese de costum și accesorii pot reînvia o lume apusă prin intermediul scenografiei muzeistice. Stampele cu tipuri sociale, portrete de principi și de jupânițe, arta plastică, obiectele de uz casnic din aceste vremuri trecute, arta decorativă, armele, scenele de gen, toate completează tabloul Bucureștiului fanariot și al celui de tranziție spre Occident, al elitelor și al mahalagiilor care au trăit în acest spațiu urban levantin. Piesele autentice din colecțiile Muzeului Municipiului București - Textile și accesorii vestimentare, Artă Plastică-Pictură, Artă Decorativă-Metal, Diverse, Știință-Tehnică, Tipărituri și Imprimate - redau eleganța și frumusețea stilurilor artistice orientale care au fost asimilate în arta românească. Ulysse de Marsillac îşi amintea, pe la mijlocul secolului al XIX-lea de fastuosul costum al doamnelor din epoca fanariotă, deplângând decăderea portului oriental şi moda contemporană lui. Într-o descriere a veşmintelor levantine acesta spune: „Peste părul plin de cosiţe acestea pun, cu mândrie, un mic işlic, acea bonetă de blană pe care o împodobesc cu râuri de diamante prinse cu o agrafă de smaragde”. Dr. Maria-Camelia Ene, șef Birou istorie Modernă și Contemporană, curator al expoziției

Suntem bucuroși să anunțăm deschiderea expoziției „Dacia. Ultima frontieră a romanității”. Vernisajul va avea loc joi, 27 octombrie 2022, începând cu ora 17:00, la sediul muzeului din Calea Victoriei nr. 12, Bucureşti. Evenimentul se va desfășura în prezența domnului Sergiu Nistor, Consilier Prezidențial – Departamentul Cultură, Culte şi Minorități Naționale din cadrul Administrației Prezidențiale, a domnului Lucian Romașcanu, Ministrul Culturii, a domnului dr. Ernest Oberländer-Târnoveanu, Director general al Muzeului Național de Istorie a României, a reprezentanților instituțiilor partenere precum și a domnilor Andrés Carretero Pérez, directorul general al Muzeului Național de Arheologie din Madrid, Stéphane Verger, directorul general al Muzeului Național Roman, de la Roma și Carlos Barrot, arhitectul care a proiectat expoziția. Proiectul expozițional a fost conceput și coordonat de Muzeul Național de Istorie a României, sub egida Ministerului Culturii, realizat în colaborare cu Muzeul Național de Istorie a Moldovei – Chișinău, Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei - Cluj Napoca, Complexul Muzeal Național Moldova - Iași, Complexul Muzeal Național Neamț - Piatra Neamț, Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” - Bacău, Complexul Muzeal Bistrița Năsăud - Bistrița, Complexul Național Muzeal „Curtea Domnească” – Târgoviște, Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” - București, Institutul de Cercetări Eco-Muzeale „Simion Gavrilă” - Tulcea, Muzeul Brăilei „Regele Carol I” - Brăila, Muzeul Civilizației Dacice și Romane - Deva, Muzeul Civilizației Gumelnița - Oltenița, Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova – Ploiești, Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș - Baia Mare, Muzeul Național al Unirii - Alba Iulia, Muzeul Județean de Istorie „Paul Păltânea” - Galați, Muzeul Județean Argeș - Pitești, Muzeul Județean Botoșani, Muzeul Județean de Istorie Brașov, Muzeul Județean Buzău, Muzeul Județean Gorj „Alexandru Ștefulescu” - Târgu Jiu, Muzeul Județean Ialomița - Slobozia, Muzeul Județean Mureș - Târgu Mureș, Muzeul Județean Olt - Slatina, Muzeul Județean Satu Mare, Muzeul Județean Teleorman – Alexandria, Muzeul Județean Vâlcea „Aurelian Sacerdoțeanu” - Râmnicu Vâlcea, Muzeul Județean „Ștefan cel Mare” - Vaslui, Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău, Muzeul Municipiului București, Muzeul Municipal Carei, Muzeul Național al Banatului - Timișoara, Muzeul Național al Bucovinei - Suceava, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie - Constanța, Muzeul Olteniei - Craiova, Muzeul Regiunii Porților de Fier - Drobeta-Turnu Severin, Muzeul Romanațiului - Caracal, Muzeul Țării Crișurilor - Oradea, Muzeul Țării Făgărașului „Valer Literat” - Făgăraș, Muzeul „Vasile Pârvan” - Bârlad, Muzeul de Istorie „Teodor Cincu” - Tecuci, Muzeul de Istorie Turda, Muzeul de Istorie Roman, și Muzeul de Istorie „Petre Voivozeanu” - Roșiori de Vede. Aceasta este realizată cu sprijinul Fundației „Prietenii Muzeului de Istorie a României” recent înființată, căreia îi suntem recunoscători, a cărei existență și activitate este anunțată publicului cu această ocazie specială (pmir.org). Expoziția are la bază conceptul expozițional materializat într-un proiect de mare succes, „Tezaure arheologice din România. Rădăcini dacice şi romane”, realizat, în anul 2021, la prestigiosul Muzeu Național de Arheologie din Madrid. Aceasta nu este o simplă expoziție despre geto-daci și lumea lor, sau doar despre o istorie timpurie a acestui colț de lume, ci și despre zorii culturii și civilizației europene, despre unicitate, dar și despre contopirea civilizațiilor, despre aspectul local, despre o lume mult mai interconectată decât ne-o imaginăm astăzi. Nu în ultimul rând, este cea mai mare expoziție sintetică dedicată civilizației geților și dacilor, a celei romane precum și a celor ale primilor migratori în acest spațiu, organizată în ultimii 25 de ani, printr-un efort a 45 de instituții muzeale din România și Republica Moldova, proiect coordonat de Muzeul Național de Istorie a României. Expozitia este structurată cronologic pe șase teme generice: - Etapa finală a primei epoci a fierului și conexiunile localnicilor cu lumea sciticăꓽ sunt prezentate piese de ceramică, arme și podoabe, specifice culturilor hallstattiene târzii; - Terra Dacorumꓽ este dedicată civilizațiilor antice care s-au dezvoltat pe teritoriul României în cea de-a doua epocă a fierului – La Tène. Rolul central îi revine civilizației dezvoltate de geto-daci, în spațiul definit de țărmul vestic al Mării Negre, bazinul Carpatic și fluviul Dunărea; - Pax Romanaꓽ își propune să ofere vizitatorului o imagine sintetică a modului de viață roman în spațiul provinciilor Dacia și Moesia Inferior, cu sublinierea aspectelor particulare, specifice zonei; - La porțile Imperiuluiꓽ este dedicată comunităților din spațiul locuit anterior de geto-daci, transformărilor pe care acestea le suferă în contextul noilor realități generate de prezența imperiului și de conviețuirea dacilor liberi cu triburile germanice și sarmatice așezate aici în primele trei secole ale erei creștine; - Construind Terra Christianaꓽ perioada secolelor IV – VII p. Chr. este caracterizată de trei jaloane istorice determinante pentru acest spațiu: retragerea armatei și a administrației din Provincia Dacia, pătrunderea creștinismului și marile migrații; - „Barbarii” și Imperiul - Transformarea lumii romane – cotidian și conflictꓽ răsfoind scrierile Antichităţii Târzii despre Dacia se conturează percepţia Dunării ca o frontieră politică şi simbolică, unul dintre principalele repere ale iniţiativelor politice ale Imperiului sau ale unor populații în migrație. În același timp, în cursul secolelor IV-VII, spațiul de la nordul Dunării de Jos a fost și o zonă a continuității civilizației romane provinciale și de sinteză culturală a moștenirii acesteia cu culturile diferitelor populații migratoare germanice, iraniene, slave sau de sorginte central asiatică. Din colecția Muzeului Național de Istorie a României vor fi prezentate următoarele piese: coiful de aur de la Coțofenești, tezaurele getice de la Stâncești, Agighiol, Peretu, tezaurul princiar getic de la Cucuteni-Băiceni, inventarul mormântului unei căpetenii getice de la Popești, tezaurele de argint dacice de la Sâncrăieni, Herăstrău, Senereuș, Vedea, două tezaure necunoscute din S-V României, inscripții menționând regii daci Tiamarkos, Burebista și Decebal, portrete imperiale ale lui Traian, Antoninus Pius, Marcus Aurelius, Traianus Decius, tezaure sarmatice din județul Buzău și Smârdan, tezaurele de la Pietroasele, Apahida și Histria (din epoca migrațiilor). Din colecțiile muzeelor partenere enumerăm: tezaure datând din epoca migrațiilor descoperite în mormintele unor principese, la Cluj-Polus și Turda (din patrimoniul Muzeului Național al Transilvaniei și Muzeul de Istorie Turda), depozitul de arme și obiecte de bronz grecești de la Olănești, precum și piese de aur din mormintele unei principese sarmate de la Mocra, Republica Moldova, din patrimoniul Muzeului Național de Istorie a Moldovei din Chișinău, vase din ceramică, arme, unelte și podoabe din metale comune care ilustrează evoluția civilizațiilor care s-au succedat în spațiul de la nord de Dunăre în perioada cuprinsă între sec. VII î.e.n. și sfârșitul sec. VII d. Hr. Vă învităm, așadar, într-o călătorie de peste 1400 de ani, în timp, în spațiu, în universul în care au evoluat strămoșii geto-dacilor spre ceea ce izvoarele antice vor numi geți și daci, civilizația dezvoltată de aceștia până la cucerirea și transformarea unei părți a Daciei în provincie romană, integrarea acestui spațiu în lumea romană, supraviețuirea civilizației romane provinciale după părăsirea Daciei de către armata și administratia romană și convietuirea localnicilor cu populațiile migratoare. Firul călăuzitor al expoziției este acela al împletirii și influențării reciproce a civilizațiilor, al transformărilor profunde, al frământărilor de creație și adaptare ce au ca finalitate crearea unei identități culturale, pe un traseu temporal care durează de la sfârșitul primei epoci a fierului până la zorii actualei civilizației europene, într-un spațiu perceput de contemporanii frământatului mileniu întunecat al migrațiilor, ca “Ultima frontieră a romanității”, locul unde temelia lingvistică pusă de limba latină și numele romanilor au supraviețuit, în ciuda tuturor vicisitudinilor, până azi. Expoziția va fi deschisă până în luna martie a anului 2023 și va putea fi vizitată de miercuri până duminică. Partener mediaꓽ HISTORY Vă așteptăm cu drag!

Expoziția PARTEA NEVĂZUTĂ A COLECŢIEI LUCIA DEM. BĂLĂCESCU prezentată de jurnalista Andreea Esca Muzeul Național de Artă al României anunță vernisajul expoziției „Partea nevăzută a colecției Lucia Dem. Bălăcescu” care va avea loc duminică, 23 octombrie, 2022, ora 16.00, la Muzeul Colecțiilor de Artă, Calea Victoriei nr. 111. Cuvântul de deschidere va fi rostit de cunoscuta jurnalistă, realizatoare TV și radio, Andreea Esca. „Inaugurăm cu acest vernisaj seria expozițiilor prezentate de personalități din alte domenii decât cele artistice în susținerea ideii că operele de artă se adresează publicului larg și nu privesc doar specialiștii. Vrem, astfel, să aducem arta mai aproape de cei cărora le este destinată” spune Călin Stegerean, directorul general al MNAR. Vor fi expuse, unele pentru prima dată, peste o sută de lucrări din colecția lăsată de artistă prin testament muzeului, în cea mai mare parte grafică dar și o selecție valoroasă de picturi, care surprind evoluția și diversitatea creației sale artistice, de la primul desen în cărbune realizat în anul 1914 până la peisajele marine din anul 1976, fiind completată cu fotografii de familie, acte de studii și manuscrise. Lucia Dem. Bălăcescu s-a născut în București, la 22 ianuarie 1895, într-o veche familie boierească cu rădăcini în Oltenia. A studiat pictura la București și la Paris, a fost activă în cercurile artistice ale vremii: Sindicatul Artelor Frumoase, Asociația Femeilor Pictore și Sculptore, Contimporanul, Arta Nouă, Criterion, Grupul Plastic 1934, Corpul Artiștilor Plastici, unde și-a construit atent imaginea unei artiste excentrice și joviale. Stilul său artistic, ușor de recunoscut, a fost titrat ca „stilul LDB”, îmbinând cu succes elemente avangardiste cu o abordare aparent naivă, înclinată spre imaginar, grotesc sau oniric. Artista a avut o activitate prolifică și ca critic de artă, fiind autoare multor articole despre viața culturală a epocii și a două volume de memorii. Deși a avut o sănătate șubredă a participat la majoritatea expozițiilor de grup și a deschis cu regularitate expoziții personale în Capitală. S-a stins din viață în anul 1979. Expoziția este completată de repertoriul colecției având 256 pagini, format 28 x 22 cm, în care sunt reproduse color toate cele 304 de lucrări de artă donate, precum și materiale documentare legate de opera sa. Acest volum este al treilea din seria de repertorii (Alexandru Phoebus și Simion Iuca) ale Muzeului Colecțiilor de Artă, publicate în scopul cunoașterii unor colecții de mare valoare artistică. Expoziția face parte din seria expozițiilor ce au genericul „Partea nevăzută...”, cu lucrări selectate exclusiv din depozitele muzeului, fiind a doua realizată după „Partea nevăzută a colecției de artă Alexandru Phoebus” din anul 2019. Participarea la vernisaj se face pe bază de invitație, accesul liber pentru publicul larg fiind admis în limita unui număr de 50 de persoane. Acreditările de presă pot fi solicitate până vineri 21 octombrie, orele 12.00, la adresa comunicare@art.museum.ro Curatorii expoziţiei: Liliana Chiriac și Ilinca Damian Autor catalog: Ilinca Damian Muzeograf: Monica Croitoru Conservatori: Marina Iliescu, Nela Mihai, Ionuţ Sâmbeteanu Durata expoziției: 26 octombrie 2022 – 26 martie 2023 Bilet de intrare: 20 de lei

Muzeul Național de Istorie a României este partener în cadrul expoziției „100 de ani de la încoronarea de la Alba Iulia”, deschisă la Banca Națională a României Muzeul Național de Istorie a României și Banca Națională a României, anunță deschiderea expoziției „100 de ani de la încoronarea de la Alba Iulia, astăzi, 31 octombrie, la sediul Muzeului Băncii Naționale a României. Aceasta este dedicată Centenarului Încoronării Regelui Ferdinand și a Reginei Maria, în 1922, la Alba Iulia, și va putea fi admirată în perioada 31 octombrie 2022 – 31 martie 2023. Printre piesele cu valoare istorică excepțională ce vor fi prezentate publicului se numără Coroana de oțel a regilor României, simbol al independenței și al reîntregirii României, aflată în colecția Muzeului Național de Istorie a României. Aceasta va fi expusă până data de 18 noiembrie 2022, după care își va relua locul în expoziția permanentă Tezaurul Istoric, a muzeului. Amintim, de asemenea, decorația Ordinul „Legiunea de Onoare”, în grad de Mare Cruce, însemn care a fost conferit Reginei Maria în 1919, și două farfurii decorative cu portretele celor doi suverani ai României Mari. Coroana de oţel a regilor României a fost folosită pentru prima dată de Regele Carol I, cu prilejul încoronării ca rege şi a proclamării Regatului României în ziua de 10/22 mai 1881. Primul rege al României şi-a manifestat dorinţa ca această coroană să fie confecţionată la Arsenalul Armatei, din oţelul unuia dintre tunurile capturate de armata română în confruntarea cu trupele turceşti la Plevna, în anul 1877. Expoziția cuprinde un patrimoniu diversificat și excepțional a cărui semnificație este aceea a evocării evenimentelor dedicate Încoronării de la Alba-Iulia, în centrul serbărilor regăsindu-se Regele Ferdinand I Întregitorul și Regina Maria, contribuția celor două personalități ale istoriei naționale fiind fundamentală în ceea ce privește consolidarea Statului național unitar român înfăptuit la 1 Decembrie 1918. Detalii, aici: https://www.bnr.ro/Muzeul-Bancii-Nationale-a-Romaniei-707... Vă așteptăm cu drag!

ALEXANDRU TZIGARA-SAMURCAȘ – ÎNTEMEIETORUL MUZEULUI NAȚIONAL 24 noiembrie 2022 – 21 mai 2023, în spațiile expoziției permanente Muzeul Național al Țăranului Român Muzeul Național al Țăranului Român vă invită joi, 24 noiembrie 2022, ora 17.00, la deschiderea expoziției Alexandru Tzigara-Samurcaș – Întemeietorul Muzeului Național, care va avea loc în clădirea-monument istoric, în spațiile expoziției permanente, la etajul 1, intrarea din Șoseaua Kiseleff. Expoziția celebrează 150 de ani de la nașterea fondatorului Muzeului Național Carol I, supranumit, în epocă, Muzeul de la Șosea. Continuatorul direct al acestui prim muzeu de artă națională este Muzeul Național al Țăranului Român care, prin acest eveniment, evocă și omagiază personalitatea marcantă în cadrul culturii naționale a lui Alexandru Tzigara-Samurcaș. Istoric de artă, întemeietor al muzeografiei românești, publicist în sfera culturală și fin intelectual format în spirit european, precum și un mare iubitor al artei naționale, acesta lasă posterității o vastă operă publicistică, memorială, dar și un bogat patrimoniu material, de artă țărănească și artă religioasă, reunit în colecțiile Muzeului de la Șosea. Personalitatea sa, animată de o credință fermă în valoarea estetică a artei românești, a coagulat în jurul său figuri de seamă ale vieții culturale, politice și științifice din România, dar și oameni simpli, care au contribuit la îmbogățirea patrimoniului muzeal. Casa Regală l-a sprijinit în mod constant în eforturile depuse de-a lungul întregii vieți de punere în valoare a moștenirii culturale a poporului său. Expoziția aduce în fața publicului obiecte reprezentative pentru arta națională, culese din teren și fotografiate de însuși Al. Tzigara-Samurcaș în timpul campaniilor sale de cercetare etnografică, de repertoriere și documentare a obiectelor care vor alcătui patrimoniul muzeal. O serie de fotografii prezintă imagini surprinse în expoziția de bază a Muzeului de la Șosea, precum și în expozițiile temporare, internaționale, din timpul directoratului său. Alexandru Tzigara-Samurcaș publica, în anul 1936, lucrarea Muzeografie românească, operă de o extraordinară importanță, primul tratat științific românesc dedicat acestui domeniu. Tratatul adună laolaltă o serie de texte scrise de-a lungul timpului, care relevă ampla și moderna viziune muzeografică a întemeietorului Muzeului Național, prezentă încă dinaintea momentului ridicării edificiului muzeal. Clădirea muzeului pe care l-a înființat a fost de la început proiectată conform funcțiunilor gândite de el, concurând cu cele mai moderne muzee europene ale vremii, prin soluțiile adoptate la nivel arhitectural, de amenajare, expunere și conservare. Expunerea casei meșterului gorjean Antonie Mogoș într-una din sălile Muzeului de la Șosea a reprezentat un gest de excelență, curaj și unicitate în muzeografia europeană. Demersul vizionar al lui Alexandru Tzigara-Samurcaș îl va determina, în 1936, pe Konrad Hahm, directorul muzeului din Berlin, să facă o paralelă cu modul de etalare a renumitului Altar al lui Zeus din Pergam: „în mijlocul unei săli încăpătoare, simplă, dar plină de lumină, se înalță o clădire ca un altar. Nu este un templu antic de marmură, ci o simplă casă țărănească de lemn”. Alături de piese reprezentative din colecțiile moștenite de Muzeul Național al Țăranului Român de la părintele său fondator, sunt expuse obiecte personale ale lui Alexandru Tzigara-Samurcaș (aflate în colecția familiei Tudor și Maria Berza), care completează portretul celui care a fost întemeietorul Muzeului de la Șosea. Expoziția va putea fi vizitată până la 21 mai 2023, de marți până duminică, între orele 10.00 și 18.00. Lunea și sărbătorile legale este închis. Prețul biletului de intrare: adulți - 12 lei; pensionari - 6 lei; elevi și studenți, posesori ai cardului Euro 26, în vârstă de până la 30 de ani, persoanele adulte cu handicap mediu sau ușor - 3 lei

Muzeului Județean Mureș – Secția de Artă are plăcerea de a vă invita la vernisajul expoziției retrospective Pittner Olivér (1911–1971), vineri, 25 noiembrie 2022, de la ora 17:00, în sălile expoziționale de la etajul II al Palatului Culturii, aripa dreaptă. Pittner Olivér (1911, Lupeni - 1971, Târgu Mureș) a aparținut acelei generații de pictori activi la Baia Mare care au reînnoit spiritul coloniei de artiști din perioada interbelică. S-a înscris în 1930 la Școala de pictură din Baia Mare, alăturându-se curând grupului de stânga. Activitatea acestuia a dus la exmatricularea mai multor tineri artiști din școală. Acești tineri rebeli (Agricola Lídia, Katz Márton, Csizér Lilla, Kahán Sára, Pittner Olivér, Vida Géza, Kazár László etc.) luptau nu doar pentru o societate mai dreaptă, ci și pentru dezvoltarea unei arte moderne, găsind inițial sinteza mesajului social și a stilului artistic în utilizarea culorilor puternice, în elaborarea rațional-constructivă și în tradiția cubistă. Grupul s-a dispersat repede iar stilul cubist, bine conturat al lui Pittner a cedat treptat locul unor pasteluri mai lirice, mai picturale. În jurul anului 1941, Pittner a renunțat la pictură din cauza misiunilor sale ilegaliste și a reluat-o abia după un deceniu. Între timp, a lucrat ca director economic al teatrelor din Târgu Mureș și Oradea, iar apoi, după ce a fost îndepărtat și exclus din partid, a lucrat ca decorator la diverse întreprinderi. Dezamăgit de ordinea social-politică de după 1945 și respingând realismul socialist obligatoriu, Pittner a fost sprijinit în noul său început de prietenia și încurajarea tinerilor stabiliți la Târgu Mureș în anii 1960, în special de Balázs Imre și Nagy Pál. Peisajele sale urbane din Sighișoara și Sibiu, care amintesc de cubism, prezintă scene de străzi aranjate auster într-o ordine aproape geometrică, în timp ce suprafețele reduse și sinuoase ale peisajului din zona Gheorgheni prezintă o înrudire cu peisajele lui Barcsay Jenő. A început seria de reprezentări simbolice, uneori suprarealiste, la mijlocul deceniului, redând imaginea unor copaci uscați și a unor rădăcini împletite și încâlcite. Unele dintre aceste picturi au fost expuse anual la expoziții de artă locale și județene, apoi în 1970, la Sala Dalles din București, alături de lucrările realizate de alți artiști târgumureșeni. Pittner a organizat singura sa expoziție personală la Baia Mare, în 1934, prezentată apoi și la Satu Mare. O prezentare cuprinzătoare a operei sale nu a fost realizată ulterior, expoziția retrospectivă de față compensează această lacună, încercând să reunească cele mai caracteristice lucrări din toate perioadele sale, însoțite de câteva analogii care răsfrâng mai multă lumină asupra extraordinarei sale cariere artistice. Cele aproximativ 70 de picturi în ulei, pasteluri și lucrări grafice împrumutate din 23 de locuri diferite provin din colecții publice și private din Germania, Ungaria și România, fiind însoțite de scrisori, documente și fotografii din arhiva familiei.   *** EXPOZIȚIA RETROSPECTIVĂ PITTNER OLIVÉR (1911–1971) Perioada de vizitare: 25 noiembrie 2022 – 30 aprilie 2023 Locația: Muzeul Județean Mureș – Secția de Artă // Palatul Culturii, Târgu Mureș, Piața Victoriei nr. 1   Curator: György Szücs, istoric de artă, Galeria Națională Maghiară din Budapesta Curator asociat: dr. Csaba Salat, colecționar din Târgu Mureș Coordonator: Erika Oniga, istoric de artă, Muzeul Județean Mureș     Program de vizitare: marți-vineri: 09.00–16.00 sâmbătă-duminică: 09.00–14.30   *** Finanțat de: Consiliul Județean Mureș Cu sprijinul: Villa Vinèa Parteneri media: AGERPRES, Erdély FM, Erdély TV, Evenimente muzeale.ro,  Invie Tradiția, Kultura.hu, Krónika.ro, Marosvásárhely Rádió Románia, Maszol.ro, Népújság, Punctul.ro, Rádió GaGa, Radio Târgu Mureș,  Székelyhon, TVR, Visit Mures, Zi de Zi     *** Reproduceri anexate în corpul e-mailului: Pittner Olivér: Autoportret cu țigară, 1937, Muzeul Județean Mureș – Secția de Artă Pittner Olivér:Strada Aurarilor din Sibiu, 1965, Muzeul Județean Mureș – Secția de Artă Pittner Olivér: Dealuri, 1968, Muzeul Județean Mureș – Secția de Artă Pittner Olivér: Rădăcini noi, 1969, Muzeul Județean Mureș – Secția de Artă   --- Pentru informații suplimentare, nu ezitați să ne contactați!   Liliana LIRCA Comunicare și Relații Publice   MUZEUL JUDEȚEAN MUREȘ Str.  Mărăști, 8A, Tg Mureș, Mureș Website: www.muzeulmures.ro Facebook: muzeul.mures.maros.muzeum Instagram: @mures_county_museum TikTok: @mures county museum   Tel. 0749 912 992 E-mail: pr@muzeulmures.ro / lircaliliana@gmail.com    

Muzeul Național de Artă al României anunță vernisajul expoziției „O istorie uitată. Sindicatul Artelor Frumoase din România” care va avea loc duminică, 27 noiembrie, 2022, ora 16.00 în Sala cu Alveole – corpul Știrbei. Aceasta va fi deschisă publicului în perioada 1 decembrie 2022 - 31 martie 2023. Expoziția cuprinde o amplă și variată selecție de cca. 150 de lucrări de pictură, sculptură, grafică și documente din patrimoniul Muzeului Național de Artă al României documentând activitatea primelor organizații artistice din România care au prefațat înființarea Uniunii Artiștilor Plastici din România: Societatea Generală a Artiștilor din România (1908-1909), Sindicatul Artelor Frumoase (1922-1940) și Noul Sindicat al Artelor Frumoase (1944-1950). Acestea au avut o contribuție magistrală în afirmarea, reconsiderarea și protejarea statutului artiștilor în perioada respectivă. Asemenea altor organizații profesionale, uniunile de creație - prin statutele și regulamentele lor, precum și prin cele ale Academiilor de Arte Frumoase - au acordat libertate deplină de exprimare membrilor săi și au apărat interesele tuturor artiștilor, acordându-le șanse egale de afirmare. Pe nedrept uitate de posteritate aceste organizații au contribuit fundamental la maturizarea mediului artistic românesc. Primii artiști români care au contribuit ca fondatori, membri, secretari sau cenzori la formarea acestor uniuni de creație, sunt pictorii, sculptorii și graficienii care s-au afirmat în perioada interbelică și au încercat să reinventeze moștenirea predecesorilor lor. ...................................................................................................... Curator: Alina Petrescu Coordonatori proiect: dr. Călin Alexiu Stegerean, dr. Mălina Conțu

La Muzeul de Științele Naturii Roman s-a deschis expoziția temporară intitulată Mirodeniile - povești cu gust. De-a lungul istoriei, mirodeniile au jucat un rol important în toate culturile, exprimând bunăstarea și poziția socială, fiind utilizate în scop culinar, curativ sau în diferite ritualuri magice și religioase. Strămoșii noștri le-au cunoscut și folosit, pe cale empirică, iar informațiile s-au transmis, din generație în generație, sub forma poveștilor și legendelor. Datorită aprecierii lor, mirodeniile au dobândit, în timp, o mare valoare comercială, in prezent, acestea sunt folosite în întreaga lume, existând o tendință de creștere a interesului față de beneficiile lor. Expoziția cuprinde informații despre fascinanta istorie a mirodeniilor, despre calitățile culinare și vindecătoare ale acestora. Sunt expuse 28 de mirodenii, cu varietățile lor și cu formele diferite de utilizare. Vizitatorii vor avea ocazia să descopere, printre acestea, cea mai scumpă mirodenie din lume. Vor putea afla originea speciilor de plante, care sunt părțile, din componența acestora, utilizate pentru a da savoare mâncărurilor și pentru obținerea remediilor terapeutice. Cei interesați pot testa mostre olfactive de uleiuri aromatice, expuse prin intermediul unui modul interactiv. Organizată în colaborare cu Complexul Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea" din Bacău, expoziția poate fi admirată de publicul vizitator până în luna martie 2023. ■- Vă așteptăm cu drag!

Muzeul Municipiului București vă invită la vernisajul expoziției „Povestea unei biserici de mahala. Sf. Nicolae-Udricani”, eveniment care va avea loc pe data de 7 decembrie 2022, ora 18.00, la Casa Filipescu-Cesianu (Calea Victoriei 151). Expoziția „Povestea unei biserici de mahala. Sf. Nicolae-Udricani” se axează pe reconstituirea evoluției istorice a lăcașului de cult și a comunității dezvoltate în jur, prin etalarea unor materiale provenind din cercetările arheologice realizate între anii 2005 – 2008 și 2018 de către specialiștii Muzeului Municipiului București şi a unor piese selectate din patrimoniul bisericii. Ne propunem o incursiune în trecutul unei vechi biserici bucureștene a cărei existență a fost strâns legată de mahalaua care-i purta numele. Expoziția le va permite vizitatorilor să descopere povestea fascinantă a unei comunități în prezent dispărute și să dezvăluie prin obiectele expuse o parte uitată din București. Lăcașul de cult a fost ctitorit în anul 1734 prin strădania şi cheltuiala clucerului Udrecan şi a soţiei sale Maria. O perioadă de timp, aici a funcționat o mânăstire de călugări, metoh al mânăstirii Sf. Ioan din Focşani. În afara edificiului religios, în curte se mai găseau turnul clopotniță, pe sub care se făcea intrarea în incintă, câteva chilii și anexe. Diversele scutiri de dări date de domnitorii Ţării Românești, precum și donațiile consistente ale unor enoriași au îmbogățit patrimoniul bisericii, care la sfârșitul secolului al XVIII-lea, deținea moșii, vii, terenuri, o moară, locuri de case, pivnițe și prăvălii. Și parcela lăcașului de cult s-a mărit în timp devenind, conform documentelor și planurilor, una din cele mai întinse din zonă. Mahalaua din jur, denumită inițial a Popii Isac şi apoi Udricani, avea puține case, locuite de croitori, ișlicari și cojocari. Legată de comunitatea mahalalei, în curtea bisericii a funcționat una dintre primele școli primare cu predare în limba română unde au învățat să scrie și să citească Petre Ispirescu și Anton Pann. Marele incendiu din anul 1847 a afectat grav atât lăcașul de cult, cât și casele din jur, în urma acestuia fiind impuse o serie de reglementări în domeniul construcţiilor ce au determinat modificări asupra evoluţiei arhitectural-urbanistice a întregii zone. Impactul și rolul social al bisericii în mahala este evident după 1877, când în curte a fost construit „Azilul Protopopul Teodor Economu”, un adăpost cu 22 de camere pentru persoanele sărace și invalide. În aceeași perioadă a fost refăcut și turnul clopotniță distrus parțial la incendiul din anul 1847. În a doua jumătate a secolului XIX s-a schimbat și componența etnică a locuitorilor parohiei, aici stabilindu-se un număr mare de evrei de religie mozaică, care și-au ridicat propriile lăcașe de cult. Biserica, rămasă fără avere după legea pentru secularizarea averilor mănăstireşti din anul 1863 și cu un număr mic de enoriași, a ajuns dependentă de subvențile date de Ministerul Cultelor și mai apoi de primărie. Sistematizările din perioada interbelică și mai ales cele din perioada comunistă, marcate de masive demolări, au remodelat înfățișarea urbană a zonei în care Biserica Udricani a rămas unul din puțini martori ai acestei metamorfoze. Elemente ale memoriei și istoriei acestor locuri vor urma perspectiva arheologică pornind de la fragmentele unui puzzle în care se îmbină piesele spațiului urban cu străzile, ruinele și cimitirele lui de sub asfalt, devenite subiect predilect al acestei expoziții. Curatori: Dr. Raluca-Iuliana Moței Dr. Camelia-Mirela Vintilă

LABORATOR III Aspecte din restaurarea unor lucrări de grafică și ceramică din China și Japonia aflate în patrimoniul MNAR Muzeul Național de Artă al României (MNAR) anunță deschiderea expoziției „Laborator III. Aspecte din restaurarea unor lucrări de grafică și ceramică din China și Japonia aflate în patrimoniul MNAR” care va avea loc duminică, 11 decembrie, 2022, ora 16.00 în Sala Kretzulescu – intrarea prin Strada Walter Mărăcineanu. Curatori: Oana Solomon – șef de laborator restaurare ceramică, sticlă, metale – și  dr. Andreia-Maria Teodorescu – expert restaurator grafică. Designul expozițional este realizat de Vadim Romulus Patriciu Arhitectură. Expoziția va fi prezentată de domnul prof. univ. dr. Alexandru Rafila, Ministrul Sănătății, în susținerea acestui demers al restauratorilor care redau sănătatea operelor de artă. Continuând seria expozițiilor prezentate de personalități din alte domenii decât cele artistice, dorim să punem în evidență faptul că expozițiile noastre se adresează publicului larg, nu doar specialiștilor. Expoziția de față este cea de-a treia din seria Laborator, după expozițiile „Laborator. Restaurarea picturilor vechilor maeștri” (2019) și „Laborator II. 1989. Restaurarea picturilor împușcate” (2020) și aduce în atenția publicului importanța activităților de conservare și restaurare, vitale pentru supraviețuirea operei de artă. „Laborator III” pune într-un dialog original cinci lucrări de pictură pe mătase și hârtie cu montări tradiționale, patru gravuri ukiyo-e (imagini ale lumii trecătoare) și șase piese din porțelan și pietre semiprețioase, ce se numără printre obiectele cele mai frumoase din patrimoniul MNAR provenite din Extremul Orient. Recent restaurate în laboratoarele muzeului, aceste obiecte pot fi din nou expuse și admirate, după o îndelungată absență, datorită unui proces exigent de restaurare care va fi de asemenea prezentat publicului prin documente și instrumente de lucru specifice.   „O vizită în atelierele de restaurare ale Muzeului Național de Artă al României pare a combina experiența unei întâlniri cu intimitatea unui atelier artistic personal cu cea a unui laborator alchimic în care pot fi întâlnite instrumente, recipiente și unelte ce țin de un inventar magic. Cu atât mai mult atunci când este vorba de obiecte care provin din spații îndepărtate, cărora inaccesibilitatea și diferențele culturale le sporesc puterea de atracție” menționează dr. Călin-Alexiu Stegerean, directorul general al Muzeului Național de Artă al României. Vedetele expoziției sunt două lampadare de porțelan japonez realizate de manufactura Arita în secolul XIX și prezentate pentru prima oară publicului. Acestea sunt făcute din 14 elemente suprapuse de porțelan pictat cu albastru cobalt sub glazură și cu emailuri colorate peste glazură și provin din colecția Toma Stelian. Amenajarea spațiului își propune să fie o simbioză între universul Extremului Orient, spațiul laboratorului reprezentat prin imagini, instrumente specifice precum și documente de lucru. Călătoria către ținutul Soarelui Răsare este sugerată de cromatica alb – albastru inspirată din pictura pe porțelan, iar scenografia spațiului expozițional și proiecțiile video permit o incursiune în laboratoarele de restaurare grafică și ceramică ale muzeului. Secția de restaurare a muzeului, cuprinde în prezent 8 laboratoare: pictură ulei, pictură tempera, grafică, sculptură în lemn și mobilier, textile, metal, ceramică și sticlă, și rame, toate specializate în domeniul artistic. Specialiștii secției au în grijă întreg patrimoniul Muzeului, cu scopul de a permite recuperarea obiectelor din trecut și transmiterea lor către generațiile viitoare. Participarea la vernisaj se face pe bază de invitație, accesul liber pentru publicul larg fiind admis în limita unui număr de 50 de persoane. Expoziția va fi deschisă publicului în perioada 14 decembrie 2022 - 14 mai 2023.    

Lumea satului în pictura românească, dintr-o perspectivă modernă Muzeul Municipiului București invită publicul să participe joi, 15 decembrie 2022, ora 18.30, la vernisajul expoziției „Lumea satului în pictura românească”. Evenimentul va avea loc la Palatul Suțu (Bd. Ion C. Brătianu, nr 2).  În continuarea seriei expozițiilor anuale organizate de Pinacoteca București, Secția Artă a Muzeului Municipiului București prezintă un spectacol de excepție menit să ilustreze lumea satului românesc. Este vorba de o tematică perenă în plastica autohtonă, privită, de această dată, dintr-o perspectivă foarte modernă. Noua expoziție de la Palatul Suțu prezintă o selecție impresionantă de lucrări, multe dintre acestea nefiind expuse de foarte multă vreme. Călătoria prin satul românesc aduce în faţa privitorului portrete, peisaje rurale, interioare de gospodării ţărăneşti cu „recuzita” lor specifică, scene de familie şi ocupaţii tradiţionale, elemente de costum popular, ceramică şi încă multe altele, de la pictură, artă grafică și până la sculptură și artă decorativă. „Descoperirea temelor care au dus la ilustrarea satului românesc se datorează și influențelor venite din arta franceză, mai ales prin intermediul lui Nicolae Grigorescu. Acesta a lucrat ani de zile în satul Barbizon și în pădurea de la Fontainebleau, în Franța. Realitatea rurală de acolo a declanșat resortul lăuntric al lui Nicolae Grigorescu, care, revenit în țară, a găsit în frumusețea satului românesc cea mai puternică sursă de inspirație. În critica românească de artă, aprecierile privind oglindirea «specificului naţional» s-au raportat la operele artiştilor care au zugrăvit mediul țărănesc, «specificul naţional» fiind adeseori identificat cu oglindirea unor elemente care țineau de vestimentație, arhitectura caselor sau de individualitatea peisajului românesc. Nici astăzi, de exemplu, nu este pe deplin abolită aprecierea potrivit căreia Nicolae Grigorescu, Ion Theodorescu-Sion, Camil Ressu sau Dumitru Ghiaţă sunt maeştri necontestaţi ai «specificului naţional», numai fiindcă în pânzele lor au surprins scene sau personaje care aparțin vieţii rurale. Din categoria artiştilor care au reflectat «specificul naţional», privit ca o analiză a lumii satului, fac parte și pictori precum Arthur Verona, Nicolae Vermont, Ştefan Dimitrescu, Octav Băncilă sau Aurel Băeșu. Mișcările unioniste și Primul Război Mondial au făcut ca pictura cu specific românesc să rămână o constantă a artei noastre la sfârșitul secolului XIX și în prima jumătate a secolului XX. După Marea Unire, în peisajele anilor '20 se manifestă pregnant motivul rural. Anterior, apăruseră lucrări importante cu influențe semănătoriste, care vor caracteriza opera unor artiști precum Arthur Verona, Pan Ioanid sau, mult mai subtil, se manifestă la Ștefan Popescu. Mai târziu, Camil Ressu va veni cu o manieră mai specială, realist-constructivistă. Arta cu specific românesc trebuia să însumeze arta țărănească și arta religioasă de sorginte bizantină. Decorativismul va juca un rol important în această specificitate. Cu timpul, Iosif Iser, Camil Ressu și Francisc Șirato renunță la tema specificului național, dar Ion Theodorescu-Sion și Ștefan Dimitrescu continuă pe acest drum, în alte maniere. La Ion Theodorescu-Sion subiectul capătă mai multă profunzime, devenind o temă importantă de experiment artistic. După cel de-al Doilea Război Mondial, tema rurală revine în forță, fiind legată de noile ideologii politice, dar păstrând, în subsidiar, și tradiția marii picturi interbelice din România”, a declarat dr. Elena Olariu, director adjunct Artă, Restaurare, Conservare – Muzeul Municipiului București.  

Muzeul Colecțiilor de Artă anunță vernisajul expoziției In Memoriam: Corneliu Baba 25 și lansarea volumelor III și IV din seria Confesiuni și Jurnale. Evenimentul va avea loc joi, 15 decembrie 2022, ora 14.00 la Muzeul Colecțiilor de Artă, Calea Victoriei 111. Expoziția va fi deschisă publicului  în perioada 16 decembrie 2022 – 28 mai 2023. Organizatori: Liliana Chiriac, șef al secției Muzeul Colecțiilor de Artă și Maria Muscalu-Albani, istoric de artă și custodele colecției C. Baba. Cuvânt de deschidere: Călin Stegerean, director general al MNAR, Carmen Mușat, critic literar, Vladimir Bulat, istoric de artă și Liliana Chiriac, șef de secție MCA. Expoziţia marchează comemorarea a 25 ani de la moartea artistului și prezintă 50 lucrări de pictură şi grafică realizate în perioada 1977 – 1997 la care s-a referit în ultimele două Jurnale și o selecție din obiectele personale ale artistului. Lucrările de pictură și obiectele personale provin din colecţia C. Baba, donată muzeului în 2011 de soţia artistului, Constanţa Baba, la care s-au adăugat alte 12 lucrări de grafică, studii și schițe, din colecţia artistului, puse la dispoziţie de custodele colecţiei, Maria Albani, cu scopul de a completa demersul artistic, preocupările tematice şi tehnice ale maestrului de-a lungul ultimelor două decenii de activitate. În acelaşi timp, expoziţia promovează volumele III şi IV din seria Confesiuni și jurnale, disponibile la librăriile Muzeului Naţional de Artă al României, respectiv Muzeul Colecţiilor de Artă, Muzeul K. H. Zambaccian şi Muzeul Th. Pallady. În Jurnalele sale, Corneliu Baba a dezvăluit diferite aspecte şi păreri despre viaţa şi activitatea sa, despre regimurile politice prin care a trecut alături de contemporanii săi. Astăzi, graţie Mariei Muscalu-Albani le putem parcurge în cele patru volume: Confesiuni şi Jurnale I: 1944 – 1965, Confesiuni şi Jurnale II: 1965 – 1977, Confesiuni şi Jurnale III: 1977 – 1983 şi Confesiuni şi Jurnale IV: 1984 – 1997, editate în anii 2018, 2020, 2021 şi 2022. Acestea ajută atât specialiştii, cât şi iubitorii de artă să înţeleagă subiectele abordate de artist, inspiraţia către gama cromatică aleasă, starea de spirit a artistului din diferite perioade ale vieţii sale, dar şi relaţiile sale cu colegii de breaslă sau cu diferite personalităţi din alte domenii, precum şi problemele societăţii contemporane într-o perioadă de politizare a vieţii culturale.

„Paul Neagu. O retrospectivă” este prima expoziție de o asemenea cuprindere dedicată lui Paul Neagu (1938–2004), artist de origine română care a trăit și lucrat la Londra începând din 1971. Expoziția punctează toate etapele de lucru ale activității lui Paul Neagu, prezentând o selecție vastă de desene, obiecte, sculpturi, documentații ale unor performance-uri, precum și alte materiale adiacente (cărți de artist, caiete de schițe, fotografii). Opera lui Neagu este astăzi redescoperită de artiști, critici și curatori, de intelectuali cu interese și specializări diverse, devenind o sursă de inspirație grație caracterului ei multidisciplinar, care transcende contexte culturale și geografice și depășește dualități precum natural/cultural sau subiect/obiect în practicarea și receptarea actului artistic. Alături de multe alte caracteristici care o fac incitantă pentru prezent, arta lui Neagu este în mod particular relevantă datorită modului novator în care ea conjugă corpul și simțurile pentru a ajunge la o cunoaștere spiritualizată ce re-imaginează locul și rolul omului în lume și relația sa cu dimensiunea cosmică. Arta lui Paul Neagu se exprimă prin obiect, sculptură, performance, desen, în angrenaje inventive de medii artistice și direcții tematice care se ramifică în timp. Artistul a căutat mereu să creeze un limbaj vizual cu o putere de comunicare universală. Paul Neagu este profund legat de Timișoara, unde a trăit mare parte din copilăria și tinerețea sa, până la plecarea la studii la București. Încă din perioada timpurie petrecută în România, care a fost marcată și de contactul fertil cu neo-avangarda timișoreană, Neagu a asimilat curente precum arta cinetică, neo-constructivismul sau cibernetica, definind coordonatele principale ale metodologiei sale artistice. În Manifestul artei palpabile, redactat în 1969, cu prilejul expoziției sale de la Edinburgh, Neagu formulează o critică a văzului ca vehicul primordial al percepției, pledând pentru inter-relaționarea organelor de simț și potențarea lor reciprocă. O serie de expoziții de succes în Marea Britanie îl poziționează ca o figură importantă în țara sa de adopție. Devenind din ce în ce mai interesat să exploreze mediul sculpturii, Neagu produce la jumătatea anilor 1970 invenția sa cea mai cunoscută – Hyphen-ul – o entitate deopotrivă conceptuală și materială, care, în pofida aparentei ei simplități, sintetizează o arie largă de simboluri și metafore asociate formelor geometrice de bază: triunghiul, dreptunghiul și cercul. În același timp, Hyphen-ul încorporează în geneza sa referințe la culturi materiale vernaculare ce aparțin unui spațiu geografic și cultural extins. În anii 1980 și 1990, Neagu a continuat să experimenteze cu formule sculpturale tot mai complexe – în cadrul ciclurilor sale de lucrări Nouă stațiuni catalitice, Unnamed sau New Hyphen – agregând elemente înrudite și disparate în demersul său de a construi o „hermeneutică vizuală”, în care vizualul și discursivul își răspund unul altuia și își prelungesc potențialul creator. Retrospectiva, organizată în forma sa cea mai amplă la Kunstmuseum Liechtenstein în 2021 (și prezentată într-o versiune restrânsă la Neue Galerie Graz în 2022), a inclus reconstrucția unor lucrări importante din ciclul Hyphen, sub coordonarea artistului și arhitectului Johannes Porsch, care a conceput și un sistem de expunere ce are ca principal punct de referință vocabularul expozițional elaborat de Paul Neagu. Acest repertoriu versatil de elemente de design se adaptează în funcție de configurația fiecărui spațiu expozițional, ceea ce face ca orice nouă iterație a expoziției să dobândească o identitate distinctă. Prin includerea unor lucrări semnificative din colecții timișorene, retrospectiva Paul Neagu la Muzeul de Artă din Timișoara nu este așadar o simplă itinerare a unor expoziții trecute, ci se constituie ca o versiune originală a unui eveniment cultural major, cu relevanță locală, regională și internațională. Pe perioada desfășurării expoziției, în februarie 2023, va fi organizat evenimentul de lansare a monografiei dedicate lui Paul Neagu, care reprezintă prima publicație de anvergură ce analizează toate etapele traiectoriei sale artistice. Bazată pe cercetări de arhivă și pe o investigare extinsă a surselor documentare disponibile, monografia acoperă multiple fațete ale practicii lui Neagu, aducând în atenție perspective contemporane asupra unui traseu artistic și cultural singular, adâncind totodată contextualizarea sa istorică. Monografia este editată de Magda Radu și Georg Schöllhammer, alături de Diana Ursan, asistent editor, fiind comisionată de The Paul Neagu Estate (UK) și publicată de JRP|Editions; eseurile din cuprinsul ei sunt semnate de Ivana Bago, David Crowley, Tom Holert, André Lepecki, Friedemann Malsch, Anca Oroveanu, Ileana Pintilie, Magda Radu, Yehuda Emmanuel Safran, Kristine Stiles și Diana Ursan. Paul Neagu s-a născut în 1938 în București, România. În 1946 s-a mutat împreună cu familia sa la Timișoara. Între 1959 și 1965 a studiat pictura la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București. Înainte de a deveni artist a lucrat ca electrician și desenator tehnic. În 1971 a emigrat în Anglia, iar în 1976 a obținut cetățenia britanică. În Londra a fost profesor la Hornsey College of Art, Slade School of Fine Art, și la Chelsea College of Art and Design. În 1976 a fost numit profesor asociat la Royal College of Art, avându-i ca studenți, printre alții, pe Antony Gormley, Anish Kapoor, Tony Cragg și Perry Robinson. Lucrările lui se află în colecțiile unor instituții precum: British Museum, Londra; Victoria and Albert Museum, Londra; Tate, Londra; National Galleries of Scotland; Fonds Départemental d'Art Contemporain, Seine-Saint-Denis; Hugh Lane Municipal Gallery of Modern Art, Dublin; Musée Cantonal des Beaux-Arts, Lausanne; Kontakt Collection, Viena; Art Collection Telekom, Bonn; Muzeul Național de Artă al României, București; Muzeul Național de Artă Contemporană, București; Philadelphia Art Museum; Muzeul Prefecturii Tochigi, Japonia; Muzeul de Artă Contemporană Tokio, Japonia. Expoziții personale (selecție) BRUSEUM / Neue Galerie Graz, 2022; Kunstmuseum Liechtenstein, 2021; Parts Project, Haga, 2019; Henry Moore Institute, Leeds, 2015; Muzeul Național de Artă, Timișoara, 2014–15; Muzeul de Artă, Cluj-Napoca, 2014–15; Ivan Gallery, București, 2015, 2014, 2012; ICR Londra, 2009; Gallery 49, New York, 2004; Muzeul Brukenthal, Sibiu, 1994; Richard Demarco Gallery, Edinburgh, 1988; Serpentine Gallery, Londra, 1987; K Gallery, Tokyo, 1986; Laing Art Gallery, Newcastle, 1982; Third Eye Centre, Glasgow, 1979; Museum of Modern Art, Oxford, 1975–1976; Richard Demarco Gallery, Edinburgh, 1976; Serpentine Gallery, Londra, 1973; Galerie Rivolta, Lausanne, 1972; Sigi Krauss Gallery, Londra, 1971; Compass Gallery, Glasgow, 1971; Bauzentrum, Hamburg, 1968-69; Richard Demarco Gallery, Edinburgh, 1969; Amphora Gallery, Bucharest, 1969. Curatori: Friedemann Malsch, Magda Radu, Georg Schöllhammer Co-curator MNArT: Andreea Foanene Display expozițional realizat de Attila Kim Architects după un concept de Johannes Porsch Identitate vizuală: Larisa Sitar Expoziție organizată în colaborare cu: Kunstmuseum Liechtenstein, BRUSEUM / Neue Galerie Graz și The Paul Neagu Estate (UK) Co-organizator: Asociația Salonul de proiecte Proiectul face parte din „Programul Cultural Timișoara 2023—Capitală Europeană a Culturii” și este finanţat de Consiliul Județean Timiș. ------------------------------------------- ”Paul Neagu. A Retrospective” is the first exhibition on such a comprehensive scale to be dedicated to Paul Neagu (1938-2004), the Romanian-born artist who lived and worked in the UK from 1971 onward. The exhibition highlights all the stages in Paul Neagu’s working career, presenting a vast selection of drawings, objects, sculptures, documentation of performances, and other adjacent materials, such as artist books, sketchbooks, and photographs. Neagu’s work is being rediscovered by artists, critics, curators, and thinkers in various fields, and has become a source of inspiration due to its engagement with a multiplicity of disciplinary approaches, which transcends cultural and geographic contexts and goes beyond such dichotomies as nature/culture and subject/object in the practice and reception of the artistic act. Alongside many other characteristics that make it inciting for the present day, Neagu’s art is particularly relevant thanks to the innovative way in which it conjoins the body and the senses in order to reach a spiritualised knowledge that re-imagines the place and the role of the human in the world and its relationship with the cosmic dimension. Paul Neagu’s art expresses itself through objects, sculpture, performance, drawing, in inventive combinations of artistic mediums and thematic directions that proliferate over time. The artist always sought to create a visual language that possessed the power to communicate universally. Paul Neagu has been deeply attached to Timișoara, where he lived for a large part of his childhood and youth, until he left to study in Bucharest. Even during his early period in Romania, which was also marked by fruitful contacts with the Timișoara neo-avantgarde, Neagu assimilated movements such as kinetic art, neo-constructivism, and cybernetics, defining the major co-ordinates of his artistic methodology. In his Manifesto of Palpable Art, which he wrote for his 1969 exhibition in Edinburgh. Neagu formulates a critique of vision as the primary vehicle of perception, arguing instead for the inter-relatedness of the sense organs and their reciprocal enhancement. A series of well received exhibitions in the United Kingdom positioned him as a major figure in his adoptive homeland. Becoming in time progressively interested in exploring the medium of sculpture, in the mid-1970s Neagu produced his best-known invention: the Hyphen, a simultaneously conceptual and material entity, which, despite its apparent simplicity, synthesises a wide range of symbols and metaphors associated with the basic geometric forms: the triangle, the rectangle, the circle. At the same time, the Hyphen incorporates in its genesis references to vernacular material cultures belonging to a vast geographic and cultural territory. In the 1980s and 1990s, Neagu continued to experiment with increasingly complex sculptural formats—as part of his cycles of works Nine Catalytic Stations, Unnamed and New Hyphen—aggregating related and disparate elements in his endeavour to construct a ‘visual hermeneutics’, in which image and discourse respond to each other and extend their creative potential. The retrospective, held in its most extensive form at the Kunstmuseum Liechtenstein in 2021 (and presented in a scaled-down version at the Neue Galerie Graz in 2022), included the reconstruction of major works from the Hyphen cycle, under the supervision of artist and architect Johannes Porsch, who also conceived a display system whose main reference point is the exhibition vocabulary elaborated by Paul Neagu himself. This versatile repertoire of design elements can be adapted to the characteristics of each particular exhibition space, which makes each new iteration of the exhibition take on its own distinct identity. By including significant works from collections in Timișoara, the Paul Neagu retrospective at the Museum of Art in Timișoara is therefore more than a simple iteration of past exhibitions and rather constitutes itself as an original version of a major cultural event, one that has local, regional, and international relevance. During the course of the exhibition, in February 2023, an event will be held to launch a monograph dedicated to Paul Neagu, which represents the first large-scale publication to examine all the phases of his artistic itinerary. Based on archival research and an extensive investigation of the available documentary sources, the monograph covers multiple facets of Neagu’s practice, drawing attention to contemporary perspectives on this singular artistic and cultural trajectory, while at the same time deepening its historical contextualization. The monograph is edited by Magda Radu and Georg Schöllhammer, along with assistant editor Diana Ursan. It was commissioned by The Paul Neagu Estate (UK) and is published by JRP|Editions, with essays by Ivana Bago, David Crowley, Tom Holert, André Lepecki, Friedemann Malsch, Anca Oroveanu, Ileana Pintilie, Magda Radu, Yehuda Emmanuel Safran, Kristine Stiles, and Diana Ursan. Paul Neagu was born in Bucharest, Romania, in 1938. In 1946 his family moved to Timișoara. Between 1959 and 1956 he studied painting at the “Nicolae Grigorescu” Institute of Fine Arts, Bucharest. Before becoming an artist, he worked as an electrician and technical draughtsman. In 1971 he emigrated to England and in 1976 became a British citizen. In London he taught at the Hornsey College of Art, the Slade School of Fine Art, and the Chelsea College of Art and Design. In 1976 he was appointed associate professor at the Royal College of Art, where his students included Antony Gormley, Anish Kapoor, Tony Cragg, and Perry Robinson. His works can be found in the collections of the British Museum, London; the Victoria and Albert Museum, London; Tate, London; National Galleries of Scotland; Fonds Départemental d’Art Contemporain, Seine-Saint-Denis; the Hugh Lane Municipal Gallery of Modern Art, Dublin; Musée Cantonal des Beaux-Arts, Lausanne; Kontakt Collection, Vienna; Art Collection Telekom, Bonn; The National Museum of Art of Romania, Bucharest; The National...

Expoziția pleacă de la un proiect de cercetare al arhitectului Teofil Mihăilescu prin care fotografii de arhivă ale Brașovului sunt alăturate fotografiilor sale contemporane, creând astfel imagini îngemănate și o punte temporală. Aceste juxtapuneri sunt menite să redea dezvoltarea unui organism viu, un oraș iubit care este într-un proces constant de transformări arhitecturale. Fotografia a ajuns în Brasov în 1842. Exploratoare prin vocaţie, a început să cutreiere oraşul, să-l descopere, să-şi facă prieteni şi de atunci braşovenii au acceptat-o cu toate calităţile şi defectele ei. Ea este Fotografia, iar acest proiect este un demers recuperator: e o încercare de reconstituire a istoriei transformărilor urbane prezervate în peste 170 de ani de fotografie la Braşov a Braşovului, de când a sosit aici Fotografia odată cu sosirea primului fotograf al oraşului, Gottfried Barth, şi până în anul 2015, când s-au împlinit 780 deani de la atestarea documentară a oraşului. Sosirea Fotografiei la Braşov a avut loc la doar 16 ani distanţă faţă de momentul "neoficial" al inventării fotografiei, c.1826, când Nicephore Niepce (1765-1833) a realizat o heliogravură considerată prima fotografie din istorie - Point de vue pris d'unefenetre du Gras a Saint-Loup-de-Varenne,sla numai 3 ani de la data " oficială" a naşterii fotografiei - 7 ianuarie 1839, când Academia Franceză de Ştiinţe recunoaşte invenţia, la numai un an faţă de inventarea de către W. H. Fox Talbot a fotografiei în negativ /pozitiv în 1841 - calotipul, şi cu patru ani înainte de publicarea primei cărţi cu fotografii din lume - The Pencil of  Nature, de către acelaşi Talbot în 1846. „Dincolo de transformările prin care şi oraşul, la scara ‘vieții’ lui, şi omul, la scara vieții sale, le trăiesc fără a se putea opune timpului, nici oraşul şi nici omul nu sunt entități finite, ci transformabile, permanent aflate în stări de mutatis mutandis, singurul lucru care poate rămâne prin timp şi timpuri fiind unul imaterial şi minunat de transmisibil de la o generație la alta: emoția legăturii noastre, a fiecăruia, cu oraşul său” (Teofil Mihăilescu). VIDEO Teofil Mihăilescu (n. 1973) este arhitect, fotograf, scriitor şi artist român. Absolvent al Universităţii de Arhitectură şi Urbanism Ion Mincu din Bucureşti şi profesor al Universităţii Transilvaniadin Braşov, Teofil Mihăilescu este membru fondator al  Ordinului Arhitecţilordin România (Filiala Braşov-Covasna-Harghita)şi conduce Biroul de Arhitectură  Teofil   Mihăilescu. Experienţele profesionale la J. Paul Getty Museurn (Los Angeles), Roya! Institute ofTechnology (Stockholm), Politecnico di Milano, Universită legii  Studi   di Genova, Universită. di Pisa şi Oslo Metropolitan University, practica de arhitectură şi proiectele sale culturale îi împlinesc un complex parcurs profesional ce include arhitectura, fotografia, artele, muzica şi scrisul ca mijloace de explorare antropologică a lumii. Cărţi în calitate de autor: Athos. Arhitectură şi spafiu sacru (2014), Braşov. Atmosferă, arhitecfllră şi spafiu urban (2014), Palladium (roman, 2015) şi lumina României. Centenarului Marii Uniri a României. /9/8-20/8 (2018). Cărţi în calitate de co-autor şi coordonator:  România  Paralelă.  Alienare  şi  kitsch  în arhitectură şi spafiulpublic (2016), Cartea noastră de poveşti (2017) şi monografia aniversară Universitatea Transilvania din Braşov: 70 de ani (2018). Expoziţii personale de fotografie şi pictură dedicate explorării universului arhitecturii din perspectivă antropologică: De la Constantinopol la Athos (Muzeul Casa Mureşenilor, Braşov, 2022), De la Roma la Compostela (Muzeul Casa Mureşenilor, Braşov,  2020-2021), De  la  Sinai  la Ierusalim  (Muzeul  Civilizaţiei Urbane a Braşovului, 2019), Braşov. Atmosferă, arhitectură şi spafiu urban (Volkshaus Neue Heimat, Linz, Austria,  2017; Opera Braşov, 2017;  outdoor,  în  centrul istoric al oraşului Braşov: strada M. Weiss, 2019; Piaţa ”Brassaï”,  2020; HUB 2068,2021, 2022) şi lumina României (Expo 2020 Dubai, EAU,  2021-2022). Dacă doriţi să descoperiti universul creativ al lui Teofil Mihăilescu, sunteti bineveniţi să exploraţi www.teofilmihailescu.com Curatori: dr. Radu Popica, drd. Andreea Pocol

Muzeul Municipiului București invită publicul să viziteze expoziția „Știință și etnicitate III: De la raseologia sovietică la monografia antropologică”, care va fi deschisă începând cu 19 decembrie 2022 la Muzeul de Artă Populară Dr. Nicolae Minovici (Str. Dr. Nicolae Minovici 1). După sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial au existat numeroase încercări de a clarifica relația dintre antropologia fizică și genetica umană. După cele întâmplate în timpul războiului în Germania și în teritoriile ocupate de ea, oamenii de știință din aceste domenii de cercetare, mai ales cei din țări precum Marea Britanie, Franța și Statele Unite, au făcut o distincție clară între „adevărata” știință a eredității și pseudo-știința rasismului nazist. Un proces similar a avut loc și în țările Europei de Est, intrate aproape jumătate de secol sub dominația Uniunii Sovietice. Această a treia expoziție din seria „Știință și Etnicitate” are drept tematică România din perioada de la sfârșitul anilor 1940 și până la începutul anilor 1970. Ea urmărește să identifice atât continuitățile, cât și discontinuitățile dezbaterii despre rasă și rasism, comparativ cu perioada precedentă, așa cum au putut fi urmărite în primele două expoziții din această serie. După anul 1945, România a intrat într-o perioadă de ocupație militară sovietică care a însemnat printre altele și închisoare politică pentru elitele culturale și epurarea drastică a instituțiilor științifice. În același timp, antropologia, medicina și genetica au fost condamnate oficial ca fiind „burgheze”, în vreme ce teoriile eredității, cum ar fi cele ale lui Gregor Mendel și T. H. Morgan, au fost înlocuite cu modelele pseudo-științifice propuse de T. D. Lîsenko și Olga Lepeşinskaia. Conturul unei noi abordări, în antropologie și în celelalte științe ale omului, a început să devină treptat tot mai evident. În conformitate cu modelul sovietic, scopul acestor noi abordări era de a reafirma preeminența socialului asupra biologicului și de a re-evalua importanța istorică a colectivității. Totuși, au existat oameni de știință români care au depus eforturi pentru a adapta metodologiile interbelice (în special metoda antropologică propusă de Francisc Rainer și cea monografică dezvoltată de Dimitrie Gusti) la noul mediu științific de inspirație sovietică. Ei au dorit să pună în evidență importanța cercetărilor lor antropologice pentru dezvoltarea noilor concepte comuniste despre om și societate. Această expoziție reconstruiește traseul urmat de antropologie și biologie în primele trei decenii ale României comuniste. Cele două discipline au promovat cercetarea istoriei evoluției umane și a diversității umane în România. Ca și în perioada anilor ’30, această nouă „știință a omului” a fost puternic ideologizată. De aceea, atât reinstituționalizarea antropologiei fizice ca disciplină științifică în România, începând cu anii ’50, dominată de Ștefan-Marius Milcu la București și de Olga Necrasov la Iași, cât și acceptarea oficială a darwinismului și, apoi, a geneticii umane în anii ’60, trebuie să fie înțelese în cadrele lor ideologice specifice. La urma urmei, aceasta a fost perioada în care ambițiile regimului politic din România erau acelea de a construi o nouă societate socialistă. Mai mult chiar, acest program socialist biopolitic a fost îmbrățișat fără rețineri de antropologi, sociologi, medici și biologi, care l-au adoptat ca element esențial cercetărilor lor științifice. Expoziția va fi deschisă în Sala de conferințe a Muzeului Dr. Nicolae Minovici, în perioada 19 decembrie 2022 – 26 martie 2023. Profesor Univ. Dr. Marius Turda Universitatea Oxford Brookes Oxford, Marea Britanie

Muzeul Național de Artă al României (MNAR) anunță vernisajul expoziției „M.H. Maxy – De la avangardă la socialism” care va avea loc miercuri 28 decembrie 2022, ora 18.00 în spațiul expozițiilor temporare de la parterul Galeriei Naționale. Expoziția va fi deschisă de domnul Silviu Vexler, președintele Federației Comunităților Evreiești din România. Max Herman Maxy a fost una dintre figurile excepționale ale artei secolului XX din România, viața sa de artist petrecându-se în două epoci distincte, egale ca durată: în România monarhică din anul 1923, cel al întoarcerii de la studiile urmate la Berlin până în anul 1947 și cea care a urmat prin instaurarea regimului comunist în acel an și până la moartea sa în 1971. În ambele perioade a fost o figură de prim rang, fie ca unul dintre liderii mișcării artistice de avangardă din perioada interbelică, fie ca directorul care a condus înființarea și funcționarea celui mai important muzeu de artă al României din perioada comunistă (actualul MNAR). Această expoziție prezintă opera artistului în aceste două secțiuni distincte, urmând firul cronologic al biografiei sale și reunește 95 de lucrări de pictură, 50 de lucrări de grafică și proiecte de scenografie, obiecte de artă aplicată, o selecție din revistele de avangardă Integral, Contimporanul, unu, Punct. Vor fi proiectate selecții din filme documentare realizate în anii 40 și 50 semnificative pentru climatul epocilor respective. La realizarea expoziției au colaborat: Arhiva Naţională de Filme, Asociaţia „Prietenii Muzeului Naţional de Artă al României”, Biblioteca Academiei Române, Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” Cluj-Napoca, Biblioteca Metropolitană Bucureşti, Complexul Muzeal Arad, Complexul Muzeal Naţional „Moldova” Iaşi, Consiliul Naţional al Cinematografiei, Institutul de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion” Tulcea, Muzeul Brăilei „Carol I”, Muzeul de Artă Cluj-Napoca, Muzeul de Artă Craiova, Muzeul Judeţean Mureş, Muzeul Județean de Artă Prahova „Ion Ionescu Quintus”, Muzeul Municipiului Bucureşti, Muzeul Țării Crișurilor, Oradea. De asemenea, sunt expuse lucrări din colecțiile Damian Florea, Vladimir Pană, Ovidiu Șandor. Curator Călin Stegerean, director general al MNAR. Comisar de expoziție Patricia Bădulescu, muzeograf. Expoziția va fi deschisă până la 30 aprilie 2023 și va include activități educative și conferințe susținute de academicianul Ion Pop, dr. Alexandra Chiriac și Călin Stegerean.