Timișoara: exponalul lunii la Muzeul Național de Artă Timișoara, Schäffer Béla (1815-1871) „Portret de femeie” (1843)

Una dintre cele mai memorabile lucrări din colecția de artă bănățeană veche a Muzeului Național de Artă Timișoara este „Portret de femeie” de Schäffer Béla, pictat în anul 1843. Printr-o întâmplare favorabilă, misterul identității acestei doamne ar putea fi elucidat. Portretul de la Timișoara se aseamănă cu portretul împărătesei Carolina Augusta în postură de văduvă, realizat de Franz Schrotzberg în anul 1864, acesta aflându-se la Salzburg. Dacă ipoteza este corectă, portretul de la Timișoara ar pre-data portretul de la Salzburg cu două decenii. Veșmintele modelului, care se încadrează în moda de la finalul epocii romantice (deceniul III-IV al sec. XIX), sunt identice cu cele din portretul de la Salzburg, astfel susținând teoria identității princiare a modelului.

​

Carolina Augusta de Bavaria, împărăteasă a Austriei și regină consoartă a Ungariei provine din dinastia Wittelsbach, a cărei soartă va fi legată de cea a dinastiei Habsburg-Lorraine datorită căsătoriilor politice dintre cele două familii. Ea a fost a patra soţie a împăratului Francisc I, a cărui domnie a fost marcată de schimbări tumultuoase pentru regiunea centrală și Sud-Estică a Europei. Înfrânt de Napoleon, Francisc abdică din poziția de Împărat al Sfântului Imperiu Roman de națiune germană, o entitate politică seculară care supraviețuise timp de 1000 de ani, din timpul lui Charlemagne. Viața sa personală a fost, de asemenea, marcată de tragedii. Primele trei consoarte ale împăratului au murit la tinerețe. La vârsta de 48 de ani se căsătorește cu prințesa Carolina Augusta, care avea 24 de ani. Tânăra împărăteasă va călători împreună cu soțul ei în Ungaria și Transilvania, ajungând și la Cluj în anul 1817, unde orășenii vor ridica obeliscul Carolina, cel mai vechi monument laic din oraș în onoarea vizitei împărătesei.

​Portretele cuplului imperial circulau în împărăție prin intermediul unor gravuri realizate după portretele oficiale. Astfel, se justifică existența acestui portret la Timișoara, unul dintre marile centre urbane ale regiunii. Aceste portrete se regăseau în instituții publice, precum și în reședințe private.

​Subiectul va fi în continuare studiat, însă, dacă presupunerea noastră este corectă, Augusta Carolina se poate alătura familiei sale, ale căror portrete se află în colecția muzeului, și pe care sperăm să le putem prezenta și publicului în viitorul apropiat.

Foto/grafica- Andrada Damianovskaia

––––––––––––