- This event has passed.
Arad: AFFECTIVE SPACE. HYBRID ORGANS. kimaera #1
25 august, 2022
AFFECTIVE SPACE. HYBRID ORGANS. kimaera #1
Artiști: Dan Chiș, Marian Codrea, Georgiana Cojocaru, Dragoș Dogioiu, Alexandra Drăgulinescu, Dilmana Yordanova, Mihaela Kavdanska, Andrei Mateescu, Gabriela Mateescu, Ioana Marșic, Liliana Mercioiu Popa, Ema Motea, Marina Oprea, Selina Yilmaz
Curator: Raluca Oancea
Artiști: Dan Chiș, Marian Codrea, Georgiana Cojocaru, Dragoș Dogioiu, Alexandra Drăgulinescu, Dilmana Yordanova, Mihaela Kavdanska, Andrei Mateescu, Gabriela Mateescu, Ioana Marșic, Liliana Mercioiu Popa, Ema Motea, Marina Oprea, Selina Yilmaz
Curator: Raluca Oancea
Vernisaj: 25 august
În vremuri postumane reașezarea individului față de natură și tehnologie provoacă o serie de reverii mașinice sau biomorfice ce antrenează neașteptate mutații ale umanului: deveniri-animal însoțite de deveniri-mașină. Se performează dansuri simbiotice la nivelul biților și al circuitelor. Se deschid spații afective de imersiune în cosmosul animal sau vegetal ce încurajează hibridizări diverse cu tentă ludică, erotică sau chiar morbidă. Animalul rațional devine animal digital, kimaeră compusă din afecte, hrănită de imaginație (Alexandra Drăgulinescu, Ema Motea, Selina Yilmaz, Marian Codrea).
Memoria se arhivează și digitizează, trecutul se insinuează în prezent antrenând construcția de colaje spațio-temporale, amestecul de voci și identități într-un creuzet unic, într-o (non)memorie a tuturor, a nimănui. (Dan Chiș, Georgiana Cojocaru) Amintirile se întrepătrund, se extind, camera de bloc se descompune într-o rețea de obiecte cotidiene, se suprapune peste cimitirul din satul bunicilor într-un hypernarativ tranzitoriu, într-un peisaj VR fără orizont și fără sfârșit. Imaginarul copilăriei, compus pentru generația Z din cadre de film și desene animate, este rescris de roboți AI și astfel recolorat în magenta și cyan. (Dragoș Dogioiu).
Corpul renunță bucuros la integritatea sa acceptând fragmentări, rearanjări, augmentări ce inițiază noi funcții, noi posibilități de conectare și afectare. Țesuturile moi se desprind de exterioarele dure. Inima, stomacul, uterul pot fi distribuie astfel fiecare în rol de super-star, animând propriul spectacol. (Marina Oprea, Ioana Marșic) Fără ezitări acest corp reconstruit își modifică și raportarea la spațiu, trece prin pereți, se virtualizează pentru a putea călători la distanță, pentru a atinge alte e-corpuri, devine peisaj ce poate fi contemplat, traseu ce poate fi străbătut (Liliana Mercioiu Popa) sau proiecție video în epură (Andrei Mateescu, Gabriela Mateescu). Spațiul se transformă la rândul său preluând atributele corpului: gesturi, motilități, mirosuri. Nemăsurabil în metri ci mai curând în afecte, culori și atmosferă se redefinește ca spațiu viu, spațiu oarecare (Deleuze) al fragmentării și al reasamblării (Mihaela Kavdanska, Dilmana Yordanova).
text de Raluca Oancea
Memoria se arhivează și digitizează, trecutul se insinuează în prezent antrenând construcția de colaje spațio-temporale, amestecul de voci și identități într-un creuzet unic, într-o (non)memorie a tuturor, a nimănui. (Dan Chiș, Georgiana Cojocaru) Amintirile se întrepătrund, se extind, camera de bloc se descompune într-o rețea de obiecte cotidiene, se suprapune peste cimitirul din satul bunicilor într-un hypernarativ tranzitoriu, într-un peisaj VR fără orizont și fără sfârșit. Imaginarul copilăriei, compus pentru generația Z din cadre de film și desene animate, este rescris de roboți AI și astfel recolorat în magenta și cyan. (Dragoș Dogioiu).
Corpul renunță bucuros la integritatea sa acceptând fragmentări, rearanjări, augmentări ce inițiază noi funcții, noi posibilități de conectare și afectare. Țesuturile moi se desprind de exterioarele dure. Inima, stomacul, uterul pot fi distribuie astfel fiecare în rol de super-star, animând propriul spectacol. (Marina Oprea, Ioana Marșic) Fără ezitări acest corp reconstruit își modifică și raportarea la spațiu, trece prin pereți, se virtualizează pentru a putea călători la distanță, pentru a atinge alte e-corpuri, devine peisaj ce poate fi contemplat, traseu ce poate fi străbătut (Liliana Mercioiu Popa) sau proiecție video în epură (Andrei Mateescu, Gabriela Mateescu). Spațiul se transformă la rândul său preluând atributele corpului: gesturi, motilități, mirosuri. Nemăsurabil în metri ci mai curând în afecte, culori și atmosferă se redefinește ca spațiu viu, spațiu oarecare (Deleuze) al fragmentării și al reasamblării (Mihaela Kavdanska, Dilmana Yordanova).
text de Raluca Oancea
Proiectul face parte din programul Timișoara2023 — Capitală Culturală Europeană și este finanțat de Primăria Timișoara prin Centrul de Proiecte