București: Muzeul Național al Literaturii Române vă invită miercuri, 6 decembrie 2023, de la ora 16.00, Str. Nicolae Crețulescu nr. 8, Sala Perpessicius, la un eveniment dedicat memoriei poetului Nicolae Labiş, de la a cărui naștere se împlinesc 88 de ani la 2 decembrie.

Muzeul Național al Literaturii Române vă invită miercuri, 6 decembrie 2023, de la ora 16.00, Str. Nicolae Crețulescu nr. 8, Sala Perpessicius, la un eveniment dedicat memoriei poetului Nicolae Labiş, de la a cărui naștere se împlinesc 88 de ani la 2 decembrie.

Participă: Maria Margareta Labiș, Teodora Labiș Crețu, Doina Lavric-Parghel, Simona Mihăescu, Cristina Deleanu, Ioana Calotă-Philippide, Eugen Cristea, Alexandru Philippide. Amfitrion: Loreta Popa.

Nicolae Labiș a purtat continuu în suflet satul Poiana Mărului, comuna Mălini, județul Suceava, neuitând niciodată locurile natale. Străbunica sa, Zamfira Blendea (bunica mamei sale, Ana-Profira), era înrudită cu Ştefan a Petrei Ciubotariul, tatăl lui Ion Creangă. Eugen Labiş, tatăl poetului, a fost învățător și fiu de brigadier silvic – ceea ce explică preocuparea pentru vânătoare. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial s-au refugiat în comuna Mihăileşti, lângă Câmpulung Muscel. În 1945, întreaga familie a revenit la Mălini, ridicând o locuinţă nouă, astăzi Casa Memorială „Nicolae Labiş”.

„A fost educat și a ieșit, inițial, din contextul pur al ideilor comuniste. Al acelor idei bune, generoase, imposibil de pus în practică, utopice până la urmă. După ce a citit, după ce a înțeles, și s-a lămurit cum stă treaba cu comunismul, Nicolae a suferit cumplit. În ultimul an de viață, fusese luat în vizor de Mihai Beniuc la o ședință a scriitorilor. Fratele meu se hotărâse deja să plece, să se elibereze”, mărturisea Margareta Labiș, la evocarea Muzeului Național al Literaturii Române de acum câțiva ani dedicată fratelui său.

„Înainte de sentiment, poezia se naște din talentul înnăscut, din dorința foarte sacră a tânărului, a vârstnicului, a copilului de a spune ceva frumos care să bucure cititorii. Dincolo de asta, dintr-o mare iubire. Se naște din iubirea de literatură, de frumos, de viață, de țară, de părinți, de orice, cum spunea Baudelaire. «Am iubit iubirea pură,/ floare roșie pe gură/și în inimă arsură/M-a înfiorat ades/tot ce gândurile țes». Deci, gândirea interioară naște, de fapt, poezia. E un imbold sacru. Fără el nu se poate. Cu timpul poetul este un reprezentant al societății în care a trăit. Ar fi nelalocul lui să nu-l legăm pe fratele meu, pe oricare alt poet, de societatea în care a trăit, de condițiile care l-au format. Contează foarte mult, pentru că în poezie trebuie să fii inițiat”, mărturisește Margareta Labiș.

Nicolae Labiş a fost incontestabil liderul generaţiei sale. A avut răgazul să-și vadă apărute volumul de poeme pentru copii „Puiul de cerb” (1956), fără probleme, şi volumul „Primele iubiri” (1956), cu probleme. În urma unor intervenţii ale cenzurii, a fost determinat să afirme că acesta din urmă nu-l mai reprezintă. A alcătuit proiectul unei alte cărţi de poezii, „Lupta cu inerţia”, care va apărea postum, în 1958. „Ideea luptei cu inerţia, desfăşurată atât pe plan ideologic, cât şi pe plan estetic, va fi cel mai semnificativ elan insuflat de poet până la dimensiunile, energia şi retorica unei adevărate bătălii împotriva conformismelor actualităţii proletcultiste sau realist-socialiste”, scria despre Labiș, profesorul Ion Simuț în Cultura literară, nr. 544 din 28 noiembrie 2015, numit „Nicolae Labiş între Maiakovski şi Rimbaud”.

Moartea prematură a poetului (doar 21 de ani) într-un accident de tramvai în noaptea de 9 spre 10 decembrie 1956, a dat apă la moară ideii că Nicolae Labiș devenise indezirabil pentru puterea politică. Misterul acesteia persistă încă.

Intrarea este liberă în limita locurilor disponibile.
Vă așteptăm cu drag!