Muzeul de Artă Cluj-Napoca vă invită să vizitați, în perioada 6-29 noiembrie 2024, expoziția personală a artistei Anca Bodea, intitulată ”CHLORUM”.

Muzeul de Artă Cluj-Napoca, instituţie publică de interes judeţean, care funcţionează sub autoritatea Consiliului Judeţean Cluj, vă invită să vizitați, în perioada 6-29 noiembrie 2024, expoziția personală a artistei Anca Bodea, intitulată ”CHLORUM”. Vernisajul va avea loc în data de 5 noiembrie 2024, de la ora 18:00, în Sălile Festive ale Muzeului de Artă. La eveniment vor lua cuvântul: Lucian Nastasă-Kovács, managerul MACN, artista expozantă și Portik Blénessy Ágota, muzeograf.

„Martorul permanent al metamorfozelor noastre, timpul este radical.

Timp irepetabil. Timp – trecere.

Gândindu-mă la ireversibilitate, am început un studiu vizual asupra timpului. M-am oprit cu toate obiectivele analizatoare asupra pasajului. Imposibilitatea absurdă a întoarcerii, apăsătoarea direcție (unică) a curgerii timpului, mereu ”următor”, mereu înainte.

Timpul vector și timpul sediment.

Istoria, mare sau intimă, este păstrată cu condiția să fie observată. Memoria așază și organizează date temporale.

Cu această serie de lucrări m-am oprit asupra radiațiilor prezentului. Un prezent ce nu se poate observa în mișcare ci doar atunci când devenim indulgenți cu banalitatea trecerii timpului. De la zori la amurg, nimic mai laconic și în același timp mai apăsător.

Singura mea putere asupra pasajului este privirea. ”M-am așezat” în privilegiul de a vedea, de a ținti cu privirea și apoi de a fixa cu mintea schimbările fine. Acele schimbări care înseamnă pragmatic și fără echivoc, trecerea noastră.

Timpul / perioada sunt teme asupra cărora m-am aplecat insistent în ultimii 4 ani, realizând mai multe serii de lucrări în care vizualizarea unei secvențe este firul roșu în practica mea artistică.

Când am trăit episodul pandemic lockdown am înțeles concret, ceea ce era evident dintotdeauna, faptul că putem rămâne închiși o veșnicie în propriile limite/delimitări, dar anotimpurile tot vor trece, iar pentru mine, singurul mod de a simți trecerea lor este felul în care lumina, culoarea, natura și pielea noastră se schimbă odată cu această trecere.

Pictura mea captează dimensiunea blândă dar impasibilă a pasajului.

Am asociat această trecere cu efecte clorhidrice, efecte puternice, dure, corozive, însă titlul expoziției înclină mai degrabă spre ușurătatea elementului clor și agresivitatea sa înceată dar penetrantă, ce marchează ireversibil zonele pe care le atinge. Îmi îngădui această analogie literară dar precisă în egală măsură.

Acest proiect artistic e o imensă privire. O concentrare tensionată asupra limitei dintre două măsuri de timp.” (Anca Bodea)

(…)

iar cum plecarea e fără întoarcere și nici o patrie nu îl mai confiscă

el repetă zi de zi exercițiul îndepărtării continuând să plece din sine

împingându-se și trăgându-se cum ar fi să taie singur cu sine lemne

împingând și trăgând la ambele capete simultan

de același fierăstrău

pe lama căruia plecarea și neplecarea au dinți ascuțiți pe dos

altfel nu s-ar explica mușcătura lor

din care împrăștiată pe jos rămâne huma zilelor

(…)

Dinu Flămând, Emigrantul Ulise