Baia Mare: expoziția de pictură „Lumina din adâncuri” a artistei Elisabeta Veress.

Vă invităm vineri, 5 iulie 2019 la vernisajul expoziției temporare de pictură „Lumina din adâncuri” a artistei Elisabeta Veress.

Vernisajul va avea loc la sediul Muzeului de Mineralogie din Bd. Traian, nr.8, începând cu ora 15:00.

În ceea ce privește conceptul expozițional, artista ne-a declarat: „Faptul că aproape toată viaţa mi-a fost dat să trăiesc în Cavnic, mi-a sensibilizat percepţia în domeniul cu care comunitatea şi-a câştigat, cândva, existenţa, fără vaiete dramatice , dar şi fără euforie „partinică”. Oameniii din partea locului au un echilibru nativ, o forţă a înfruntării destinului, oricum i-ar fi dat să-l trăiască şi să-l îndure. Am văzut asta şi când s-a pus la cale moartea mineritului, care nu a în târziat să posomorască sufletul şi privirile, mai mult decât intrarea şi ieşirea mecanică din scorburile întunecoase şi terifiante ale minei. Mi-am adaptat percepţia la noua stare de spirit, şi am îndrăznit să evadez din canonul lui Van Gogh. Nu din infatuare, ci, dimpotrivă, din modestia şi din teama de a nu clona stilul şi ideea unei capodopere. Departe de mine ideea muncii silnice, oricum nu o pot percepe decât in direct, din povestirile cu emoţii bine cenzurate ale celor de acasă şi din preajmă.Am dorit să mă definesc tematic şi stilistic în demersul meu pictural, cu propunerea incandecenţei de lumină care să ascundă hăul de întuneric al muntelui terifiant. Lumina incandescentă pe care o propun ca variantă alternativă a locului comun despre mină şi mineri, constituie o magică negare a întunericului . Omul pleacă sau iese din adâncuri cu charma lui solară care-l ajută, îl sprijină, îi limpezeşte mintea. Cu lumina care-l învăluie protector, nu o lumină fizică, repet, ci o luminăcharmică, omul rezistă spasmelor de frică, temerii că nu se va mai întoarce din hăul negru, că va rămâne captiv muntelui .

Azi contemplu aura de mister şi de lumină din ochii celor care au fost mineri, în cotidianul cenuşiu ei duc o nostalgie din ce în ce mai sfâşietoare, un dor, un dor de adâncuri. . Poate şi pentru că ieşirea forţată la lumină, expuşi unor incertitudini triste şi fără capăt, a adus o tulburare dramatică şi ireversibilă a oamenilor minei care şi-au pierdut prestanţa şi identitatea. Proiectată în amintiri, mina şi minerul fac acum corp comun cu o irealitate paradisiacă.”

Vă așteptăm cu drag!