București: Muzeul Național al Literaturii Române găzduiește o întâlnire cu și pentru elevi, cu prilejul a 150 de ani de la nașterea Iuliei Hasdeu, miercuri, 20 noiembrie 2019

Muzeul Național al Literaturii Române găzduiește o întâlnire cu și pentru elevi, cu prilejul a 150 de ani de la nașterea Iuliei Hasdeu, miercuri, 20 noiembrie 2019, ora 17.00, în Mansarda din Str. Nicolae Crețulescu nr. 8 (în spatele Bisericii Albe).

Întâlnirea le oferă șansa elevilor de liceu de a descoperi opera, dar și personalitatea celei care a înnobilat cultura română cu realizările ei literare, dar care a plecat atât de repede spre stele. Vor participa scriitori – prozatori și poeți – profesori și elevi ai Colegiului Național Iulia Hasdeu din București și din alte școli ale Capitalei. Evenimentul va începe cu un mesaj video al liceului omonim din Chișinău, care va fi proiectat pe un ecran pentru toți cei prezenți.

Iulia Hasdeu s-a născut la 2/14 noiembrie 1869, la Bucureşti. La doar 3 ani deosebea literele, iar la 4 ani vorbea corect în franceză şi în germană, știa să scrie și desena cu talent. Memora orice cu o uşurinţă uimitoare. La 7 ani recita fără cusur poeziile lui Macedonski, Alecsandri, Bolintineanu, fabulele lui La Fontaine şi versuri din manualele germane şi franceze. Hasdeu tatăl descoperea cu mirare cum noţiuni complicate de gramatică nu ridicau nici o problemă fiicei sale.

Iulia Hasdeu a început să scrie poezii și piese de teatru încă din copilărie, însă cele mai multe le-a creat în ultimii trei ani de viață. Pe întreg parcursul scurtei sale vieţi, a scris peste 130 de poezii, câteva nuvele și se gândea cu seriozitate la planurile unor piese de teatru, pe care nu a mai apucat să le dezvolte, deși dramaturgia a fost visul ei. Moartea a devenit un laitmotiv obsesiv, ca și cum ar înțeles ceea ce avea să i se întâmple, probabil un instinct premonitoriu. Între tată şi fiică se va naşte o puternică legătură sufletească şi intelectuală. La 11 ani pleacă, împotriva voinței ei la Paris, însoțită de mama, iar dorul de casă, de țară și de prietenele ei dragi se va revărsa în scrieri.

Iulia Hasdeu studia toată ziua până la epuizare, iar noaptea, pe ascuns, sub plapumă, citea poezii, beletristică sau compunea versuri. Nu va cunoaşte niciodată, pe deplin, iubirea, dar îşi va pune tot timpul întrebări chinuitoare despre ea. Începând din 1885, la 16 ani, în timpul vacanțelor petrecute alături de familie în Elveția, Franța și România, Iulia va scrie cea mai mare parte a operei sale. Versurile ei emană multă tristeţe şi o înțelegere inexplicabilă a sentimentului morții. Când în 22 mai 1885 moare Victor Hugo, întristată de dispariţia maestrului ei spiritual, Iulia îi dedică acestuia o poezie.

Ar fi avut șansa să devină prima femeie doctor în litere a Facultăţii Sorbona din Paris, dar, din păcate nu a reușit să-și încheie nici studiile de licență. Tuberculoza, boală necruţătoare la acea vreme, pentru care încă nu se inventase leacul potrivit, a răpus-o. La 17/29 septembrie, Iulia Hasdeu moare la București – după o ultimă încercare de refacere la Mănăstirea Agapia – în braţele părinţilor săi, în camera copilăriei sale, din clădirea arhivelor, unde se află în zilele noastre Parcul Izvor. Este înmormântată la Mausoleul de la Cimitirul Șerban Vodă din București.

Intrarea la eveniment este liberă, în limita locurilor disponibile.
Vă așteptăm cu drag!