#‎stamacasa – MUZEUL JUDEȚEAN SATU MARE vă spune povestea unui medic sătmărean ce a făcut istorie, amintindu-ne de faptele sale azi, când medicii noștri luptă în prima linie, deseori ”cu mâinile goale”.

Medici sătmăreni celebrii – Dr. Lükő Béla. Un omagiu adus medicilor de altădată, un exemplu împuternicitor pentru medicii de azi!

Dorim și noi să ne aliniem demersului de a onora medicii, cei ce reprezintă breasla cea mai greu încercată în aceste zile, în care viața noastră a tuturor se află sub pericolul epidemiei de coronavirus! Iar pentru că medicii de azi își pot ”hrăni” eroismul de care au nevoie din exemplul doctorilor de altădată, am ales să elogiem figura celebrului chirurg sătmărean dr. Lükő Béla, întemeietorului spitalului orășenesc, actualul Spital Municipal. Trebuie să precizăm faptul că primul spital orășenesc a fost construit la Satu Mare în anul 1829, de către primăria orașului, funcționând în clădirea de pe str. Corvinilor, azi Spitalul de boli contagioase.

Lükő Béla s-a născut la Satu Mare în 4 iunie 1883. Studiile primare şi liceul le-a făcut în oraşul natal, iar după susținerea bacalaureatului, în 1901, pentru a fi de folos semenilor săi, a urmat cursurile Facultății de Medicină, din cadrul Universităţii „Pázmány Péter” din Budapesta, pe care a absolvit-o în anul 1906. A devenit asistent universitar, avându-l drept mentor pe renumitul profesor universitar Tellyesniczky Kálmán, cu doar 15 ani mai în vârstă decât Lükő Béla. Acesta a găsit în mai tânărul său coleg un colaborator ideal pentru cercetarea în domeniul histologiei şi anatomiei patologice. Împreună au contribuit la descoperirea ”Soluţiei Lükő”, un alcool acetic formolizat de fixare histologică, cunoscută în medicina de specialitate și ca ”soluţia Tellyesniczky”, dar însuşi mentorul a atribuit această inovație asistentului său Lükő Béla. După ce şi-a luat doctoratul în medicină i s-a propus să rămână în cadrul Facultăţii de Medicină, dar dr. Lükő Béla a optat să lucreze în cercetare la o clinică de chirurgie din Budapesta. În 1912 s-a reîntors la Satu Mare, decis să contribuie la dezvoltarea sectorului spitalicesc, care până atunci funcţiona în condiţii modeste. Cu dăruire totală și profesionalism desăvârșit, și-a adus o contribuție esențială la dezvoltarea și progresul vieții medicale sătmărene.

La izbucnirea Primului Război Mondial, a fost mobilizat ca medic militar, profesând la Spitalul de rezervă din Satu Mare, destinat tratării răniților de pe front. În timpul războiului a publicat lucrarea Concluzii despre răniţii de război. În acest adevărat tratat de medicină prezenta 7.000 de cazuri, dintre care un număr important fuseseră diagnosticați cu leziuni ale cutiei craniene. În 1917 a fost trimis pe front, de unde s-a întors în decembrie 1918. La finele războiului Spitalul Militar din Satu Mare a fost desfiinţat, dr. Lükő Béla fiind numit director la Spitalului orăşenesc din Satu Mare, ce funcționa încă în clădirea de pe strada Corvinilor. Nemulţumit de starea în care se afla spitalul, doctorul Lükő Béla a depus eforturi mari pentru înfiinţarea unui spital modern, demersuri pe care le menționează și Gyula Tankóczi în Monografia oraşului Satu Mare (Satu Mare város képes tükre,) publicată în 1936: ”Primul spital public din Satu Mare a început să funcţioneze în anul 1829 cu 72 de paturi, iar ulterior s-a extins la 100 de paturi. Din 1907 s-a pus problema construirii unui nou spital. După lungi discuţii, conducerea oraşului a stabilit amplasamentul noului spital, undeva în zona terenurilor de sport. Din cauza războiului şi a lipsei de fonduri, acest proiect nu s-a putut realiza. Atunci dr. Lükő Béla a cerut Primăriei să cedeze, pentru a servi drept spital, clădirea Şcolii de băieţi, nou construită în Piaţa Latinităţii” (azi Piaţa Eroii Revoluţiei, clădire cunoscută sub numele de ”spitalul vechi”). Conducerea oraşului a acceptat propunerea în 1919, propunere aprobată imediat şi de Ministerul Sănătăţii. Primul director al noului spital a fost dr. Lükő Béla, pe care l-a condus timp de 20 de ani.

Tot în anul 1919, în luna martie, a înfiinţat prima secţie de chirurgie din Satu Mare, o specializare atât de necesară deoarece până atunci cazurile chirurgicale erau rezolvate în oraşele mari din jur, Cluj, Debrecen, Oradea sau chiar Budapesta.

Un rol important în înființarea și dotarea secţiei de chirurgie a Spitalului Orăşenesc l-a avut și generalul maior Cleante Davidoglu, comandantul trupelor Române din zona de graniță stabilită prin Conferinţa de Pace de la Paris. Acesta i-a mulţumit doctorului Lükő Béla pentru devotament, precum și pentru salvarea vieţii generalului Demostene Margaritopol, pe care l-a operat pentru o plagă penetrantă abdominală prin împuşcare, doctorul Lükő Béla fiind decorat chiar prin Ordin al regelui Ferdinand I.

Dr. Lükő Béla s-a specializat în chirurgia pulmonară, domeniu în care s-a perfecţionat la Berlin, cu profesorul Sauerbruch, membru în Deutsche Chirurgische Gesellchaft. A participat la numeroase congrese medicale internaţionale, unde a prezentat comunicări cu privire la metoda de anestezie şi concluziile privind chirurgia abdominală. De numele dr. Lükő Béla se leagă peste 100.000 de intervenţii chirurgicale. Numeroase lucrări ştiinţifice redactate de el au apărut în prestigioase reviste medicale europene.

Ca o recunoaştere a meritelor sale, din partea regelui României, Ferdinand I, prin generalul Davidoglu i s-a înmânat în 1921 ordinul „Steaua României şi Crucea Reginei Maria”, iar în 1935 a fost distins cu titlul de “Cavaler al Coroanei României”. Meritele în domeniul asistenţei medicale în oraşul Satu Mare i-au fost recunoscute prin înmânarea decoraţiei „Răsplata Muncii”, al cărui brevet a fost semnat la 31 decembrie 1931 de către Nicolae Iorga.

Marele chirurg, celebru în toată Transilvania, atât de iubit și apreciat de sătmăreni, a încetat din viaţă la 2 mai 1936, la doar 53 de ani. A avut o viață scurtă, dar a realizat atât de mult pentru orașul nostru! Alături de el, în ultimele clipe ale vieţii a stat renumitul medic clujean Iuliu Haţieganu, o altă personalitate de excepție a medicinii românești. Ziarul “Gazeta” din 3 mai 1936 scria: “Spitalul din Satu Mare a pierdut pe cel mai consacrat umanist al său. Societatea sătmăreană a pierdut şi cel mai consacrat şi desăvârşit altruist. Dr. Lükő Béla nu a făcut din medicină o profesiune, ci un apostolat, pentru care şi-a dedicat întreaga viaţă”. „Noua Gazetă din Vest” a subliniat faptul că: “Această podoabă a ştiinţei medicale a alinat suferinţele nu numai cu bisturiul, ci şi cu punga larg deschisă şi n-a urmărit câştiguri materiale, a fost un om al cărui suflet înflorea ori de câte ori putea veni în ajutorul celor bolnavi. În numele sutelor de mii de bolnavi alinaţi, depunem pe sicriul doctorului Lükő Béla lacrimile noastre fierbinţi de recunoştinţă. Sit tibi terra levis” (”Să-ţi fie ţărâna uşoară”). A fost condus pe ultimul drum de peste 10.000 de sătmăreni.

La scurt timp de la trecerea lui în neființă, sătmărenii au dorit să-și arate recunoștința față de valoarea acestui om deosebit, a acestui medic supranumit ”medicul săracilor”, considerând că amintirea lui trebuie păstrată pentru a fi un exemplu pentru viitoarele generații de medici. În anul 1937, la inițiativa pictorului Aurel Popp și a unui grup de donatori au fost ridicate în memoria lui monumentul și cavoul aflate în Cimitirul reformat de lângă Gară (din nefericire profanat în anul 2014, posibil de persoane care au auzit despre legenda doctorului cu ”3 coaste de aur”, așa cum se credea că a avut). Aurel Popp nu s-a limitat doar la proiectarea monumentului său funerar, tot el realizând o sculptură din bronz ce reprezintă mâna renumitului chirurg. Aceasta se află în patrimoniul Muzeului Județean Satu Mare și este expusă la Muzeul de Artă. În anul 1941 sculptorul sătmărean Alexandru Csapó i-a realizat bustul în piatră, bust care a fost aşezat în faţa spitalului fondat de el şi care azi îi poartă numele.

Dr. Lükő Béla, personalitate de talie europeană, a rămas în mentalitatea colectivă sătmăreană chiar și printr-o baladă, publicată de profesorul Bura László în cartea Szatmári népballadák (Balade Populare Sătmărene), versurile acesteia demonstrând, o dată în plus, respectul pe care i l-au purtat sătmărenii:

“Pe drumul de spital, cel pietruit

Se plimbă Lükő Béla, e rânduit

Pălăria-i şi-o poartă pe dreapta aşezată

Puţini aceia, la rându-le, să nu şi-o scoată…

„A szatmári kórház utca kavicsos

Azon sétál Lükő Béla főorvos

A kalapját mindig jobbra viseli

Ritka beteg, kinek meg nem emeli”…

Într-un articol viitor vom evoca personalitatea unui alt medic sătmărean celebru, Ioan Barbul, ctitorul medicinii moderne sătmărene.

Surse bibliografice:

1.dr. Bauer Adalbert, Istoricul instituţiilor spitaliceşti din Municipiul Satu Mare din anul 1300 (www.conexiunimedicale.ro, nr. 3-4, octombrie, 2008).

2.Bura László, Szatmári népballadák (Balade populare sătmărene), 1978.

3.Prof. Carol C. Koca, 130 de ani de la nașterea Dr. Lükő Béla, personalitate marcantă a vieţii medicale sătmărene (www.actualitateasatmareana.ro/3 iunie 2013).

4. Eva Laczko, Mormântul dr. Lükő Béla, fondator al spitalului vechi a fost profanat, în ”Informația Zilei”/15 aprilie 2014.

Dr. Daniela Bălu, Diana Kinces

Muzeul Județean Satu Mare