Aiud: exponatul lunii septembrie 2021 la Muzeul de Științele Naturii – Pelicanul comun (Pelecanus onocrotalus)

EXPONATUL LUNII

Pelicanul comun (Pelecanus onocrotalus) este o pasăre mare, migratoare, bună înotătoare, care zboară cu ușurință pe distanțe lungi. Pelicanul are un penaj alb și marginea aripilor neagră.

Pelicanii se disting prin ciocul lor lung, caracteristic acestei specii. Ciocul constă dintr-un sac de piele galbenă și elastică și un capac care îl închide. Partea superioară a ciocului este prevăzută terminal cu o prelungire în formă de gheară. Ciocul este folosit în special pentru pescuitul peștelui, hrana principală a acestuia. Limba are doar câțiva milimetri lungime.

Pelicanul comun are un areal întins, dar este distribuit insular în acesta, specia regăsindu-se din estul Europei (Delta Dunării) până în estul Mongoliei. În cea mai mare parte a arealului este o specie migratoare, iernând în nord-estul Africii, în Irak, în estul și nordul Indiei. Populații sedentare se găsesc în Africa, la sud de deșertul Sahara.

Specia este asociată cu lacurile întinse, calde, alcaline ori saline sau salmastre, lagune, mlaștini, râuri largi, delte, estuare și coaste ale mărilor continentale.

Sunt păsări foarte sociale, trăind în grupuri mari.

E o specie longevivă, putând trăi până la 30 de ani în sălbăticie. Atinge maturitatea sexuală la 3-4 ani. Este o specie aproape exclusiv ihtiofagă, în grupuri mari organizează „adevărate goane în cerc“ în care pelicanii așezaţi roată împing peștele în centrul cercului prin bătăi repetate ale aripilor, asemenea unei plase vii și mișcătoare, după care îl pescuiesc. De asemenea, organizează și „goane cu flancuri larg desfăcute“, prin care peștii sunt împinși în apropierea unui mal de unde sunt pescuiţi în apa mică. În ape mai adânci se pot asocia cu cormoranii mari pentru a dirija și prinde peștele. Cerința zilnică de hrană este de 0,9-1,2 kg (2-4 pești mari). La nevoie poate consuma și broaște, crustacee mari și poate chiar fura puii din cuibul altor păsări.

Se reîntorc din cartierele de iernare în a doua parte a lunii martie. Cuibăresc în colonii mari, unde cuiburile sunt alăturate, construite simplu (adâncituri căptușite cu plante). Ponta este formată din 1-2 ouă, mai rar 3, cu dimensiunea medie de 95 x 60 mm și culoarea alb-gălbui murdar. Incubaţia durează 32-36 de zile, fiind asigurată de către ambii parteneri. Puii abia ieșiţi din ouă sunt golași în primele zile și primesc hrana aproape digerată de la adulţi, prin regurgitare. Puii rămân în cuib și sunt hrăniţi de părinţi timp de 65-75 de zile, până devin zburători. În jur de 64% din juvenili ajung la maturitate.

Sursa: ATLAS al speciilor de păsări de interes comunitar din România