Bacău: Exponatul săptămânii: 17-23 septembrie 2018: Vas ritual dacic

Exponatul săptămânii: 17-23 septembrie 2018

Vas ritual dacic:

Pe scurt:
Vas ritual dacic, reprezentare a unui cal și a unui călăreț. Se consideră că era folosit pentru libații și că personajul reprezentat este zeul Dionysos/Bacchus. Este datat în secolele I d.Hr. și a fost descoperit în cetatea de la Pâncești-„Cetate”, com. Pâncești, jud. Bacău (în literatura de specialitate, cunoscută drept „Cetatea de la Răcătău”; considerată de majoritatea arheologilor ca fiind Tamasidava), în stratul de cultură.

Libațiile:
Libațiile sunt acte rituale de turnare a vinului – sau a unui alt lichid – pe pământ, în onoarea zeilor, eroilor, strămoșilor etc. Acest ritual are o istorie îndelungată, de remarcat fiind faptul că el s-a păstrat, într-o anumită formă, până în ziua de astăzi. El poate fi observat și în creștinism (turnarea vinului pe morminte, în timpul slujbelor de pomenire).

Dionysos/Bacchus:
Dionysos (Bacchus, în forma preluată de romani) este cunoscut ca fiind zeul grec al vinului și al viței de vie. Cultul său este foarte vechi, primele mențiuni (în liniarul B) datând din perioada miceniană, din sec. XIII-XII î.Hr.
În Antichitate, diverse mituri legate de Dionysos relatau „cele două nașteri” ale sale, cu unele variante pomenind moartea și apoi renașterea. Aceste mituri se aflau la baza „misterelor” dedicate lui Dionysos. Așadar, acesta nu era doar un zeu al vinului, ci și unul al renașterii, reînvierii, motiv pentru care cultul său era foarte răspândit.
Poate această legătură între Dionysos și viața de apoi este motivul pentru care vasul prezentat mai sus a fost descoperit într-o cetate a dacilor (având în vedere credința acestora în viața de apoi, după cum e menționată în textele antice). Sau, poate, motivul este „pasiunea” lor pentru vin, pomenită în aceleași texte.
Interesant de menționat este și faptul că, pentru un timp, s-a speculat că numele orașului Bacău ar putea veni de la denumirea romană a acestui zeu. Teoria aceasta, însă, este pur speculativă și, în general, nu e considerată astăzi ca fiind una plauzibilă.

Cetatea de la Pâncești, punct „Cetățuie”, com. Pâncești – [Tamasidava] (cunoscută în literatura de specialitate ca Răcătău)
Cetatea este situată pe terasa înaltă din stânga Siretului, pe o poziție dominantă, ce oferea protecție naturală și o bună vizibilitate a văii râului. Ea se află în raza satului Pâncești, între acesta și Răcătău (în trecut a aparținut administrativ de comuna Horgești, intrând în literatura de specialitate drept „Cetatea de la Răcătău”).
Punctul a fost semnalat încă din sec. al XIX-lea (ca urmare a unui răspuns la Chestionarul trimis de Al. Odobescu), însă primele cercetări au fost desfășurate în anul 1968, de către un colectiv coordonat de Viorel Căpitanu și Vasile Ursachi. Săpăturile arheologice au continuat până în 1997, timp în care au fost făcute numeroase descoperiri datate în epoca bronzului (cultura Monteoru), Hallstatt (prima epocă a fierului) și în sec. IV î.Hr. – II d.Hr.
Întinderea locuirii în această ultimă perioadă, precum și numărul și calitatea decoperirilor demonstrează că cetatea era un important centru, ceea ce a dus la ipoteza că acesta era unul dintre cele trei polis-uri (orașe) aflate pe cursul Siretului menționate de geograful antic Ptolemeu, Tamasidava.

Piesa se află în expoziția permanentă a Complexului Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău, în incinta Muzeului de Istorie și Arheologie (Str. 9 Mai, nr. 7), la etajul al II-lea.
Vă așteptăm cu drag să vedeți obiectele provenite din situl de la Pâncești și celelalte exponate ale C.M.I.A.Bc.!

Pentru mai multe informații:
Căpitanu, Viorel, Obiecte din arta geto-dacă descoperite în dava de la Răcătău, jud. Bacău, în „Carpica”, XXV, 1994, p. 123-140.a