Bacău: EXPONATUL LUNII DECEMBRIE la Vivariu: PAPAGALUL CÂNTĂTOR (Psephotus haematonotus)

EXPONATUL LUNII DECEMBRIE la Vivariu este

PAPAGALUL CÂNTĂTOR (Psephotus haematonotus)

Descriere

Una din păsările endemice din sud-estul Australiei, care impresionează prin cântecul foarte frumos şi aspectul elegant al penajului, este papagalul cântător (Psephotus haematonotus). Măsoară aproximativ 27 cm, cântărește 50-58 g şi este numit şi papagalul cântător cu târtiţa roşie, datorită culorii roşii a penelor de pe partea posterioară a corpului masculului, chiar la baza cozii.

Penajul masculilor este verde smarald cu pete galbene. Intensitatea culorii variază, penajul fiind verde închis în zona dorsală, nuanța devenind mai deschisă în zona capului, a pieptului şi în partea superioară a cozii. De asemenea, zona superioară a spatelui şi aripile sunt brăzdate de pete roşii şi albastre, iar zona abdominală inferioară este galbenă. Ochii papagalului cântător sunt gri închis, iar picioarele sunt rozalii. Femelele speciei au un colorit mai puţin pronunţat, iar pata roşie de la baza cozii caracteristică masculului lipsește.

În captivitate, au rezultat o diversitate mare de varietăți coloristice, precum Cinnamon, Lutino, Opaline, Blue, Aqua, Pied, Orange, Cobalt etc.

Hrana

Un papagal cântător crescut în captivitate are nevoie de o dietă alcătuită dintr-un amestec de semințe pentru canari, mei şi seminţe de floarea soarelui. Pe lângă acestea, pasărea are nevoie şi de legume cu frunze verzi proaspete, precum spanac, andive, salată, dar şi de mazăre, fasole, morcovi şi porumb. Papagalul cântător va aprecia cu precădere merele, perele, portocalele şi nu numai. Fructele pot fi oferite ca gustare ori recompensă.

Reproducerea

Perioada de reproducere a papagalilor cântători se întinde din august până în ianuarie-februarie. Păsările nu sunt greu de împerecheat, câtă vreme beneficiază de condițiile propice reproducerii. Astfel, este necesar, în primul rând, un cuib adecvat. Acesta poate lua forma unei buturugi scobite pe interior şi agățate în partea superioară a adăpostului, care imită cel mai bine cuibul din mediul natural. La fel de bine pot fi folosite cutii special concepute pentru a servi drept cuiburi, achiziționate din magazinele de specialitate. În interiorul cuibului poate fi introdus rumeguș care să asigure un mediu confortabil femelei în timpul clocitului. După împerechere, femela depune între 4 şi 7 ouă, la interval de câte 2 zile. Perioada de incubație este de 20-25 de zile de la data depunerii ultimului ou. În tot acest răstimp, femela este sigura care clocește, masculul având datoria de a-i furniza acesteia hrana. După eclozarea puilor, femela se va ocupa în exclusivitate de hrănirea lor. Micuţele păsări părăsesc cuibul după 4-5 săptămâni de la eclozare şi ating maturitatea sexuală la vârsta de 1 an.

Boli şi afecțiuni curente

Papagalul cântător poate suferi de obezitate şi contacta viermi intestinali, însă poate fi afectat şi de alte boli mai severe. Una dintre acestea este boala ciocului şi a penelor (PBFD), o maladie incurabilă, cauzată de un cirovirus care atacă sistemul imunitar. Cei mai prespuşi la contactarea cirovirusului sunt puii, întrucât, după ce sistemul imunitar devine suficient de puternic, contaminarea este mult mai puţin probabilă. Boala ficatului gras este o altă problemă de sănătate cu care se poate confrunta papagalul cântător şi, în cele mai multe cazuri, este o consecinţă a obezităţii.