1. Events
  2. Exponatul lunii

Views Navigation

Event Views Navigation

Today

Craiova: Exponatul lunii iunie 2022 la Muzeul Olteniei: prima atestare documentară a Municipiului Craiova.

Muzeul Olteniei - Craiova Str. Popa Șapcă nr. 8, Craiova, Dolj

La Mulți Ani, Craiova! 1 Iunie 1475 - 1 Iunie 2022! Exponatul lunii Iunie, la Secția Istorie-Arheologie a Muzeului Olteniei, este facsimilul, ce reprezintă prima atestare documentară a Municipiului Craiova. La data de 1 iunie 1475, Cancelaria Domnitorului Basarab Laiotă cel Bătrân emitea un document prin care, jupânului Stance și fratelui său Badea, le era întărită proprietatea asupra satelor Făgețel, Cerașeni, Mușătești și jumătate din satul Cerbăreni, scutindu-i de slujbe și dăjdii. în textul acestui document este menționat, în rândul martorilor, și jupan Neagoe de la Craiova. Documentul este un pergament de mărimea 45 x 51 cm, păstrat la Arhivele Statului București, transcris în volumul I din Documenta Roumaniae Histórica, și aflat, în facsimil, la Muzeul Olteniei, lată transcrierea documentului! în Hristos Dumnezeu, binecredinciosul și binecinstitorul și de Hristos iubitorul și singur stăpânitorul Io Basarab voievod și domn a toata țara Ungrovlahiei, fiul lui Dan marele voievod, din mila lui Dumnezeu și cu darul lui Dumnezeu, stăpânind și domnind peste toată țara Ungrovlahiei, încă și părțile de peste munți Amlașului și Făgărașului și Herțegului. A binevoit domnia mea cu a sa bunăvoință, cu inima curată și luminată a domniei mele și am dăruit acest atotcinstit și cu frumoasă față și preacinstit, care este deasupra tuturor cinstelor și darurilor, < hrisovul de față al domniei > mele, boierului domniei mele jupan Stance cu copiii săi și fratelui lui, Badea cu copii săi, ca să le fie Făcețelul tot și Cerbăreanii jumătate și Cerașenii toți, să ție Badea, iar Stance nici un amestec să nu aibă, pe care l-a cumpărat în zilele lui Radul voievod de la N pentru 2500 <aspri> . Aceștia sunt martorii acestui <hrisov al> domniei mele: jupan Dragomir al lui Manea, jupan Cazan al lui Sahac, jupan Neag și jupan Neagoe al lui Borcea, <jupan Dan > vornic, jupan Standul, jupan Neagoe de la Craiova. jupan Balea paharnicul . Și eu, Tudor, care am scris în anul 6983 <1475> luna iunie 1 zi. Io Basarab voievod, din mila lui Dumnezeu, domn.

Dorohoi: Exponatul lunii iunie 2022 “Codalbul – Haliaeetus albicilla” la Muzeul de Științele Naturii

Muzeul de Științele Naturii - Dorohoi Str. Al. I. Cuza nr. 43, Dorohoi, Botoșani

Exponatul lunii: Codalbul - Haliaeetus albicilla Reprezintă cea mai mare răpitoare din Romania , anvergura aripilor atingând până la 2,50 m. Reprezintă o specie de acvilă și nu de vultur Adultul se distinge printr-o coadă albă, un cioc masiv galben, iar capul, gâtul și pieptul sunt maro deschis . Codalbul se hrănește cu: specii de pești , dar și diverse păsări acvative , uneori poate consuma chiar și hoituri. Cuibul acestei păsări este de dimensiuni impresionante și este construit din crengi, fiind situat în copaci mari sau zone stâncoase. Principalele amenințări ale acestei specii sunt: vânătoarea și distrugerea habitatelor .

Alexandria: Exponatul lunii iunie 2022 la Muzeul Județean Teleorman – Sculptura „Victor”, artistul plastic Gheorghe Vartic

Muzeul Județean Teleorman - Alexandria str. 1848 nr. 1, Alexandria, Teleorman

Muzeul Judeţean Teleorman, instituţie de cultură aflată sub autoritatea Consiliului Judeţean Teleorman, vă propune în perioada 1 – 30 iunie 2022, în cadrul Exponatului Lunii Iunie, o lucrare de sculptură aparținând artistul plastic Gheorghe Vartic. Sculptura poartă denumirea „Victor” și a fost realizată în anul 1962. Semnătura sculptorului și anul se pot vedea pe bust, în partea dreaptă jos, iar în partea stângă are o ștampilă. Lucrarea a fost prezentată pentru prima dată publicului cu titlul „Portret de copil” în expoziția personală din anul 1966, în Foaierul Teatrului de Comedie din București. Sculptura „Victor”, având înălțimea de 0,315 m, este confecționată din bronz patinat prin metoda cerii pierdute. Există mai multe busturi: unul a fost achiziționat de către stat, altele de diferiți colecționari și un exemplar a rămas în posesia sculptorului. Acesta din urmă a fost donat, după moartea lui, Muzeului Județean Teleorman de către surorile sculptorului, Maria Vartic și Ecaterina Ciofu-Vartic, împreună cu toată colecția personală. Jurnalistul Romulus Boteanu, în anul 1984, scria: „Portretele de copii interpretate de sculptor (Gheorghe Vartic), alături de o distincție caracterologică, de candoare, de gingășie, de ingenuitate, reflectă o maturitate și o seriozitate a figurii, care îți rețin atenția cu insistență, ca un fel de ciudat memento. Să fie un ecou al propriei copilării a artistului, copilărie dramatic marcată de grozăviile războiului?”

Reșița: Obiectul lunii iunie 2022 la Muzeul Banatului Montan: Fotografie (tip carte poștală), reprezentându-i pe regele Ferdinand I și pe regina Maria la Reșița,

Muzeul Banatului Montan Reșița Bd. Republicii nr. 10-12, Reșița, Caraș-Severin

Fotografie (tip carte poștală) cu numărul de inventar 12717, reprezentându-i pe regele Ferdinand I și pe regina Maria la Reșița, prezenți la botezarea primei locomotive produse în oraș, la Uzinele UDR, după integrarea Banatului în cadrul României Mari. După cum se poate observa, locomotiva poartă numărul 50243, fiind numită „Regele Ferdinand” în onoarea suveranului. Era un tip de locomotivă pentru linii cu ecartament normal, construită după proiectul german G10, fiind produsă în orașul de pe valea Bârzavei începând cu anul 1926. Vizita suveranului a avut loc în 10 iunie 1926, iar în 14 septembrie locomotiva a fost dată în folosință în cadrul Căilor Ferate Române. Fotografia de față, realizată în atelierul lui Otto Schwarz din Reșița, provine de la Hugo Knobloch, fost lucrător la fabrica de locomotive din oraș și reprezintă un fragment din trecutul industrial al Reșiței interbelice. Cercetător științific II Adrian MAGINA

Sinaia: Obiectul lunii iunie 2022 la Muzeul Național “George Enescu” (Casa Memorială “George Enescu” – Vila Luminiș) – PIANINA “SCHIEDMAYER”

Casa Memorială "George Enescu" Str. Yehudi Menuhin nr. 2, Sinaia, Prahova

Obiectul lunii mai 2022: PIANINA "SCHIEDMAYER" https://bit.ly/3M53TyN Împliniri componistice la Sinaia, în vila Luminiș - loc de retragere atât de îndrăgit de maestrul Enescu. Ca un artist să poată fi el însuși, ferindu-se de tot ce i-ar putea lipsi opera de viața ei proprie – ceea ce Enescu a urmărit cu multă consecvență – este necesar un refugiu, „un cuib de retragere”. Din al cincilea deceniu de viață, el a aflat acest cuib în vila de la Sinaia, clădită din ceea ce îi prisosise activitatea concertistică și tantiemele lucrărilor. Aici a compus el în vara și toamna anului 1901, cu o mână fericită și cu un instinct sigur, cele două Rapsodii române, opus 11, cunoscute, reprezentative şi unanim apreciate în toată lumea, care aveau să-i aducă într-un scurt interval celebritatea, în primă audiție, într-un concert la Ateneul Român din 23 februarie 1903. Cu cele două Rapsodii române, Enescu, revenind la folclor ca element fundamental al creaţiei, continuă şi desăvârşeşte linia creatoare începută în 1897 cu Poema română. Acestea trezesc imagini sugestive şi evocatoare, legate de viaţa poporului nostru. Rapsodia I, realizează un tablou, plin de strălucire şi dinamism, al veseliei unei serbări populare, spre deosebire de caracterul epic, de atmosferă de baladă a Rapsodiei a II a. Materialul melodic al rapsodiilor este alcătuit din cântece preluate din repertoriul lăutăresc orăşenesc: în prima întâlnim cântecele: Am un leu şi vreu să-l beu, Hai la moară, Ciocârlia ; în cea de-a doua: Sârba lui Pompieru, vechea romanţă a lui Flechnmacher, Pe o stâncă neagră, Bâr oiţă, Frunza etc. În procesul de creaţie, Enescu îşi dă seama cât de dificilă este prelucrarea cântecului popular, fără să-i modifici caracterul. El a făcut o deosebire între cântecul popular, citat în forma lui autentică, şi inspiraţia din cântecul popular, adică crearea unei melodii proprii, în spiritul celei populare, păstrând elemente de intonaţie folclorică. “ Să te inspiri numai de la el, dar să-l laşi în pace”.( Andrei Tudor, George Enescu – Viaţa în imagini- pag. 19 ) O altă lucrare, și tot la Sinaia, a luat naștere în vara anului 1924, doar într-o lună și câteva zile, după ce fusese începută acasă, la Tescani, Sonata pentru pian în fa diez minor, opus 24, nr.1, în care compozitorul și-a afirmat din nou legăturile sale cu spiritul folclorului, prin teme concepute în climatul cântecelor populare românești. Lucrarea a fost dedicată compozitorului și pianistului elvețian Emile Frey, căruia i-o făgăduise cu aproape două decenii în urmă. După prima audiție a sonatei la București, în noiembrie 1925, ea a fost prezentată și la Paris într-un concert din aprilie 1926, organizat de Société Nationale de Musique. Dacă imboldul inspirator în această sonată era folclorul, “specificul național”, el este și mai pronunțat – ba chiar declarat în titlu – în Sonata a III-a pentru pian și vioară “în caracter popular românesc”, opus 25 șidedicată prietenului său, violonistul austriac, Fritz Kreisler,unde Enescu a realizat concilierea dintre modul de exprimare al folclorului românesc, rapsodic prin esență, și idealurile sale de simfonist. Este o capodoperă născută din experiența unui compozitor, care își realizase visul de a crea muzica românească fără să recurgă la motive din folclor. Într-un ciclu de cincizeci și trei de concerte – la cel de la Oradea din 16 ianuarie, și-a prezentat în primă audiție absolută, Sonata a III-a pentru pian și vioară, avându-l acompaniator pe fidelul său colaborator Nicolae Caravia. Două săptămâni mai târziu a cântat-o și la București, apoi, la sfârșitul lunii martie și în mai, a interpretat-o în două recitaluri la Paris. Sonata a fost înscrisă în scurt timp în repertoriul concertistic al mai multor violoniști străini și români: Yehudi Menuhin și Hepzibah Menuhin, Serge Blank, Ștefan și Valentin Gheorghiu, etc. Continuându-și munca de creație în vila Luminiș, trebuie menţionată, nu în ultimul rând, opera ”Oedipe”, compusă în parte la Sinaia, unde, în anul 1927 a fost orchestrat un întreg tablou din actul al II lea. Cât despre opera care l-a consacrat, ”opera vieţii mele” sau ”dintre toate îmi este cea mai dragă”, capodopera enesciană, ”,Oedipe”, împărțită în patru acte și șase tablouri, i-a răpit acestuia zece ani demuncă şi proiect de aproape un sfert de veac. Compusă în parte la Sinaia, primele note scrise în Elveția, finalizată la Tescani, la casa părintească a soției, și pe care, nu întâmplător i-o va dedica Mariei Rosetti-Tescanu, cea care, pentru Enescu va fi dragostea unică. Ideea de a scrie această operă l-a preocupat pe Enescu încă din 1906 și intrând în legătură cu scriitorul francez Edmond Fleg, Enescu a găsit libretul dorit, asupra căruia a lucrat mulţi ani, după un spectacol vizionat la Comedia Franceză cu Mounet-Sully în rolul principal. Spectacolul cu Mounet-Sully a deschis calea spre aflarea unui răspuns la întrebările lui Enescu din adolescenţă: care este locul omului între semenii săi ? În ce măsură suntem stăpâni pe acţiunile noastre? Libretul, distribuit în şase tablouri, îmbrăţişează întreaga viaţă a lui Oedipe-rege şi Oedipe la Colona. Cu tragedia sa lirică Oedipe, Enescu a îmbogăţit genul liric nu doar cu o sensibilitate specifică, ci şi cu un mesaj optimist al unui artist modern, încrezător în om şi destinul lui. Intenţia sa era de a reînvia tragedia antică şi de a reactualiza figura Eroului ideal, care învingând destinul, constituie un exemplu încurajator pentru semenii săi. Premiera operei Oedipe are loc la Paris la 13 martie 1936, unde s-a bucurat de un mare succes, fiind cosiderată de către criticii francezi, o capodoperă. ”13 martie, premiera operei Oedipe. Este cel mai frumos moment al vieţii mele. Franţa mă primise copil în şcolile sale şi iată, acum, mă înscria pe tabloul celor distinşi cu Crucea Legiunii de Onoare.”(Vasile Doroş-George Enescu în constelaţia muzicii universale, pag.287 ) Capodopera genului lirico-dramatic românesc, opera Oedipe de George Enescu, a văzut lumina rampei în patria autorului în 1958. Este poate cel mai înălţător omagiu pe care l-a adus poporul nostru figurii genialului compozitor, cu prilejul Primului Festival Muzical Internaţional ce-i poartă numele. Aşteptat cu interes de toţi melomanii, Oedipul Enescian s-a transformat cu fiecare spectacol într-o sărbătoare a muzicii noastre. Și, totuși, după turneele istovitoare în întreaga lume, el se grăbea să revină în țară și să compună, însă, în afară de Oedipe n-a avut timpul necesar compunerii unei alte lucrări pentru teatru. În vară a apucat să orchestreze la Sinaia un întreg tablou din actul al doilea din Oedip, preocupat în același timp de proiectul unei alte opere. Subiectul ei ar fi fost legenda Meșterului Manole, despre care spunea că este “cea mai frumoasă și mai simbolică din literatura noastră populară”. Cu toate că a fost un timp îndelungat frământat de aflarea unei soluții potrivite scenei de zidire a Anei în mănăstire, el n-a reușit să treacă la înfaptuirea acestui proiect. A terminat, astfel, de ochestrat al doilea act din Oedipe, iar către sfârșitul verii începu și compunerea celei de a patra simfonii, care a rămas neterminată, ca dealtfel și a cincea. Enescu se stingea din viață… În timp ce compunea simfonia de cameră, Enescu i-a spus lui Bernard Gavoty: “Povestea aceasta începe acolo departe, pe plaiurile Moldovei și se încheie aici, în inima Parisului. Ca să ajung din sătucul meu natal în marele oraș, unde-mi închei itinerariul, am străbătut un drum prăfuit, mărginit de copaci, care se duc, se duc la nesfârșit. A fost lung, firește, acest drum. Dar cât de scurt mi s-a părut!... (George Sbârcea- Veșnic tânărul George Enescu) Mii de titluri de volume, evocări, cronici, amintiri, enciclopedii s-au scris despre George Enescu dar întotdeauna va mai fi ceva nou de spus…. “Opera enesciană a devenit într-adevăr un bun al tuturor iubitorilor de frumos și a constituit un îndreptar artistic pentru compozitorii contemporani” (Viorel Cosma: Enescu azi) Realizat: Doina-Mihaela Purcaru, muzeograf

Drobeta-Turnu Severin: Muzeul Regiunii Porţilor de Fier – Exponatul lunii mai: PĂPUŞĂ ÎMRĂCATĂ ÎN COSTUM POPULAR – OBIECT DE ARTIZANAT

Muzeul Regiunii Porților de Fier - Drobeta Turnu-Severin Str. Independenţei nr. 2, Drobeta Turnu-Severin, Mehedinți

Piesa lunii Iunie PĂPUŞĂ ÎMRĂCATĂ ÎN COSTUM POPULAR - OBIECT DE ARTIZANAT Piesa lunii iunie reprezintă o păpuşă îmbrăcată în costum popular, compus din cămaşă lungă, cu poale, decorată cu fluturi aurii. Vâlnicul, denumit şi opreg creţ, piesă specifică portului popular mehedinţean şi răspândit peste întreaga suprafaţă a Mehedinţiului, este încreţit la talie şi lărgit la poale. Cu un intens fond vişiniu, vâlnicul este ornamentat cu romburi albe, verzi, galbene, albastre. La mijloc este prins cu un brâu muticolor, întreaga ţinută fiind completată de un pieptar (vestă din piele), deschis la culoare. În picioare poartă opinci de culoare neagră, iar la gât o salbă aurită din fluturi, ţinuta încheindu-se cu părul strâns în mod elegant, cu flori prinse în coc. Piesa lunii este o donaţie a doamnei Botea Mariana, către Muzeul Regiunii Porţilor de Fier, ea îmbogăţind, alături de alte câteva donaţii, patrimoniul instituţiei, respectiv al secţiei Etnografie şi Artă Populară, făcând parte din Colecţia Etnografia Copilăriei.

Timișoara: Exponatul lunii iunie 2022 la Muzeul Național al Banatului | Pantofi marca Guban anii ‘70

Muzeul Național al Banatului - Timișoara Piaţa Iancu Huniade nr. 1, Timișoara, Timiș

EXPONATUL LUNII IUNIE Pantofi marca Guban anii ‘70 Datare: anii 1970, Fabrica Guban Timișoara Muzeul Național al Banatului, Compartimentul de Arte Vizuale Nr. inv: 374.5; 374.3; 375 Donație: Prof. dr. Pia Brînzeu din anul 2020 Pantofii sunt realizați la comadă din piele naturală și au aparținut doamnneni prof. dr. Pia Brînzeu, eseist și critic literar, profesor la catedra de engleză a Facultății de Filologie, Universitatea din Timișoara și prorector al Universității de Vest din Timișoara. Străbunicul donatoarei a fost dr. Karl Diel, strălucit chirurg din Jimbolia. El s-a căsătorit cu fiica medicului Curții Imperiale de la Viena, Aloysia Cecilia Katharina Gombocz Bayer de Rogacz și a avut trei copii. Primul născut a fost Ludwig Diel, un medic cunoscut în Banat, care s-a căsătorit cu Aneta (Netti) Huberta Antonia Schirmer dinnn Innsbruck (Austria), fiica acestora, Carla Ludovica Aneta, devenind soția marelui academician dr. Pius Brînzeu. „14 mai 2013. Mă hotărăsc să fac ordine în ultimul dulap rămas neatins după moartea bunicii, întâmplată acum trei decenii și jumătate. Dorința de igienizare, presiunea modernității, mai exact a consumerismului postmodern, care cere tot mai mult loc pentru obiectele aduse acasă după un shopping reușit, precum și nevoia de loc pentru generațiile tinere, mă face să renunț la plăcerea mea, asemănătoare cu cea a bunicii, de a stoca lucruri vechi și nefolositoare, dar greu de aruncat. E vorba de cinci rafturi îndesate cu obiecte păstrate începând cu anii treizeci ai secolului trecut (...) Desigur, amintirea sa va rămâne cu mine atâta timp cât voi trăi, dar atmosfera din dulap s-a pierdut pentru totdeauna. Bunica a murit a doua oară.” - fragment din Pia Brînzeu, Jurnal de familei (manuscris) Sophia Loren, Gina Lollobrigida, Tudor Arghezi, Gheorghe Gheorghiu – Dej și Elena Ceaușescu au purtat pantofi Guban. Fabrica de pantofi Guban își are rădăcinile în Timișoara în anul 1935, când Blaziu Guban (1908 – 1978) concepe revoluționara cremă de ghete Guban, iar prima pereche de pantofi a ieșit pe poarta fabricii în anul 1959. În timp, datorită calității, confortului, eleganței și a modelelor deosebite, fabrica a ajuns celebră și peste hotare.

Tulcea: Lucrarea lunii iunie 2022 la Casa Avramide: Tavă, secolul al XlII-lea

Casa Avramide - Institutul de Cercetări Eco-Muzeale "Gavrilă Simion" - Tulcea str. Progresului, nr. 32, Tulcea, Tulcea

Tavă, secolul al XlII-lea (?), Colecția de Artă Decorativă Orientală a Muzeului de Artă Tulcea. Obiectul, realizat din cupru, se folosea, de obicei, împreună cu picioare pliante de lemn. Tava este expusă la Casa Avramide în cadrul expoziției temporare „Vase pentru foc". Vă așteptăm să ne vizitați de marți până duminică, între orele 09:00-17:00 (ultima intrare 16:30). Nu uitați că astăzi, 1 Iunie, intrarea este gratuită pentru toți cei care nu au împlinit încă 18 ani. Vă așteptăm, pe toți, cu dragi

București: Obiectul lunii iunie la Muzeul Național Cotroceni: cache-pot de secol XIX, realizat într-un atelier chinezesc.

Muzeul Național Cotroceni - București B-dul Geniului nr. 1, București, București

În luna iunie, „Obiectul lunii” de la MNC este reprezentat de un cache-pot de secol XIX, realizat într-un atelier chinezesc. Propunerea vine în contextul Zilei Internaționale a Copilului și a decorului dispus pe întreaga suprafață a vasului, care prezintă jocuri de copii. ”Cache-pot” este un termen francez care descrie un recipient conceput pentru a acoperi ghivece de flori simple sau inestetice, având rol mai mult decorativ decât funcțional. Obiectul lunii oferă ocazia publicului de a descoperi piese de colecție din patrimoniul Muzeului Național Cotroceni, care nu sunt incluse în expozițiile permanente, unele dintre ele fiind prezentate în premieră vizitatorilor noștri.

Bacău: exponatul lunii iunie la Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii “Ion Borcea” este Gândacul Arlechin (Acrocinus longimanus)

Complexul Muzeal de Științele Naturii "Ion Borcea" Str. Aleea Parcului 9, Bacău, Bacău

EXPONATUL LUNII IUNIE la Muzeul de Științele Naturii este: Gândacul Arlechin (Acrocinus longimanus) Face parte din familia Cerambycidae, fiind o specie care impresionează prin combinația de culori de pe elitre și uimitoarea lungime a picioarelor anterioare ale masculului. Aceste picioare, mult mai reduse la femele, au rol în împerechere, în lupta cu prădătorii precum și în deplasare pe trunchiul copacilor. Trăiește în pădurile tropicale din Mexic și America de Sud. Adulții sunt activi ziua, iar în timpul nopții pot fi atrași de sursele de lumină. Gândacul arlechin găzduiește adesea, sub aripile colorate, arahnide minuscule cunoscute sub numele de pseudoscorpioni. Aceștia folosesc gândacul pentru transportul către noi surse de hrană și ca o modalitate de a întâlni potențiali parteneri. Principalii prădători naturali ai gândacului arlechin sunt păsările, șopârlele și broaștele. Specia este amenințată din cauza pierderii habitatului, ca urmare a defrișărilor și poluării mediului.

Iași: Obiectul lunii iunie la  Muzeul Național al Literaturii Române Iași este carnetul de membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Populară Română al poetei Otilia Cazimir

Muzeul „Otilia Cazimir” - Muzeul Național al Literaturii Române Iași Str. Otilia Cazimir nr. 4, Iași, Iași

Obiectul lunii iunie este carnetul de membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Populară Română al poetei Otilia Cazimir, aflat în patrimoniul Muzeului Național al Literaturii Române Iași. „Am multe de făcut în București (unde n-am fost de patru ani și jumătate!) pe la Minister, Editură, Uniune. Nici nu cred că o să le pot face pe toate, mai ales că nu pot circula decât „pe jos”, nu pot urca scări, nu pot vorbi prea mult și nu trebuie să mă obosesc. Ce să fac, dacă coroanelor mele le-a venit gust să se îmbolnăvească, punându-mi biata inimă la eforturi peste puterile ei?”, scria Otilia Cazimir poetului Horia Guia, în 1962. Carnetul de membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Populară Română, emis la data de 1 aprilie 1949, ne arată că poeta a fost înregistrată ca al 274-lea membru activ, stagiar, fiind semnat de către scriitorii Zaharia Stancu, președinte al Uniunii Scriitorilor, și Mihai Beniuc, secretar pe atunci. Uniunea Scriitorilor din România apărea la 27 februarie 1949, Filiala Iași fiind prima înființată din țară, ca modificare a denumirii vechi, Societatea Scriitorilor Români (1908-1949). Otilia Cazimir a fost aleasă în biroul Filialei, alături de Ioan Istrati și Dumitru Ignea, după ce, în anul 1929, dosarul său de înscriere fusese respins. Propunerea de a fi inclusă a venit din partea lui Liviu Rebreanu, președinte (a deținut această funcție de șapte ori), la ideea de a împărți un abonament CFR comun cu Ionel Teodoreanu. Iată câteva date ale Otiliei Cazimir, dintr-un tabel nominal cu scriitorii membri ai Filialei Iași a Societății Scriitorilor din Republica Populară România> vârsta – 58 de ani/ funcția – scriitor/ originea socială – mic burgheză/ apartenența politică – fr./ caracterizare – poetă activă pe linie de traduceri. Otilia Cazimir a avut un rol activ în cadrul conducerii filialei ieșene, fiind în această perioadă scurtă președintă, dar, după cinci luni, în august 1949, s-a retras, invocând motive de sănătate. „În Uniunea Scriitorilor din R.P.R. am intrat simplu, fără nici un <<cântec>> și aproape imediat, biroul mi-a încredințat „președinția de onoare” a Filialei Iași. Trecuse demult timpul când o președinție „de onoare” nu era decât un titlu de glorie, sau poate un prilej de câștig.”, avea să mărturisească Otilia Cazimir. Obiectul lunii iunie poate fi admirat la Muzeul „Otilia Cazimir”, iar povestea acestuia se poate afla vizitând muzeul de marți până duminică, în intervalul orar 10:00-17:00.

Exponatul lunii iunie la Complexul Muzeal Arad este o fotografie de la punerea pietrei de temelie a şcolii confesionale ortodoxe române din Nădlac şi a sălii de joc

Complexul Muzeal Arad Piata Enescu 1, Arad, Arad

În cadrul proiectului muzeal „Exponatul lunii” dorim să evidenţiem importanţa educaţiei pentru formarea şi dezvoltarea personalităţii copiilor din toate timpurile. Astfel, pentru luna iunie propunem, ca exponat al muzeului arădean, o fotografie de la punerea pietrei de temelie a şcolii confesionale ortodoxe române din Nădlac şi a sălii de joc. Fotografia face parte din Colecția de Istorie a Complexului Muzeal Arad, fiind donată de învăţătoarea Nicoleta Puşcaş. Text oferit de Dr. Gabriela Marco, responsabil Colecție de Istorie a Complexului Muzeal Arad: ”La data de 28 iunie / 11 iulie 1909, acum 123 de ani, s-a pus piatra de temelie a clădirii şcolii confesionale centrale din Nădlac şi a sălii de joc. Această impunătoare clădire s-a ridicat pe locul unei foste clădiri, în care a activat şcoala (construită în anul 1840), dar care nu mai corespundea standardelor sociale şi economice de la început de secol XX. În anul 1909 s-a hotărât ca adunarea generală a „Reuniunii Învăţătorilor români de la şcoalele poporale confesionale ortodoxe din protopopiatele arădene I-VII” din anul următor să se desfăşoare la Nădlac. Această asociaţie promova drepturile profesionale ale cadrelor didactice la nivel confesional ortodox. Organiza întruniri anuale pe teme pedagogice, unde se discutau cele mai noi metode de predare şi învăţare. La propunerea directorului local, învăţător George Petrovici, în anul 1910 la Nădlac s-a desfăşurat unica adunare generală în altă locaţie decât oraşul Arad. În „aşteptarea” acestui important eveniment, comitetul şi sinodul parohial, în concordanţă cu autorităţile civile şi eclesiastice, au hotărât construirea unei noi clădiri şcolare, după planurile nădlăcanului Iosif Krim. Clădirea şcolii include 3 săli de clasă, locuinţa unui învăţător, sala de consfătuire a comitetului parohial şi sala de joc, unde se întruneau tinerii ortodocşi duminicile şi la sărbători, care, ulterior, după cel de-al Doilea Război Mondial, a fost transformată în sală de sport pentru elevii din clasele I-IV, care studiază în acest local. Pentru edificarea şcolii s-au folosit aproximativ 900.000 cărămizi. Cheltuielile financiare au fost suportate integral de către Biserică, banii provenind din economiile păstrate la Casa de Credit „Nădlăcana”, precum şi din arenda pământurilor bisericeşti. Cu prilejul punerii pietrei de temelie s-a redactat un document comemorativ, o adevărată „capsulă a timpului”, act păstrat în Arhiva Parohială. Totodată s-a realizat şi o fotografie, care a devenit un adevărat document vizual peste timp, prin care se evidenţiază societatea nădlăcană din primii ani ai secolului XX. Fotografia înfăţişează momentul festiv de sfințire a pietrei de temelie şi a lucrărilor de construcţie a şcolii nădlăcane, fiind realizată de un artist fotograf privat de la Mako. Fotografia este alb-negru, peste care patina timpului şi-a pus amprenta. Are aproximativ formatul unei foi ministeriale, fiind protejată de passepartout. În prim plan, remarcăm figurile preoţilor nădlăcani Vincenţiu Marcovici şi Nicolae Chicin, alături de soţiile lor. Aceşti doi preoţi fac parte din adevărate dinastii de preoţi. În timpul păstoririi lor la Nădlac, s-a realizat „înfrumuseţarea” interioară a bisericii – pictură, sculptură, pavimentare – realizată de pictorul academic Ioan Zaicu şi familia de sculptori Bosioc (tatăl Nestor, cu fiii Iosif şi Iuliu). Înainte de a sluji la Altarul bisericii nădlăcane, Nicolae Chicin a fost profesor de muzică la Institutul Pedagogic-Teologic din Arad. De asemenea, sunt prezenţi învăţătorii confesionali: George Petrovici (care era director şcolar local), Uroş Totorean, Romul Tăucean şi Sidonia Tăucean. Primii doi învăţători au făcut parte din delegaţia care a reprezentat Cercul electoral Nădlac la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia de la 1 Decembrie 1918. Tot în prim plan, în partea stângă a fotografiei se distinge epitropul şcolar Petru Flocos, care a fost principalul furnizor al materialelor de construcţie şi supervizor al lucrării din partea comitetului parohial. În plan secund se pot observa alţi membri distinşi ai intelectualității nădlăcane, precum şi numeroşi credincioşi participanţi la momentul festiv de punere a pietrei de temelie la şcoală şi sala de joc.” Promo: https://www.youtube.com/watch?v=Vv0ub_m9A2M Prezintă: Dr. Gabriela Adina Marco  Imagine și montaj: Nelu Scripciuc Vă invităm să descoperiţi această veritabilă „capsulă a timpului”, care evidenţiază societatea nădlăcană de la început de secol XX. Fotografia selectată pentru „Exponatul lunii” iunie poate fi admirată la Complexul Muzeal Arad, Expoziția de Istorie din Palatul Cultural, etajul 2 (intrarea dinspre Parcul copiilor), programul de vizitare fiind de marţi până duminică între orele 9.00-17.00, cu ultima intrare a publicului la ora 16.30. -- Serviciul proiecte, educație muzeală și marketing cultural COMPLEXUL MUZEAL ARAD

Galaţi: Exponatul lunii iunie 2022 la Muzeul de Istorie „Paul Păltănea” | Litografia ÎN FOLOSUL INUNDAŢILOR DIN GALATZ.17 IUNIE 1897

Lapidarium, secţie a Muzeului de Istorie „Paul Păltănea” Galați str. Mr. Iancu Fotea, nr. 2, Galați, Galați

Exponatul lunii iunie: Muzeul de Istorie Paul Păltănea Galaţi prezintă publicului , în luna iunie a.c. , în cadrul proiectului EXPONATULUI LUNII , Litografia ÎN FOLOSUL INUNDAŢILOR DIN GALATZ.17 IUNIE 1897. ,,Oraşul Galaţi, situat în preajma Dunării, a Siretului şi Prutului dar şi a unor importante lacuri, precum Brateşul, a fost în timp, supus vâltorii acestora. În secolul al XIX-lea, de exemplu, atât Brateşul cât şi Dunărea au inundat dezastruos valea oraşului în doar câteva ore, în ziua 17 iunie 1897. Era consecinţă firească a canalizării necorespunzătoare, a nerezolvării urgenţelor edilitare. Numeroase gospodării au fost distruse, oamenii văzând cum apele le iau pur şi simplu casele. S-a creat panică în rândul populaţiei, suferinţe fizice şi materiale au afectat spaţiile privat şi public. Imagini din timpul inundaţiilor au fost imortalizate şi de renumitul fotograf gălăţean George Maksay, rămânând mărturii clare despre ceea ce a lăsat în urmă acea furie a naturii. Parte dintre ele au fost utilizate pentru realizarea unor litografii, de către Tipo-Litografia Modernă din Galaţi, pentru strângerea de fonduri. Una dintre aceste litografii, aflată în patrimoniul Muzeului de Istorie Paul Păltănea Galaţi, este exponatul lunii iunie a anului 2022.” (muzeograf, dr.Elena –Ingrid Bahamat) Exponatul poate fi admirat de public, până pe data de 30 iunie 2022, la secţia „Lapidarium” a Muzeului de Istorie „Paul Păltănea” Galaţi, str. Mr. Iancu Fotea, nr. 2 bis (Vizavi de Biserica Greacă).

Tulcea: Lucrarea lunii mai 2022 la Muzeul de Artă Tulcea: Ion Irimescu (1903-2005), Cap de copil {bronz)

Muzeul de Artă - Institutul de Cercetări Eco-Muzeale "Gavrilă Simion" - Tulcea Str. Grigore Antipa nr. 2, Tulcea, Tulcea

Ion Irimescu (1903-2005), Cap de copil {bronz) Lucrarea face parte din colecția de sculptură a Muzeului de Artă Tulcea si este expusă permanent. Vă așteptăm să ne vizitați de marți până duminică, între orele 09:00-17:00 (ultima intrare 16:30). Nu uitați că astăzi, 1 Iunie, intrarea este gratuită pentru toți cei care nu au împlinit încă 18 ani. Vă așteptăm, pe toți, cu drag\

Tecuci: Exponatul luni iunie 2022 la Muzeul de Istorie „Teodor Cincu”: ia, FLORI PE IE Artă, tradiție și măiestrie

Muzeul de Istorie "Teodor Cincu" Tecuci Str. 1 Decembrie 1918 nr. 36, Tecuci, Galați

În cadrul proiectului „Exponatul lunii”, în luna iunie ia este „actorul principal”. FLORI PE IE Artă, tradiție și măiestrie Ia românească este principala piesă din componenta portului popular românesc. În jurul ei, într-un mod estetic deosebit, plin de culoare și semnificații imagistice, se conturează celelalte elemente ale acestuia, toate alcătuind unicitatea costumului popular românesc. Ia nu trebuie privită ca o simplă piesă vestimentară. Prin toate elementele ce o definesc, ia românească este simbolul unei națiuni, un element de evidențiere a existenței și continuității noastre ca popor. Primul tip de ie avea o formă mai apropiată de cea a cămășii, croită dintr-o bucată de pânză (bumbac, borangic) în formă de cruce, adăugându-se și poale. Apoi apare ia cu altiță fără poale și ia cu platcă ( în anumite zone etnografice ale României). Modele broderiilor și a cusăturilor întâlnite pe ia românească diferă de la o zonă etnografică la alta. Cusăturile de pe altiță, râurile de pe pieptul și mânecile iei, încrețiturile de la baza gâtului, cheițele de legătură dintre componentele iei (ajur) toate acestea definesc tradiția și obiceiurile din fiecare zonă dar și imaginația fără limite a artistei care, într-un mod unic, a pictat pe pânză cu acul. Toate aceste elemente ne vorbesc despre soare și stele despre pământ, apă, flori dar și despre anumite etape din existența umană (naștere, copilărie, maturitate, moarte), succesiunea anotimpurilor, despre iubire, respect, lupta dintre bine și rău. Ia prezentată ca exponat al lunii iunie a ajuns în colecția muzeală prin colaborarea muzeului în cadrul Proiectului Educațional „Euroscola – 2017” inițiat de Colegiul Național „Calistrat Hogaș” Tecuci. Provine din satul Dumbrava, comuna Vadul Morii, jud. Bacău. Este croită din borangic iar motivele florale și vegetale sunt cusute cu fir de mătase. După forma croiului și dispunerea materialului este posibil să fi fost croită dintr-o maramă de dimensiuni mai mari, pentru un copil, s-au a fost transformată o ie de adult în ie pentru copil. După croiul cămășii, modul în care au fost executate cheițele de legătură (ajurul) și încrețul de la baza gâtului, am datat ia ca având o vechime de peste 80 de ani. Informațiile primite din partea donatorului, încadrează vechimea piesei ca fiind de peste 100 ani. Probabil materialul – borangic, a fost țesut în jurul anilor 1900. Unicitatea acestui element din portul popular, valoarea artistică a elementelor ce o compun și interpretarea lor a fascinat pictori, fotografi, personalități din țară și de peste hotare. Să ne uităm la costumele populare purtate de membri ai casei regale din România: Regina Maria, Principesele Elena și Ileana. Pictorul francez Henri Matisse pictează în 1940 „La blouse roumaine” inspirat fiind de reprezentarea iei în lucrările de artă ale lui Theodor Palladi. Prin artă, măiestrie și eleganță, ia autentică românească se înscrie în codul valorilor poporului român. De la apariția ei și până în prezent ia românească a fost și va rămâne un element definitoriu al artei populare românești. Și pentru a nu uita această valoare națională, perpetuarea și dăinuirea tradiției, i s-a oferit iei o zi din calendar – 24 iunie Ziua Internațională a Iei. Astfel promovăm ia românească ca element definitoriu în cultura românească. Păstrând tradiția acestei zile vom reuși să redobândim arta tradițională și obiceiurile pierdute pe alocuri. Muzeograf, Daniela Alecsa

Alba Iulia: Exponatul lunii iunie 2022 la Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia: Ziarul LUPTA din 16 octombrie 1922

Muzeul Național al Unirii Alba Iulia Str. Mihai Viteazul, Nr. 12-14, Alba Iulia, Alba

 Marți, 7 iunie 2022, ora 11, la Sala Unirii va fi vernisat exponatul lunii : Ziarul LUPTA din 16 octombrie 1922. Muzeul Național al Unirii Alba Iulia deține o colecție importantă de ziare apărute în preajma Încoronării de la Alba Iulia, atât naționale, cât și locale. Pentru luna iunie 2022 a fost ales ca exponat al lunii un număr al ziarului Lupta, care se poziționează într-o manieră distinctă față de actul Încoronării. Evenimentul este organizat de Consiliul Județean Alba, Direcția Județeană pentru Cultură Alba și Muzeul Național al Unirii Alba Iulia.

Aiud: exponatul lunii iunie 2022 la Muzeul de Științele Naturii – Sabella spallanzanii – viermele evantai european / viermele creion

Muzeul de Științele Naturii Aiud Str. Gabor Bethlen nr. 1, et. 1, Aiud, Alba

EXPONATUL LUNII Sabella spallanzanii - viermele evantai european / viermele creion Este o specie de viermi inelați policheți cu numeroși peri chitinoși, precursori ai picioarelor de la artropode). Specie marină, viermele evantai european este originar de pe coastele mediteraneene și atlantice ale Europei, de unde s-a răspândit în diverse alte părți ale lumii fiind inclus în Baza de date globală a speciilor invazive. Se găsește la adâncimi de până la 30 m, în ape bogate în nutrienți, fără curenți puternici. Este o specie sedentară, se ancorează pe roci, cochilii de moluște, diguri, pontoane sau alte suprafețe solide. Lungimea corpului este de 9 până la 40 cm, fiind mai mari în apele mai adânci. Corpul lor secretă tuburi nisipoase în care se retrag, în caz de pericol. În partea anterioară a corpului prezintă o coroană cu două straturi de tentacule, asemănătoare unei flori deschise, care vor fi retrase în tub, la cea mai mică tulburare, rămânând vizibile doar tuburile. Culoarea tentaculelor este variabilă, de obicei cu benzi colorate în portocaliu, violet și alb sau pot fi de culoare gri pal, uniform. Când coroana de tentacule se desfășoară la exterior, ea provoacă un flux de apă care aduce la gură cele mai fine particule nutritive suspendate în apă, bacterii, zooplancton, fitoplancton și particule în suspensie de materie organică. Viermii evantai au o capacitate mare de filtrare a apei, influențând astfel compoziția comunităților planctonice și abundența unor specii. Pot forma colonii dense de până la 1000 de indivizi pe metru pătrat. Prezența viermelui evantai în zonele în care se află midii sau stridii le poate afecta creșterea din cauza competiției pentru hrană. Viermele evantai european are un efect profund asupra mediului bacterian marin. Microorganismele bacteriene se acumulează în concentrații mult mai mari în țesuturile sale decât în apa din jur, viermele putând fi folosit ca bioindicator. Este eficient la filtrarea Vibrio spp., bacterii care sunt patogene pentru pești și crustacee și pot provoca boli alimentare la om. Poate fi, de asemenea, utilizat pentru îmbunătățirea calității apei poluate din apropierea ieșirilor de canalizare. În muzeul nostru poate fi observat în sala a II-a, alături de alte specii de viermi inelați, cilindrici și lați.

Craiova: Exponatul lunii iunie 2022 la Secția de Științele Naturii a Muzeului Olteniei: țestoasa de apă

Muzeul Olteniei. Secția de Științele Naturii Str. Popa Șapcă nr. 8, Craiova, Dolj

Exponatul lunii iunie, la #MuzeulOlteniei#SecțiaȘtiințeleNaturii#, este reprezentat de țestoasa de apă Țestoasele sunt printre cele mai îndrăgite reptile de pe planetă, așa că astăzi vă propunem să descoperiți țestoasa de apă - Emys orbicularis Linnaeus 1758 (Ord. Tesudines, Fam. Emydidae)! Deși este numită eronat „broască", Emys orbicularis nu este un amfibian, ci un chelonian, o reptilă evoluată, cu carapace protectoare și iubitoare de soare. în România se regăsește în cea mai mare parte a țării. ^Specie monotipică, țestoasa de apă este una dintre cele 3 specii de țestoase din România, fiind de altfel singura specie de țestoasă semiacvatică nativă din fauna țării. ^Având carapacea mai puțin bombată și plastronul mobil spre deosebire de țestoasele terestre, Emys orbicularis este o specie de țestoasă asociată zonelor umede. ^Preferă habitatele acvatice din zonele de câmpie, colinare și de deal, cu vegetație ierboasă și arbustivă pe mal, cu vegetație acvatică și cu populații importante de pești și nevertebrate acvatice. Este sensibilă la calitatea apei, nefiind întâlnită în ape poluate. Vă invităm, să descoperiți mai multe informații interesante despre această specie în cadrul #SecțieiȘtiințeleNaturii#, unde poate fi admirată în tihnă atât în dioramele ce reprezintă lunca Dunării din expoziția de bază, cât și ca exponat al lunii! Material documentar realizat de: muzeograf Anca Alexandru

Bistrița: Din darurile comuntății – piesa lunii iunie 2022 – inel de bronz, descoperit de Mihalca Ovidiu cu detectorul de metale pe raza comunei Cetate

Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud Str. General Grigore Bălan nr. 19, Bistrița, Bistrița-Năsăud

Din darurile comuntății – piesa lunii Din fructuoasa colaborare cu prietenii noștri pasionați de arheologie, Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud dorește să vină în întâmpinarea dumneavoastră pentru următoarea perioadă, cu un proiect inițiat de colegul nostru, cercetător și arheolog, Dr. Radu Zăgreanu. Din dorința de a aduce un aport cunoașterii istoriei locale și nu numai, descoperirea de artefacte a devenit o pasiune pură pentru mulți dintre cei care ni le-au donat. În acest proiect, o contribuție importantă la restaurarea artefactelor a avut-o domnul Teodor Mihalca, expert Restaurare-Conservare metale, iar pentru desenarea profilelor acestora, Andreea Ilieș. Prima piesă prezentată este un inel de bronz, descoperit de Mihalca Ovidiu cu detectorul de metale pe raza comunei Cetate, zona Dealul Negru, jud. Bistrița-Năsăud, la circa 500 m distanță de cunoscuta Cabana de Vănătoare, în anul 2019. Dimensiunile piesei sunt următoarele: înălțimea= 2 cm, diametrul verigă = 1,9 cm, diametrul chaton = 2 cm. Inelul, este întreg, prezintă verigă ovală în secțiune, lățită spre capăt, chaton rotund, decor abstract două cercuri concentrice interioare cu un ochi în mijloc, celălalt cu linii paraelele, 4 „ochi” dispuși în chenare dreptunghiulare în formă de cruce, ultima linie redată zimțat. Un cerc exterior cuprinde întreg decorul. Veriga prezintă în zona chatonului linii dispuse în 90 de grade. Cercetările de teren efectuate ulterior nu au identificat alte urme arheologice, piesa fiind probabil pierdută accidental. Pe hărțile vechi (prima ridicare topografică iozefină, circa 1764) în zonă apare trecut un drum secundar de culme. Datarea inelului este una dificilă din cauza lipsei contextului clar al descoperirii. Astfel de inele, cu modele asemănătoare sunt cunoscute încă din sec. al XVI-lea, însă piesa aceasta pare a fi o piesă târzie - sfârșit de sec. al XVIII-lea (poate chiar după mijlocul sec. al XIX-lea). Faptul că este turnat, și nu compus din două elemente (verigă + montură decorată), și având „veriga”/inelul decorat, l-ar plasa cronologic atât de târziu. Datare prin analogie a decorului nu se poate face având în vedere că aceleași decoruri geometrice ori vegetal-geometrice au fost folosite din perioada romană până târziu în sec. al XIX-lea p. Chr. când se pare că sunt produse în masă și „vândute în târguri”. Mulțumim colegului arheolog Sebastian Manolescu pentru ajutorul oferit în datarea artefactului ! Muzeograf, Sofia Adriana Stancu

Bacău: EXPONATUL LUNII IUNIE 2022 la Muzeul de Științele Naturii Bacău – Gândacul Arlechin (Acrocinus longimanus)

Complexul Muzeal de Științele Naturii "Ion Borcea" Str. Aleea Parcului 9, Bacău, Bacău

EXPONATUL LUNII IUNIE 2022 Gândacul Arlechin (Acrocinus longimanus) Exponatul lunii iunie la Muzeul de Științele Naturii este gândacul arlechin (Acrocinus longimanus), o insectă exotică din colecția de entomologie a Complexului Muzeal de Științele Naturii “Ion Borcea” Bacău. Numele speciei (lat. longimanus) face referire la picioarele anterioare extrem de lungi ale masculilor, mult mai lungi decât corpul. Face parte din familia Cerambycidae, fiind o specie care se remarcă prin originalitatea și frumusețea desenului de pe elitre. Deși este viu colorat, gândacul arlechin reușește să se camufleze ușor printre mușchii și fungii de pe scoarța arborilor. Trăiește în pădurile tropicale din Mexic și America de Sud. Material realizat de muzeograf dr. Dalia Paraschiv.

Sebeș: Exponatul lunii iunie 2022 la Muzeul Municipal “Ioan Raica”: cartea „Sicriul de aur”

Centrul Cultural "Lucian Blaga” din Sebeș bd. Lucian Blaga, nr. 45, Sebeș, Alba

EXPONATUL LUNII IUNIE 2022 LA MUZEUL MUNICIPAL „IOAN RAICA” SEBEŞ: „SICRIUL DE AUR”, CARTE TIPĂRITĂ LA SEBEȘ, ÎN ANUL 1683 Exponatul lunii iunie 2022 la Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeş este cartea „Sicriul de aur”, o lucrare extrem de valoroasă atât pentru istoria culturii din România, cât și pentru cea locală. Importanța ei, din perspectiva istoriei orașului, rezidă din faptul că este una dintre cele două cărți vechi românești tipărite la Sebeș în perioada principatului. „Sicriul de Aur” a apărut în 1683 și este, din punct de vedere cronologic, a doua dintre acestea, fiind tipărită la aproape un secol după prima, „Sbornicul Slavonesc” (1580). Cartea, intrată în patrimoniul muzeului nostru în anul 2021, are următoarele date tehnice: dimensiuni – 19,5 x 14,5 cm, 168 + 4 file și copertă realizată din tăblii de lemn îmbrăcate în piele. Lucrarea, cu titlul complet „Sicriul de aur, carte de propovedanie la morţi. Scoasă din Scripturile sfinte cu porunca și îndemnarea Măriei Sale, Apafi Mihaiu, Craiul Ardealului. Tipărit în Tipografiia noao, în Cetate în Sas-Sebeş. Ani 1683, Sep. 17”, a fost tipărită în perioada 15 martie - 17 septembrie 1683, folosindu-se materialul tipografic din „officina” de la Alba Iulia și cuprinde o serie de predici funebre, de a căror selecție s-a îngrijit protopopul Ioan Zoba din Vinț, notarul soborului Mitropoliei Bălgradului, o importantă personalitate a vieții culturale din Transilvania, la sfârșitul secolului al XVII-lea. Valoarea cărții rezultă și din raritatea acesteia, până în prezent fiind identificate doar aproximativ 40 de exemplare, acestea regăsindu-se în colecțiile unor importante instituții, precum: Biblioteca Națională a României (8 exemplare), Biblioteca Academiei Române București (5 exemplare), Biblioteca Academiei Române – filiala Cluj-Napoca, Biblioteca Batthyaneum Alba Iulia, Mitropolia Ortodoxă Sibiu (câte 4 exemplare), Muzeul Național al Unirii Alba Iulia (3 exemplare), Arhiepiscopia Ortodoxă Alba Iulia (colecția Museikon, 3 exemplare), Muzeul Județean Satu Mare, Biblioteca Sfântului Sinod București, Biblioteca Universității din Oradea, Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” Cluj-Napoca (câte 2 exemplare) şi câte un exemplar în colecțiile Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I” București, Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu” Iași și Muzeului Național Brukenthal din Sibiu.

Călăraşi: EXPONATUL LUNII IUNIE 2022 la Muzeul Dunării de Jos – o mini colecție de pandantive tip lunulă descoperite la Păcuiul lui Soare.

Muzeul Dunării de Jos - Călărași Str. Progresului nr. 4, Călărași, Călărași

Muzeul Dunării de Jos Călărași, instituție de cultură aflată în subordinea Consiliului Județean Călărași, vă prezintă ca exponat al lunii iunie, o mini colecție de pandantive tip lunulă descoperite la Păcuiul lui Soare. Aflat în partea de nord est a insulei, în dreptul dealului Dervent, la granița dintre Constanța și Călărași, situl arheologic este cercetat încă din anul 1956. Cunoscute încă din epoca bronzului, lunulele fac parte dintr-o categorie de podoabe mult răspândite în timp și spațiu. În sec X-XII ele se intâlneau înseosebi în așezările situate de-a lungul marilor căi comerciale, începând de la Volga și Caucaz până în Ungaria și Suedia. Adesea se găseau în morminte. Erau prevăzute în partea de sus cu un inel tubular și se atârnau în special la gât, fiind purtate de femei ca amulete apotropaice (cu rolul de a proteja pe cineva sau a-l ține la distanță). Lunulele descoperite la Păcuiul lui Soare sunt datate din a doua jumătate a secolului al XI- lea și sunt confecționate din plumb, în tehnica turnării. Au formă de semilună, cu capetele larg deschise sau cu vârfurile conurilor aduse spre interior. Decorul este realizat numai pe una din fețe și este constituit din granule ce pot fi proeminente, dispuse relativ simetric sau aleatoriu. Unele pot avea cercuri ce circumscriu granulele. Urechiușele de prindere sunt formate din limba de la turnare, răsucită. Descoperirea unor piese finite cum ar fi pandantivele circulare, inelele din aramă sau bronz, brățările din sticlă sau chihlimbar, cataramele, cruciulițele, tiparele de podobe dar și unele rebuturi atestă existența unui atelier local de confecționat bijuterii sau accesorii vestimentare. Petre Diaconu (1924-2007) reputat istoric, arheolog și cercetător, considerat întemeietorul arheologiei bizantine în România, susține că ,,nu încape nicio îndoială că cele mai multe lunule de la Păcuiul lui Soare au fost turnate în tipare aici în așezarea amintită. Faptul este dovedit chiar de descoperirea unor piese nefinisate atât pe plaja din fața cetății cât și în celelalte secțiuni cercetate”. Astfel de obiecte au mai fost descoperite la Dinogeția, fiind se pare produse ale Rusiei kievene, pe al cărei teritoriu au fost descoperite și tipare. Piesele prezentate de noi se găsesc în cadrul expoziției „Evoluția comunităților umane la Dunărea de Jos”, la Secția Arheologie și Tezaur. Muzeograf, Sorina Nedelcu Bibliografie: P. Diaconu, CCDJ, 3-4, 1987, pag.119 I. Barnea, Dinogeția, 1967, pag. 282

Bacău: Proiectul cultural „VALOAREA CĂRȚII” – BOTANICA ÎN ROMÂNIA – la Complexul Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea”

Complexul Muzeal de Științele Naturii "Ion Borcea" Str. Aleea Parcului 9, Bacău, Bacău

PROIECTUL CULTURAL – EXPOZIȚIONAL „VALOAREA CĂRȚII″ BOTANICA ÎN ROMÂNIA „Cartea este asemenea unei grădini pe care o poţi purta într-un buzunar.” (Proverb chinezesc) Plantele verzi au un rol esenţial pentru existenţa vieţii pe Pământ. Amintim doar că prin intermediul lor în natură are loc un circuit continuu de materie. Plantele spontane sau cele cultivate furnizează imense cantităţi de produse folosite de om în industria alimentară, textilă, a celulozei şi hârtiei, a zahărului, a cauciucului, a mobilei, în construcții, în industria farmaceutică, în industria parfumurilor, etc. Încă din vremuri străvechi, poporul român a cunoscut şi a denumit plantele pe care le-a întâlnit în natură. Astfel, în „Descriptio Moldaviae” (1715) Dimitrie Cantemir a descris vegetaţia spontană şi cultivată a Moldovei şi a prezentat o hartă cu răspândirea pădurilor. Gheorghe Şincai, reprezentantul Şcolii ardelene, e elaborat, între anii 1808 şi 1810, primul dicţionar românesc de ştiinţe naturale. Timotei Cipariu a publicat în anul 1947 un Vocabular românesc, unguresc, german şi latin cu denumiri de plante din Transilvania. Contribuţii botanice însemnate au adus şi Florian Porcius, Dimitrie Brandză şi Dimitrie Grecescu. În 1906, Zach Panţu publică lucrarea „Plantele cunoscute de poporul român”. Lucrarea „Flora Republicii Socialiste România”, publicată în 13 volume între anii 1952-1970, cuprinde totalitatea plantelor identificate şi clasificate pe teritoriul ţării noastre. În prezent botanica este una dintre ştiinţele de mare importanţă practică privind protejarea florei, creşterea producţiei, a valorificării superioare a terenurilor, etc. Biblioteca de specialitate a Complexului Muzeului de Științele Naturii „Ion Borcea”, expune din colecția de carte proprie, câteva volume valoroase despre botanica românească. Miniexpoziția, pe care vă invităm să o vizitaţi, se află amplasată în sala de expoziţii a muzeului până pe data de 14 iulie 2022. 1. „Flora Republicii Populare Române” vol. I, apărut în anul 1952 la editura Academiei Republicii Populare Române, redactor principal acad. Traian Săvulescu, preşedintele Academiei R.P.R. 2. „Flora – pentru determinarea şi descrierea plantelor ce cresc în România”, scrisă în anul 1923 de Iuliu Prodan fost profesor la Academia Agricolă din Cluj și publicată la editura Cartea Românească. Acest gen de lucrare a fost prima în limba română din vremea respectivă şi cuprinde aproape toate Fanerogamele şi Criptogamele vasculare cunoscute până atunci în ţară. 3. „Conspectus florae romaniae, Regionumque affinium” a fost scrisă de prof. Alexandru Borza, (1947-1949), în care au fost cuprinse 3637 specii de plante vasculare din România. Lucrarea a fost publicată la editura Cartea Românească. 4. „Plantele cunoscute de poporul român” de Zach Panţu, editura Minerva, Bucureşti,1906, este un vocabular botanic care cuprinde „numirile române, franceze germane şi ştiinţifice” ale plantelor. 5. „Curs de botanică” vol. I, Morfologia, ediţia a II-a, de Ioan Grinţescu, fost profesor de botanică la Facultatea de Ştiinţe şi Agronomie din Cluj şi Bucureşti, 1948. Prima ediţie, din anul 1934, complet epuizată, a fost premiată de Academia Română cu „Premiul Statului Lazăr”. 6. „Atlas botanic”, editura Didactică şi Pedagocică, Bucureşti, 1973. Acest atlas botanic a fost realizat cu scopul de a pune la îndemâna elevilor şi a tuturor celor care doresc sa cunoască lumea plantelor, un amplu material în limita a 181 de planșe în culori.

București: EXPONATUL LUNII IUNIE ÎN MUZEUL MILITAR NAȚIONAL ”REGELE FERDINAND I”- PAVILIONUL MARINEI REGALE SUEDEZE

Muzeul Militar Național "Regele Ferdinand I" - București Str. Mircea Vulcănescu nr. 125 - 127, București, București

EXPONATUL LUNII IUNIE ÎN MUZEUL MILITAR NAȚIONAL ”REGELE FERDINAND I”-PAVILIONUL MARINEI REGALE SUEDEZE În zilele noastre, în condițiile conflictului din Ucraina, se pune problema extinderii Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), prin aderarea unora dintre cele mai longevive state neutre Finlanda și Suedia. Cum Muzeul Militar Național Regele Ferdinand I nu posedă drapele finlandeze, am hotărât să prezentăm un pavilion al marinei regale de război suedeze. El reprezintă simbolul statului suedez și al uniunii monarhice dintre Suedia și Norvegia dintre 1844 și 1905. Pavilionul este confecționat din lână, de formă dreptunghiulară, format din culorile galben și albastru, terminat pe latura liberă cu trei vârfuri (două albastre și unul galben). Fâșia galbenă reprezintă o cruce pe fond albastru, împărțindu-l în patru dreptunghiuri. La colțul din stânga sus, dreptunghiul albastru este despărțit de o fâșie galbenă, iar de o parte și de alta se află câte un triunghi format din culorile roșu, alb și albastru. Dimensiunile pavilionului sunt 250 cm./140 cm. Am adăugat și însemne ale ordinului regal suedez SPADA, mai puțin cunoscute la noi. Acesta este un ordin cavaleresc, acordat pentru bravură și pentru un lung serviciu militar îndeplinit în serviciul țării. Ordinul are trei clase istorice: cavaler, comandor și comandor mare cruce. El a fost creat de către regele Frederick I (1720-1751), în 1748 și are ca deviză expresia latină PRO PATRIA. Dr. Corneliu Andonie

Bran: OBIECTUL LUNII IUNIE 2022 – ia, zona etnografică Bran (Moieciu de Sus)

Muzeul Național Bran str. Aurel Stoian nr. 14, Bran, Brașov

OBIECTUL LUNII IUNIE Luna iunie este oficial luna care anunţă venirea verii. Un anotimp minunat, al soarelui, al culorilor, al frumuseţii. Pentru că este luna în care sărbătorim cea mai frumoasă podoabă a portului popular - ia, am ales ca şi obiect al lunii această superbitate a creativităţii artistice din colecţia muzeului. Piesa datează de la începutul secolului al XX – lea şi provine din zona etnografică Bran (Moieciu de Sus). Este lucrată pe pânză din bumbac, ţesută în două iţe, cusută cu arnici de culoare neagră şi decorată cu fluturi şi mărgele, iar mâneca se termină cu fodori.