1. Events
  2. Exponatul lunii

Views Navigation

Event Views Navigation

Today

Alexandria: Exponatul lunii septembrie 2022 la Muzeul Județean Teleorman – diplomă de bacalaureat emisă în anul 1929

Muzeul Județean Teleorman - Alexandria str. 1848 nr. 1, Alexandria, Teleorman

Exponatul Lunii Septembrie Muzeul Judeţean Teleorman, instituţie de cultură aflată sub autoritatea Consiliului Judeţean Teleorman, vă propune în perioada 1-30 septembrie 2022, în cadrul ciclului expoziţional Exponatul Lunii, o diplomă de bacalaureat. Diploma a fost emisă în anul 1929 şi atestă absolvirea liceului de fete „Mihail Kogălniceanu” din Galaţi de către eleva Comănescu D. Sofia Elena, în sesiunea din septembrie 1928. Are dimensiunile de 46 x 32 cm, este imprimată cu cerneală tipografică ecru (îngălbenit) şi brun (în diferite nuanţe) pe o hârtie velină, pe ambele feţe. Diploma are o ornamentaţie grafică deosebită, prezentând de jur-împrejur un ancadrament sub formă de poartă. Se distinge în mod deosebit latura superioară pe care apare, central, stema mică a Regatului României (1922-1947) iar în părţile laterale, în medalion, portretele împăratului Traian (laureat, profil stânga) şi regelui Ferdinand (profil dreapta). Stema este încadrată de textele „REGATUL ROMÂNIEI” şi „MINISTERUL INSTRUCŢIUNII” scrise pe două rânduri. Ancadramentul este foarte bogat în elemente grafice ce se compun din numeroase noduri, motive vegetale şi motive florale stilizate. Pe fundalul diplomei apare iarăşi imprimată stema Regatului României, de data aceasta varianta mare, rotundă, cu textul „ROMÂNIA”, deasupra, în semicerc şi dedesubt textul „MINISTERUL INSTRUCŢIUNII”, scris drept. În părţile laterale, tot în fundal, stema este încadrată de cifrul Ministerului Instrucţiunii („MI”). Interiorul ancadramentului este dedicat textului dispus astfel: în partea superioară apar datele elevei, completate cu cerneală neagră (stânga), fotografia sepia a acesteia (dreapta) şi textul „DIPLOMA DE BACALAUREAT” (central), partea centrală a diplomei este dedicată textului în care se arată cui a fost acordată şi media obţinută iar partea inferioară este rezervată semnăturilor ministrului, preşedintelui comisiei, directorului şcolii, elevului, precum şi ştampilei tip timbru sec ce a fost aplicată central. Pe spatele diplomei este trecută situaţia matricolă din cei patru ani de studii precum şi notele obţinute la examenul de bacalaureat, totul fiind completat cu tuş negru.

Bran: OBIECTUL LUNII SEPTEMBRIE 2022 – fotografie care o reprezintă pe principesa Maria – Muzeul Național Bran

Muzeul Național Bran str. Aurel Stoian nr. 14, Bran, Brașov

OBIECTUL LUNII AUGUST Pentru luna august am ales ca obiect al lunii, această minunată fotografie, clasată în categoria tezaur, datată din anul 1920 şi lucrată într-un atelier românesc, pe hârtie fotografică. Locul acestei fotografii a fost dintotdeauna, în dormitorul Reginei Maria. Este o fotografie sepia, prinsă în ramă de lemn dreptunghiulară decorată cu motive vegetale şi este decupată în medalion oval. Această fotografie o reprezintă pe principesa Maria, una dintre fiicele Reginei Maria, alintată de către familie, Mignon. Principesa Maria s-a născut la data de 6.01.1900, în familia regală a României, dobândind prin naştere titlurile de principesă a României și principesă de Hohenzollern-Sigmaringen. Devine Regina Iugoslaviei prin căsătoria cu Regele Alexandru I al Iugoslaviei, căsătorie oficiată la data de 08.06.1922. Chiar dacă nu se implica în politică, așa cum o făcea mama ei, Regina României, totuși nu rămânea indiferentă la evenimentele politice interne sau externe. Mignon în consemnările sale vorbea despre conferința Micii Antante din 1924 pe care o considera un succes. A fost o susținătoare a acestei alianțe politice defensive, ea participând și mai târziu la deschiderea unei expoziții a femeilor din statele Micii Antante. Principesa Ileana, sora mai mică a lui Mignon își amintea: „Draga noastră Mignon a arătat un incredibil curaj și atâta putere...", până la sfârşitul vieţii. Moare în exil, la Londra, pe 22 iunie 1961 fiind înmormântată la „Royal Burial Ground”, Londra. În 2013 a fost reînhumată la Mausoleul Regal Oplenac de lângă Belgrad.

Galaţi: Exponatul lunii septembrie 2022 la Muzeul de Istorie „Paul Păltănea” | PIEPTENI PENTRU LÂNĂ SAU CÂNEPĂ

Lapidarium, secţie a Muzeului de Istorie „Paul Păltănea” Galați str. Mr. Iancu Fotea, nr. 2, Galați, Galați

Mini-expoziția lunii septembrie: PIEPTENI PENTRU LANA SAU CANEPA Luna septembrie aduce la Muzeul de Istorie „Paul Păltănea", instituție aflată în subordinea Consiliului Județean Galați, mini-expoziția PIEPTENI PENTRU LÂNĂ SAU CÂNEPĂ, organizată de muzeograf lonela-Daniela Antohe. în cadrul mini-expoziției, vizitatorii vor avea ocazia să cunoască mai multe despre ocupațiile tradiționale practicate pe teritoriul țării noastre și vor putea să vadă două obiecte folosite în meșteșugul țesutului, cu o valoare muzeistică deosebită, care fac parte din patrimoniului Muzeului de Istorie „Paul Păltănea" Galați. Au forma unor lopățele cu dinții lungi din fier încastrați în lemn. Registrul decorativ este alcătuit din motive astrale - stele și motive geometrice: romburi, linii în zig-zag, orizontale, verticale. Pieptenii se așezau unul lângă celălalt, cu dinții în sus, fiind fixați pe pământ, pe un scaun sau pe o laviță. Se lua apoi câte un mănunchi de lână sau cânepă, jumătatea dinspre vârf era înfășurată în jurul unei mâini, iar cealaltă jumătate se trecea ușor prin dinții de fier, alegându-se astfel fuiorul. Fibrele mai scurte care rămâneau în piepteni erau selecționate în continuare, până la epuizarea mănunchiului (muzeograf lonela-Daniela Antohe). Mini-expoziția PIEPTENI PENTRU LANA SAU CANEPA va rămâne deschisă timp de o lună și poate fi vizitată la Secția Lapidarium a Muzeului de Istorie „Paul Păltănea" Galați, str. Maior lancu Fotea nr. 2 Bis (vizavi de Biserica Greacă).

Timișoara: Exponatul lunii septembrie 2022 la Muzeul Național al Banatului | Fragment dintr-un femur de mamut descoperit pe malul râului Timiș

Muzeul Național al Banatului - Timișoara Piaţa Iancu Huniade nr. 1, Timișoara, Timiș

Fragment dintr-un femur de mamut descoperit pe malul râului Timiș Mamuții au fost animale impresionante dar care nu depășeau cu mult în dimensiune elefanții actuali, înălțimea la umăr a masculilor fiind de aproximativ 3 m, iar femelele fiind considerabil mai mici. Aceștia sunt mamifere din ordinul Proboscidea (adică „animale cu trompă”), încadrați taxonomic în aceeași familie cu elefanții actuali (familia Elephantidae). Arborele genealogic al mamuților își are originea în Africa, aceștia ajungând pentru prima dată în Europa în urmă cu aproximativ 3.5 milioane de ani. Fosilele europene indică prezența a 4 cronospecii, în baza modificării morfologiei dentare și craniene: Mammuthus rumanus - a fost descris din intervalul Pliocen mediu-Pliocen târziu (aproximativ 3.5-2.5 milioane de ani), M. meridionalis – a trăit în Pleistocenul timpuriu (în jur de 2.6 până la 0.7 milioane de ani în urmă), M. trogontherii - de la începutul Pleistocenului mediu (0.7 până la 0.35 Ma) și mamutul lânos M. primigenius – în intervalul Pleistocen mediu-Holocen timpuriu (0.35 până la 0.01 Ma). Modificările dentare au condus la o rezistență crescută la abrazie, oamenii de știință corelând această observație cu trecerea de la consumul frunzelor din habitatele de savană la pășunatul în habitatele stepice ierboase din Pleistocen. Mamutul lânos a fost ultima și cea mai răspândită specie a genului și a dispărut din America de Nord și Europa în timpul ultimei glaciațiuni, cel mai probabil din cauza unui cumul de factori precum schimbările climatice, restrângerea habitatului și vânatul excesiv de către oamenii preistorici. În urmă cu aproximativ 10000 de ani, mamutul lânos mai exista doar pe Insula Wrangel din nordul Siberiei, aici rămânând o populație izolată a cărei diversitate genetică a scăzut în timp, acesta fiind probabil și unul dintre motivele pentru care specia a devenit extinctă în urmă cu aproximativ 4000 de ani. Mamuții au coexistat cu oamenii preistorici, pentru care au reprezentat o resursă valoroasă și divers utilizată, dovezi în acest sens fiind datate cel mai timpuriu în urmă cu aproximativ 30000 ani (în Paleoliticul Superior). Consumul de carne este indicat de semnele de pe unele oase descoperite în situri arheologice, această interpretare fiind confirmată și de studiul izotopilor stabili din oasele omului de Neanderthal. Oasele și fildeșul au fost folosite pentru unelte, sculpturi și opere de artă și chiar ca materiale de construcție. Au fost descoperite rămășițe ale unor locuințe construite cu oase și fildeș de mamut, iar cadrele acestora au fost aparent acoperite cu pieile de mamut. Unii oameni de știință consideră că această resursă a fost valorificată din cauza deficitului de lemn disponibil în mediul stepic în care conviețuiau oamenii și mamuții, astfel oasele rămase mai degrabă în urma morții naturale a mamuților fiind folosite nu doar pentru construcții ci chiar și pentru foc. În colecțiile MNaB din cadrul Secției de Arheologie și Compartimentului de Științele Naturii se află mai multe elemente de mamut, reprezentând defense întregi și fragmente, molari sau elemente scheletice. Exponatul lunii septembrie aparține Secției de Arheologie și constă într-un fragment fosilizat format din diafiza (reprezentată parțial) și epifiza distală a femurului stâng al unui mamut. Specia nu poate fi precizată în absența elementelor dentare sau a contextului stratigrafic. Acest fragment a fost descoperit pe malul Timișului în anul 2000, fiind colectat de la suprafață în dreptul localității Bazoș (județul Timiș) și donat secției de Arheologie a MNaB prin intermediul regretatului arheolog și muzeograf Alexandru Szentmiklosi.

Sinaia: OBIECTUL LUNII SEPTEMBRIE 2022 la Muzeul Național Peleș – BIROU CU CILINDRU

Muzeul Național Peleș Str. Peleșului nr. 2, Sinaia, Prahova

OBIECTUL LUNII SEPTEMBRIE BIROU CU CILINDRU Atelier francez, cca 1780 Lemn de acaju; lemn de esențe exotice; bronz aurit Cunoscut pentru pasiunea sa de constructor și pentru dragostea arătată obiectelor de artă, regele Carol I a adunat la Castelul Peleș o bogată colecție de mobilier, cu piese din secolele XVI-XX. Remarcabile creații ale artei ebenisteriei – cabinete, credențe, paturi cu baldachin, birouri, garnituri de salon, lăzi-cassone, scaune – au fost achiziționate de suveranul român pentru a decora interioarele castelului. Unele dintre cele mai frumoase și rafinate piese de mobilier realizate vreodată, prezentând cel mai înalt nivel de abilitate artistică și tehnică, au fost create la Paris în timpul secolului al XVIII-lea. Foarte admirate de o clientelă internațională, aceste creații au fost folosite pentru a mobila reședințe regale în toată Europa și au influențat, de asemenea, moda ebenisteriei din afara Franței. Biroul prezent în colecția de mobilier a Muzeului Național Peleș, o piesă spectaculoasă, prin formă și decor, realizată în Franța la final de secol XVIII, amintește de biroul cilindric al lui Oeben și Riesener, denumit universal Bureau du Roi. Acest birou este una dintre cele mai faimoase piese de mobilier francez din acea perioadă fiind executată pentru regele Ludovic al XV-lea și găzduită acum de Palatul Versailles. Construcția acestei piese extraordinare a fost proiectată în anul 1760 de Jean-Francois Oeben, și predată regelui abia în mai 1769, după finalizarea ei de către succesorul lui Oeben, Jean-Henri Riesener. Biroul original a avut nevoie de numeroși meșteri și nouă ani de muncă minuțioasă pentru a ajunge la perfecțiune, dominând opera lui Riesener în această perioadă. Decorat cu monturi generoase din bronz aurit și marchetărie remarcabilă, acest magnific birou cilindric a devenit imaginea absolutismului regal. Ambiția uluitoare a celor care l-au realizat, împreună cu istoria sa regală, i-a garantat faima de-a lungul timpului și i-au determinat pe cei mai buni ebeniști să recreeze acestă piesă de mobilier. Astfel, biroul regelui, simbol al monarhiei, a devenit o piesă reinterpretată de-a lungul timpului, nu la fel de bogat ornamentată, dar de înaltă calitate, realizată de mari ebeniști din secolul al XVIII-lea. Prima copie a acestui birou a fost realizată la Paris de Carl Dreschler pentru al IV-lea marchiz de Hertford și se află acum în colecția Wallace (Londra). Biroul cu cilindru expus în Salonul mic al Apartamentului imperial, din Castelul Peleș, este executat dintr-un lemn prețios de acaju. Încadrat de somptuoase bronzuri și medalioane cu scene mitologice, este decorat în partea superioară cu motive floral-vegetale și capete de sfinx. Cilindrul culisant, decorat cu rezerve vegetale din bronz, maschează prezența unor sertare folosite pentru depozitarea instrumentelor de scris. Ceasul cu barometru, din partea superioară, surmontat de bustul unui personaj feminin în costum de secol XVIII, dau un plus de eleganță piesei decorate în stil Ludovic XV. Text: Alexandra Ghioarcă, muzeograf. Reproduceri color: Árpád Udvardi.

Tulcea: Lucrarea lunii septembrie 2022 la Muzeul de Artă Tulcea: Șal persan cu registre paralele (Fragment), secolul al XlX-lea

Muzeul de Artă - Institutul de Cercetări Eco-Muzeale "Gavrilă Simion" - Tulcea Str. Grigore Antipa nr. 2, Tulcea, Tulcea

„Obiectul este un fragment de șal, de formă dreptunghiulară. Țesătura este realizată din lână de capră, într-o singură piesă continuă. Decorul este format din registre verticale împodobite cu boteh și flori” (Daniela Iacoblev-Barău, Muzeograf IA, Complexul Muzeal de Patrimoniu Cultural Nord-Dobrogean, ICEM Tulcea) Bunul face parte din colecția de artă decorativă orientală a Muzeului de Artă Tulcea și este expus permanent. Vă așteptăm să ne vizitați de marți până duminică, între orele 09:00-17:00 (ultima intrare 16:30).

Tulcea: Lucrarea lunii august 2022 la Casa Avramide: Sinie {tavă alamă), secolul al XVIII-lea)

Casa Avramide - Institutul de Cercetări Eco-Muzeale "Gavrilă Simion" - Tulcea str. Progresului, nr. 32, Tulcea, Tulcea

„Obiectul este o tavă mare și rotundă din alamă care era folosită pentru copt și servit mâncarea. Decorul este incizat, amplasat anterior pe registre dispuse concentric. Multitudinea de linii și puncte desenează central: o corolă, trei cercuri împodobite, un registru cu patru motive antropomorfe și patru motive mitice, trei cercuri similare cu cele centrale. Buza, la rândul ei, este incizată cu linii curbe, linii diagonale și puncte.” (Daniela Iacoblev-Barău, Muzeograf IA, Complexul Muzeal de Patrimoniu Cultural Nord-Dobrogean, ICEM Tulcea) Obiectul face parte din colecția de artă decorativă orientală a Muzeului de Artă Tulcea este expus la Casa Avramide în cadrul expoziției temporare „Vase pentru foc”. Vă așteptăm să ne vizitați de marți până duminică, între orele 09:00-17:00 (ultima intrare 16:30).

Drobeta-Turnu Severin: exponatul lunii septembrie 2022 la Muzeul Regiunii Porţilor de Fier – Presă pentru fesuri

Muzeul Regiunii Porților de Fier - Drobeta Turnu-Severin Str. Independenţei nr. 2, Drobeta Turnu-Severin, Mehedinți

PIESA LUNII SEPTEMBRIE Presă pentru fesuri Deja foarte cunoscut prin valorificările publicistice și expoziționale, fondul Ada – Kaleh din patrimoniul Muzeului Regiunii Porților de Fier subsumează, în Colecția de Etnografie Străină, numeroase piese clasate în categoriile juridice FOND și TEZAUR. Între aceastea se numără Presa pentru fesuri, calapod pentru dat forma fesului ”la cald”. Realizată din alamă, prin turnare și strunjire și compusă din două elemente tronconice care intră una în cealaltă, piesa presează fetrul, care, prin tratare termică, ia forma fesului. Chiar dacă cele mai bune fesuri erau importate de la Viena, pe întreg cuprinsul Imperiului Otoman au existat mii de ateliere pentru confecționarea fesurilor, ajungând astfel și în comunitatea adakaleză, în care toată populația masculină a purtat fes, tehnicile și instrumentarul de lucru pentru realizarea acestuia. Una dintre componentele presei pentru fesuri prezintă ștanțate inițialele H.M., probabil ale meșterului/atelierului meșteșugăresc în care a fost realizată și anul 1894.

Obiectul lunii septembrie la Muzeul Național al Literaturii Române Iași este un manuscris cu muzică psaltică bizantină

Muzeul „Sf. Ierarh Dosoftei – Mitropolitul” - Muzeul Național al Literaturii Române Iași Str. Anastasie Panu nr. 54, Iași, Iași

Muzica bizantină – cântarea bisericească din Imperiul Bizantin – este în ziua de astăzi prezentă în cadrul serviciului liturgic din bisericile ortodoxe și întâlnită sub numele de „psaltică”. Obiectul expus în luna septembrie face parte din patrimoniul Muzeului Național al Literaturii Române Iași, reprezentând un manuscris cu muzică psaltică bizantină, coligat cu o tipăritură, „Prohodul Domnului”. Manuscrisul este un antologhion nedatat, scris în limba română cu caractere slavonești și în limba greacă, fiind donat mănăstirii Golia în anul 1847. Este scris cu rânduri duble ce conţin textul religios, deasupra căruia sunt aşezate simbolurile muzicale denumite „neume”. Materialul muzical şi liturgic al manuscrisului cuprinde diverse cântări, pe care vă invităm să le descoperiți vizitând Muzeul „Sf. Ierarh Dosoftei – Mitropolitul” pe parcursul lunii septembrie, de marți până duminică, în intervalul orar 10:00-17:00. Muzeograf Ana Honcu

Bacău: EXPONATUL LUNII SEPTEMBRIE 2022 la Vivariu: PORUMBELUL CREŢ (Columba livia f. domestica)

Vivariu - Complexul Muzeal de Științele Naturii “Ion Borcea” Bacău Str. Popa Șapcă nr. 3, Bacău, Bacău

EXPONATUL LUNII SEPTEMBRIE la Vivariu este: PORUMBELUL CREŢ (Columba livia f. domestica) Porumbeii creţi cunoscuţi şi sub denumirea de frizaţi, sunt o rasă de frumusețe, caracterizaţi prin structura particulară a penelor ce acoperă aripile – răsucite ca un tirbuşon. Această formă a penelor ia naştere prin creşterea neuniformă a rahisului, pana se răsuceşte făcând două sau trei ture de spiră. La această rasă corpul este ţinut puţin orizontal, cu statura joasă, puţin mai mare decât majoritatea raselor de ornament, având aripile și coada mai mari. La varietăţile moţate, moţul trebuie să aibă formă de scoică, poziţionat sus în spatele capului, ridicat şi plin de pene. Picioarele sunt scurte şi puternice cu încălţătură de 5-6 cm lungime, bogată şi cu formă de arc. Penele trebuie să fie bine definite prin încreţituri sau bucle. Porumbeii creţi îşi au originea în Orient, probabil în India, de unde au fost aduşi în Europa fiind crescuţi din 1600. În România sunt crescute mai multe varietăţi ale acestei rase: creţ unguresc, creţ francez şi creţ englez.

Vaslui: expoziția lunii septembrie 2022 la Muzeul Județean ,,Ștefan cel Mare” – FOTOGRAFIE CU TEATRUL DIN VASLUI

Muzeul Județean „Ștefan cel Mare” Str. Hagi Chiriac, nr.2, Vaslui, Vaslui

EXPONATUL LUNII SEPTEMBRIE FOTOGRAFIE CU TEATRUL DIN VASLUI În luna septembrie, vasluienii sunt în sărbătoare datorită activităților culturale și câmpenești organizate în municipiul reședință de județ. La Vaslui, o dată la doi ani, toamna nu se numără doar bobocii și recoltele. Se numără și ... actorii. Acest lucru se datorează desfășurării Festivalului Internațional de Umor „Constantin Tănase”. Este momentul cel mai bun pentru a ne aminti de talentații actori care au plecat din orașul nostru și au ajuns să interpreteze personaje celebre pe marile scene ale teatrului românesc și internațional. De asemenea, este momentul oportun pentru a readuce în atenția publicului o filă plină de poveste a istoriei locale, pe care, cu siguranță, mulți tineri nu o cunosc: existența și funcționarea unui teatru în Vaslui în secolul al XX-lea – o clădire cu o arhitectură frumoasă, surprinsă în fotografie, exponat al acestei luni. În vechiul sediu al Curții cu Juri de pe Strada Principală (actualul bulevard Ștefan cel Mare), a fost înființat, în anul 1919, Teatrul Național Vaslui, la inițiativa unor intelectuali care făceau parte din Societatea Culturală „Ateneul”. Primul director al teatrului a fost avocatul Corneliu Mezea. Dintre actorii care au evoluat pe scena acestei instituții îi amintim pe Constantin Tănase, întemeietorul teatrului de revistă în România, Anny Braeski, Aglae Pruteanu, considerată și în prezent ultima mare tragediană a Iaşului şi a Moldovei, Eliza Nicolau-Petrăchescu, Ștefan Ciubotărașu, Constantin Calmuschi. Piesele jucate erau cele din repertoriul clasic al dramaturgiei românești, în special cele ale lui I. L. Caragiale, dar s-au jucat și piese din dramaturgia străină. La acest teatru s-au mai desfășurat și câteva conferințe ale unor personalități. Au luat aici cuvântul marele istoric Nicolae Iorga, Petre Andrei, Mihail Sadoveanu, Jean Bart, George Topârceanu, Ionel Teodoreanu, Demostene Botez etc. Clădirea se transforma uneori într-un sanctuar al muzicii. Încă din perioada interbelică, pe scena teatrului vasluian, marele compozitor și violonist George Enescu (acompaniat la pian de Caravia) venea anual și susținea concerte pentru răniții, refugiații și sărmanii locali de după Primul Război Mondial. După aducerea primei pelicule cinematografice în oraș, s-a transformat și în sală de proiecție a filmelor. În anul 1948, această instituție de cultură a primit numele de „I. C. Frimu”. În urma cutremurului din noiembrie 1940, sala mare a teatrului a suferit importante avarii. În august 1944, din cauza bombardamentelor sovietice, clădirea teatrului a fost și mai grav avariată. Odată cu reorganizarea administrativ-teritorială din 1968, orașul VASLUI a devenit reședință de județ și a început un amplu proces de urbanizare și sistematizare a localității. La începutul deceniului al 7-lea, teatrul „I. C. Frimu” a fost redenumit simplu Cinema „Vaslui”. Ca urmare a cutremurului din 4 martie 1977, autoritățile au luat hotărârea să demoleze clădirea, ștergând astfel o mărturie a culturii vasluiene din prima parte a secolului al XX-lea. În locul clădirii se află astăzi capătul dinspre sud al blocului de locuințe numărul 88 de pe strada Ștefan cel Mare. Bibliografie: Oana Ilie, Alexandra Mărășoiu (coord.), Teatrele din România. Scurtă istorie ilustrată, Muzeul Național de Istorie a României, București 2002. Paul Zahariuc, Vaslui. De la târg la oraș, Vol. I, Editura PIM, Iași, 2014.

Bacău: EXPONATUL LUNII SEPTEMBRIE 2022 la Muzeul de Științele Naturii Bacău – STICTOCEPHALA BISONIA

Complexul Muzeal de Științele Naturii "Ion Borcea" Str. Aleea Parcului 9, Bacău, Bacău

EXPONATUL LUNII SEPTEMBRIE la Muzeul de Științele Naturii este: STICTOCEPHALA BISONIA Această specie este inclusă în clasa Insecta, ordinul Hemiptera, familia Membracidae. Specia este originară din America de Nord, răspândită în tot centrul și sudul Europei, în Orientul Apropiat și în nordul Africii. În România este specie invazivă. Coloritul general este verde intens. Pronotul, privit din față, are formă caracteristică triunghiulară cu margini proeminente, ascuțite. Folosește mimetismul ca mecanism de apărare, astfel atât forma corpului cât și coloritul îi conferă un excelent camuflaj printre frunzele plantelor-gazdă Masculii atrag femelele cu un cântec care, spre deosebire de cântecele similare folosite de cicade și greieri, este perceput de femelă nu ca unde sonore, ci ca vibrații prin planta gazdă. Adulții și nimfele se hrănesc cu sevă, folosind piese bucale specializate. Este o specie polifagă dar preferă: salcâmul, salcia, ulmul, trifoiul. Sunt dăunători ocazionali ai pomilor fructiferi, în special ai merilor. Rănește plantele atunci când introduce ouăle sub scoarța lăstarilor tineri. Leziunile astfel apărute sunt căi de intrare pentru unii agenți patogeni ce produc îmbolnăviri.

Exponatul lunii septembrie la Complexul Muzeal Arad, Vază japoneză decorată în tehnica cloisonné

Muzeul de Artă Arad Str. Gheorghe Popa de Teiuş nr. 2 - 4, etaj II, Arad, Arad

Exponatul lunii septembrie la Complexul Muzeal Arad: Vază japoneză decorată în tehnica cloisonné Muzeul de Artă (str. Gheorghe Popa de Teiuș 2-4, etaj II) Marți-Duminică: 09.00-17.00 Colecția de Artă a muzeului arădean conține, pe lângă artefactele de sorginte europeană și câteva obiecte de artă extrem orientală, prețioase pentru spațiul nostru geografic. Dintre acestea, un loc aparte îl ocupă o delicată vază decorată în tehnica cloisonné, produsă în epoca Meiji (1869-1912). Text oferit de Dr. Ioan Paul Colta (curator artă asiatică, restaurator expert): ”Tehnica cloisonné-ului (shippō în limba japoneză) a atins, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în Japonia, apogeul din punct de vedere tehnic și artistic. Această tehnică de decorare a obiectelor din metal este originară din Orientul Apropiat, unde a fost utilizată, în antichitate, la decorarea bijuteriilor. De acolo s-a răspândit atât înspre Occident cât și spre Orientul Îndepărtat. Evoluția ulterioară a fost una diferită, pietrele prețioase fiind înlocuite cu smalțul vitros. Tehnica cloisonné-ului a ajuns, din China, și în Japonia. Cercetările arheologice recente au scos la iveală faptul că aceasta a fost cunoscută încă din secolul al VIII-lea. În epoca Meiji, tehnica a fost perfecționată de Kaji Tsunekichi (1803-1883) în atelierul său din Nagoya. Artistul a izbutit să creeze, prin metodologiile sale inovatoare, o școală renumită și să popularizeze această formă de artă în întreaga țară. Decorarea obiectului, produs cel mai adesea dintr-un aliaj de cupru, se realiza, potrivit acestei elaborate tehnici, prin crearea pe suprafața sa a unor compartimente (cloisons în limba franceză, de unde și numele), obținute prin aplicarea unor benzi subțiri de alamă, argint sau aur, ce urmăreau o anumită formă. Interstițiile obținute erau umplute cu o pastă din pulbere de smalț, adesea de mai multe culori. Obiectul era apoi ars într-un cuptor la o temperatură ridicată. Ultima etapă presupunea finisarea manuală a artefactului. Vaza din colecția muzeului arădean este realizată în stilul Owari, specific manufacturilor din Ama și Nagoya. Decorul amintește de gravurile din genul kachō-ga (imagini cu păsări și flori) ale lui Andō Hiroshige și Katsushika Hokusai, doi dintre marii maeștri care au abordat această temă. Partea inferioară și cea superioară a vasului sunt decorate minuțios cu motive florale. Centrul de interes îl reprezintă însă pentru privitor zona mediană unde, pe un fundal albastru cobalt, se profilează, într-o manieră stilizată, patru vrăbii. Trei surprinse în zbor, printre frunze de bambus, iar o a patra așezată pe o creangă. Bambusul este planta cu care de altfel această pasăre a fost cel mai adesea asociată în imageria niponă. Eleganța lujerilor de bambus a fost sporită prin inserarea în compoziție și a unor grațioase flori de bujor”.

București: Obiectul lunii septembrie la Muzeul Național Cotroceni: un suport pentru pahar și un coșuleț, realizate prin ambutisare

Muzeul Național Cotroceni - București B-dul Geniului nr. 1, București, București

În luna septembrie, „Obiectul lunii” de la MNC este dedicat metalului și aduce în fața publicului un suport pentru pahar și un coșuleț, realizate prin ambutisare, cea mai complexă metodă de prelucrare, prin deformare plastică, a acestui material. Suportul pentru pahar aparține secolului XX și este decorat cu motive florale. A fost realizat la Württembergische Metallwarenfabrik, o fabrică a cărei activitate a început în 1853, în Geislingen, un mic oraș german, și care continuă până astăzi. Coșulețul datează din secolul al XIX-lea, fabricat într-un atelier european, este susținut de cinci piciorușe arcuite și are pereţii decorați, în relief, cu vrejuri de viţă de vie și struguri. Proiectul „Obiectul lunii” reprezintă un tip de expunere ce dezvăluie publicului, pe o perioadă determinată, componente din patrimoniul Muzeului Național Cotroceni care nu fac parte din expozițiile permanente.

Bârlad: Muzeul „Vasile Pârvan” vă prezintă exponatul lunii septembrie 2022: icoană,  sec. XIX

Muzeul "Vasile Pârvan" - Bârlad Str. Vasile Pârvan nr. 1, Bârlad, Vaslui

Glajă pictată cu suport de lemn Dimensiuni – 45 x 40 cm Colecția de artă comparată Rita și Prof. Dr. Ion Chiricuță sec.XIX Țara Oltului Icoana expusă redă scena ”Maica Domnului Jalnică și Răstignirea ” care este cea mai cunoscută imagine a sa în pictura pe sticlă, întâlnită în toate centrele de iconari din Transilvania. Bustul Mariei este alăturat imaginii miniaturale a durerii sale – scena răstignirii lui Iisus. Portretul Fecioarei Maria se regăsește în prim plan, capul înclinat spre stânga, cu mâinile încrucișate la piept, în semn de rugăciune, trăsăturile feţei indicând durerea şi suferinţa prin care trece.  Este înveşmântată cu maforion negru mărginit de o panglică aurie și stea pe cap. Icoanele pe sticlă din Transilvania erau pictate de ţărani, meşteri autodidacţi, în multe cazuri, care prin arta lor vorbeau despre rai și iad, despre Dumnezeu şi viaţa sfinţilor. Atelierele de pictură funcţionau mai ales pe lângă mănăstiri şi în apropiere de glăjerii, icoanele pictate aici erau mult mai ieftine, mai accesibile decât icoanele pe lemn. Cele mai cunoscute centre în care s-au lucrat icoane pe sticlă au fost în: Nicula, Iernăuţeni, Şchei Braşovului, Ţara Făgăraşului, Mărginimea Sibiului, Valea Sebeşului, Alba Iulia, Ţara Oltului, Banat . (Juliana Dancu, Dumitru Dancu, Pictura ţărănească pe sticlă, Editura Meridiane, București, 1975)

Alba Iulia: Exponatul lunii septembrie 2022 la Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia: Ziarul L’Illustration din 28 octombrie 1922

Muzeul Național al Unirii Alba Iulia Str. Mihai Viteazul, Nr. 12-14, Alba Iulia, Alba

Marți, 6 septembrie 2022, ora 11, la Sala Unirii, va fi vernisat exponatul lunii septembrie, Ziarul L’Illustration din 28 octombrie 1922. L’Illustration a fost un ziar francez săptămânal, publicat din 1843 până în 1944, iar apoi din 1945 până în 1955, sub numele de France Illustration; era un ziar neutru din punct de vedere politic, punând accent pe perspectiva culturală. Ziarul L’Illustration din 28 octombrie 1922 conține și un reportaj de presă referitor la încoronarea suveranilor României, regele Ferdinand și regina Maria. Textul reportajului relatează momentele principale ale încoronării, explică circumstanțele istorice ale evenimentului și redă o scurtă istorie a Alba Iuliei, justificând alegerea orașului ca spațiu al încoronării grație trecutului său memorabil. Mai mult, materialul este însoțit de imagini inedite din timpul încoronării. Evenimentul este organizat de Consiliul Județean Alba și Muzeul Național al Unirii Alba Iulia. Vernisajul va fi transmis online pe pagina de Facebook a Muzeului Național al Unirii Alba Iulia.

Aiud: exponatul lunii septembrie 2022 la Muzeul de Științele Naturii – SCORPIA DE MARE (Scorpaena porcus)

Muzeul de Științele Naturii Aiud Str. Gabor Bethlen nr. 1, et. 1, Aiud, Alba

EXPONATUL LUNII SCORPIA DE MARE (Scorpaena porcus) Este un pește răpitor, cu formă ciudată, răspândit în Marea Neagră, Marea Mediterană și coasta de est a Oceanului Atlantic, dar și în Marea Azov și în apele din Insulele Britanice, Azore, Canare. Capul mare și rotund cu două ”coarne” mici deasupra ochilor (de fapt, excrescențe cutanate robuste, asemănătoare cu urechile), este aproape complet lipsit de solzi, fiind în schimb, acoperit de ghimpi și țepi osoși îndreptați în diferite direcții. Gura mare, largă și oblică este prevăzută cu dinți subțiri și ascuțiți pe ambele fălci. Corpul are un aspect robust și de regulă ajunge până la 20-25 cm, mai rar până la 30-35 cm. Are culoare cafeniu-cenușie, cu pete și dungi transversale aproape negre, ceea ce-l ajută să se camufleze perfect printre pietrele acoperite de alge în apele în care trăiește. Înotătoarele dorsală, ventrale și anală prezintă țepi ”alimentați” de secreția unor glande veninoase, reprezentând astfel arme de temut, de atac și de apărare (pentru om înțepătura este destul de dureroasă dar neletală). Hrana acestui pește este reprezentată de pești mici, crustacee și alte nevertebrate. În perioada de reproducere (lunile iunie – august), femela depune icrele în apă. Maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de 2 ani la masculi și trei ani la femele. Scorpia de mare nu este o specie în pericol de dispariție, numărul exemplarelor fiind destul de mare. În muzeul nostru poate fi observat în sala a 2-a, alături de alte specii de pești osoși.

Reșița: Obiectul lunii septembrie 2022 la Muzeul Banatului Montan: luna pompierului

Muzeul Banatului Montan Reșița Bd. Republicii nr. 10-12, Reșița, Caraș-Severin

Luna septembrie-luna pompierului Obiectul lunii septembrie la Muzeul Banatului Montan Reșița este reprezentat de un costum de pompier format din veston, pantalon și caschetă. Costumul are culoare bleumarin, cu inserții roșii și petlițe asemenea. Cascheta are culoare roşie, cu baretă decorativă aurie metal tunatică având la punctele de inserţie capete de lei în relief, litera P dispusă frontal. Este realizată din alamă prelucrată la cald. Toporul de la costumul de paradă al pompierilor are mâner din lemn lăcuit negru. Corpul toporului este cromat, tăişul ascuţit iar cureaua din piele neagră. Sabia de la costumul de paradă prezintă o lamă din oţel, uşor curbată cu teacă şi apărătoare din alamă, cu ornamente vegetale în relief. Pe mâner este reprezentat vulturul bicefal şi capul zeiţei Atena. Plăsele sunt realizate din sidef alb. Este cunoscut faptul că formațiile de pompieri au o îndelungată istorie în județul Caraș-Severin și în vestul țării. Prima formație de acest tip datează de la finele secolului al XIX-lea la Anina, după un incendiu devastator. Ziua pompierilor aniversată anual în 13 septembrie amintește de rolul deosebit al acestora în societate.

Sebeș: Exponatul lunii septembrie 2022 la Muzeul Municipal “Ioan Raica” – spada de bronz

Centrul Cultural "Lucian Blaga” din Sebeș bd. Lucian Blaga, nr. 45, Sebeș, Alba

Exponatul lunii septembrie la Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeş: spada de bronz de la Sebeş În colecţiile Muzeului Municipal „Ioan Raica” Sebeş se păstrează o spadă de bronz descoperită în luna octombrie a anului 2004, în cartierul Mihail Kogălniceanu din localitate. Starea de conservare a piesei este foarte bună. Acoperită cu o patină verde-albăstruie, are vârful îndoit, iar lama prezintă urme de folosire încă din antichitate. Greutatea spadei este de 560 g, lungimea de 44 cm, din care lama are 29 cm, iar mânerul 15 cm. Lăţimea maximă a lamei foliforme cu nervura mediană puternic accentuată este de 5 cm. Garda ale cărei contururi sunt rotunde, este decorată cu cinci nituri false şi are lăţimea maximă de 8 cm, capetele ei fiind drepte. Mânerul plin, oval în secţiune, are lăţimea de 3,2 cm şi este decorat la rândul său cu trei nituri false, iar spre capăt se lăţeşte terminându-se printr-o muchie ca de topor. Spada a fost turnată dintr-o singură bucată şi prezintă unele vicii de turnare la nivelul mânerului şi a îmbinării dintre gardă şi lamă. Piesa la care facem referire îşi găseşte cele mai bune analogii în seria spadelor de tip Hajdúsámson, ce constituie unul din cele mai vechi tipuri de spade din Europa Centrală, apărute ca o consecinţă a influenţelor egeene. Însă exemplarul de la Sebeş are anumite particularităţi: mânerul nu se termină printr-un buton calotiform ca în cazul majorităţii spadelor din orizontul Hajdúsámson-Apa, ci sub forma unei muchii ascuţite ca de topor, detaliu morfologic definitoriu pentru acest tip de spadă căruia îi modifică nu numai aspectul fizic, ci şi modalitatea de utilizare. Cu spade de tipul celei de la Sebeş, războinicii nu se limitau la a doborî adversarul doar cu lama, putând lovi cu ajutorul muchiei prin care se termină mânerul, la fel ca şi cu un topor de luptă. În ceea ce privește datarea spadei de bronz de la Sebeş, ea se leagă de orizontul cronologic definit de depozitele de tip Hajdúsámson-Apa şi poate fi încadrată în faza a II-a a epocii mijlocii a bronzului, care corespunde, în linii mari, perioadei cuprinse între anii 1900 şi 1650 î. Chr. Spadele erau folosite în lupta de aproape. Scene de luptă cu arme similare sunt descrise în „Iliada” unde, adeseori, după ce şi-au aruncat suliţele, luptătorii folosesc spadele. De ele se făcea uz şi în cazul unor incursiuni nocturne în taberele inamice, în acest caz succesul atacului bazându-se pe capacitatea luptătorilor de a se strecura nevăzuţi şi de a ataca fulgerător. În „Iliada”, un astfel de episod este acela în care sunt ucişi numeroşi traci veniţi în sprijinul troienilor sub conducerea regelui lor, Rhesos. Ulise şi Diomede îi surprind adormiţi şi-i ucid pe mulţi dintre ei, inclusiv pe Rhesos, pe care Tidide îl omoară cu spada. Tot din „Iliada” ştim că astfel de arme nu erau folosite exclusiv pentru a doborî adversarul, ci şi în contextul unor schimburi de daruri. Aşa s-a întâmplat în urma unei lupte dintre Aias Telemonianul şi Hector, cei doi despărţindu-se prieteni, în urma unui schimb în care Hector îi dă spada sa „ţintată-n argint”, împreună cu teaca şi chinga din piele, iar Aias îi dă lui Hector „un şerpar sclipitor de porfiră”. Şi în sud-vestul Transilvaniei, în epoca bronzului, comunităţile umane erau grupate în jurul unor centre de putere, constatându-se existenţa unei paturi înstărite sau a unor persoane cu rol conducător în cadrul triburilor, care vehiculau bunuri de prestigiu, precum spada aleasă ca exponat al lunii septembrie sau sceptrul din corn de cerb descoperit nu departe de locul unde a fost găsită spada. Prezenţa unor bunuri de valoare excepţională cum este spada de bronz de la Sebeş nu face altceva decât să contureze mai bine imaginea societăţii din epoca bronzului, care, cel mai probabil, nu era cu mult diferită de ceea ce descrie Homer în „Iliada”.

Brăila: PIESA LUNII SEPTEMBRIE– Cască de pompier din perioada interbelică la Muzeul Brăilei „Carol I”.

Muzeul Brăilei „Carol I” Piața Traian nr. 3, Brăila, Brăila

Expoziția temporară „Piesa lunii septembrie: Cască de pompier din perioada interbelică" - în luna septembrie, la sediul Muzeului Brăilei „Carol I" (Piața Traian nr. 3) Expoziția este un omagiu pentru sacrificiul pompierilor militari, din 13 septembrie 1848, în Bătălia de pe Dealul Spirii. Organizator: Muzeul Brăilei „Carol I" - Secția Istorie Modernă și Contemporană. Amenajare: Viorica Preda, muzeograf și Daniela Puia, conservator - Secția Istorie Modernă și Contemporană. Afiș: Diana Coșarcă, muzeograf - Serviciul Relații Publice.

Bacău: Proiectul cultural „VALOAREA CĂRȚII” – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI – la Complexul Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea”

Complexul Muzeal de Științele Naturii "Ion Borcea" Str. Aleea Parcului 9, Bacău, Bacău

Proiectul cultural – expozițional „VALOAREA CĂRȚII” ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI „Cărţile sunt minţi îmbălsămate.” (John Bovee Dods) Dintre toate științele medicale, anatomia este poate cea mai veche. Ea a apărut natural prin simpla vizualizare a corpului uman. Studiul anatomiei este strâns legat de cel al fiziologiei. Din timpuri vechi, cea mai spectaculoasă aplicație a noțiunilor de anatomie, a fost cea medico-chirurgicală, la început concretizată în intervenții simple ca hemostaze ori trepanaţii. Primele dovezi ale practicării trepanației datează de acum 7.000 de ani și au fost descoperite în diferite zone din Grecia, America de Nord și de Sud, Africa, Polinezia și Orientul Îndepărtat. Tehnica a fost abandonată la sfârșitul Evului Mediu, însă în unele zone din Africa și Polinezia ea a continuat să fie folosită până în primii ani ai secolului al XX-lea. Din antichitate, avem mărturii despre Hippocrate (460-375 î.e.n.) considerat părintele medicinei, despre Aristotel (384-322 î.e.n.), care a formulat primele noțiuni de embriologie și de anatomie comparată. În secolul al II-lea, Galenus din Pergam a folosit metoda disecției experimentale. El a făcut prima clasificare sistematică a oaselor și articulațiilor. În Europa urmează 14 secole de declin, corespunzătoare epocii de dominație creștină. Epicentrul medicinei și implicit al anatomiei se mută în zona arabă. Avicenna (980-1037) a scris lucrarea sa „Canonul medicinei practice". În perioada Renașterii, Leonardo da Vinci a amplificat studiul anatomiei. Deși contribuțiile sale sunt mai ales legate de anatomia artistică, acestea sunt extrem de valoroase. El a realizat peste 750 de desene anatomice perfect valabile, folosindu-se și de cadavre. Andreas Vesalius (1514-1564) a fondat anatomia modernă. A elaborat metode de cercetare, a descoperit și descris destul de corect vasele spermatice, sistemul osteomuscular, circulația venoasă, mezenterul, ovarul, a făcut distincția între marea și mica circulație, a descris ligamentul inghinal. Opera sa principală cu titlu „De Humani Corporis Fabrica” (Funcționarea corpului uman), o carte remarcabilă, de aproximativ 600 de pagini, în 7 volume, cu peste 300 de ilustrații, care a dominat literatura de specialitate până târziu, în secolul al XIX-lea. În prezent, cunoașterea structurii, microstructurii și fiziologiei componentelor corpului uman are aplicații în medicina modernă, conducând la prelungirea speranței de viață și tratarea sau ameliorarea unor afecțiuni. Biblioteca de specialitate a Complexului Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea”, expune din colecția de carte proprie, câteva volume din domeniul Anatomiei şi Fiziologiei omului. Vitrina, pe care vă invităm să o vizionaţi, se află amplasată în sala de expoziţii a muzeului până pe data de 14 octombrie 2022. 1. Atlas de anatomie umană, de Friedrich Kopsch, Leipzig, 1922; 2. Leonardo Da Vinci şi civilizaţia în imagini, de Gheorghe Ghiţescu, ed. Albatros, Bucureşti,1986; 3. Opere complete de Ivan Petrovici Pavlov. Volumul II, Cartea I, (cuprinde lucrări din domeniul fiziologiei din anii 1877-1896), ed. Academiei Republicii Populare Române,1956; 4. Corpul omenesc, de Linda Calabresi, trad. din limba engleză de Liana Stan, enciclopedie, ed. RAO, Bucureşti, 2007; 5. O călătorie în corpul omului, de Eugen A. Pora, ed. Ion Creangă, Bucureşti, 1985; 6. Le corps, LAROUSSE, 1994, o enciclopedie pentru copii.

Râmnicu Sărat: EXPONATUL LUNII SEPTEMBRIE 2022 la Muzeul Municipal „Octavian Moșescu” – un exemplar al ziarului „ Bucimulu. Diariu Politicu Literariu și Commercial, VINERI 8/20 MAIU 1864”

Muzeul Municipal Râmnicu Sărat Str. Primăverii nr. 4, Râmnicu Sărat, Buzău

Pentru că astăzi se împlinesc 583 de ani de la prima atestare documentară a orașului Râmnicu Sărat (8 septembrie 1439) și pentru că recent am primit o donație deosebită de la dl Primar al Municipiului Râmnicu Sărat, prof. Sorin Cîrjan, căruia îi adresăm mulțumiri, – un exemplar al ziarului „ Bucimulu. Diariu Politicu Literariu și Commercial, VINERI 8/20 MAIU 1864” – am decis ca exponatul lunii septembrie să fie această donație, evident motivat. In ziarul „Bucimulu” apare menționat orașul Râmnicu Sărat în sectorul de „știri – Depeșe telegrafice – ” unde este descrisă maniera deosebită în care a fost primit Domnitorul Alexandru Ioan Cuza la Râmnicu Sărat, ocazie cu care au fost „afișate” Decretul Domnesc nr. 517 din 2 mai 1864 prin care s-a organizat plebiscitul din 10-14 mai 1864 făcând posibilă reforma legii electorale prin dizolvarea Adunării Legiuitoare precum și Proclamaţia care avea în anexă și textul unei Constituţii intitulată ”Statutul dezvoltător al Convenţiei de la Paris” sau ”Actul adiţional la Convenţiunea din 7/19 august 1858”, aceasta fiind o etapă necesară spre înfăptuirea Reformei agrare din august 1864.