Bacău: EXPONATUL LUNII MAI la Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii “Ion Borcea” – Bacău este ALBINA MARE DE PĂMÂNT

Materiale de la specialiştii noştri. Iată câteva detalii oferite de muzeograful dr. Ghiurcă Daniel, unul dintre specialiștii Muzeului de Ştiinţele Naturii Bacău:

EXPONATUL LUNII MAI 2020

STÂRCUL PITIC – Ixobrychus minutus
Ordinul Pelecaniformes, Familia Ardeidae

Descriere
Numele de gen derivă din cuvintele de origine greacă iksos – clei de vâsc şi prin extensie lichid vâscos, mâlos şi brychos – sub apă, cu referire la faptul că trăieşte în apă murdară. Numele de specie provine din cuvântul latin minutus – mic ca mărime, cu referire la dimensiunile sale. Adulții au o lungime a corpului de 33-58 cm și au o greutate de 140-150 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 49-58 cm. Adulții au înfățișare diferită. Femela are pe spate o culoare maronie cu striații negre, comparativ cu masculul care este negru pe spate.

Ecologie
Este o pasăre monogamă care își stabilește cuibul solitar sau în colonii mici (acolo unde condițiile de habitat sunt favorabile, caz în care cuiburile sunt situate la o distanță minimă de 5 m unul față de celălalt). Sosește în locurile de cuibărit la începutul lunii aprilie. Este o pasăre sfioasă, ce poate fi observată în habitate specifice zonelor umede, cu stufăriș și luciu de apă, fiind întâlnită cu predominanţă în zone cu multă vegetaţie higrofilă, precum stuful, trestia, sau orice altă vegetaţie acvatică densă, care formează pâlcuri compacte. Ocupă, de asemenea, margini de lacuri, heleșteie, marginile riverane ale cursurilor de apă unde predomină vegetaţia lemnoasă. Se hrănește cu pești, amfibieni și insecte (greieri, lăcuste, omizi și gândaci). Mai consumă și alte nevertebrate precum păianjeni, moluște, crustacee (creveți și raci), dar și reptile sau păsări mici.

Răspândire
Cuibărește în Europa Centrală și de Sud, Africa, Madagascar, Asia de vest și de sud. Populații din vestul Asiei și cele din zonele temperate ale Europei sunt migratoare, petrecând iarna în sudul asiatic, respectiv în Africa. La noi este oaspete de vară, prezent de la sfârșit de aprilie – început de mai până în septembrie sau început de octombrie; exemplarele de pe la noi petrec iarna în Africa, mai ales în estul și sudul continentului.

Reproducere
Locul ales de mascul pentru cuib este de obicei un teren cu paie, stuf și frunze, situat în desișul stufului, pentru a proteja puii de animalele de pradă. La construirea cuibului, care are forma unei farfurii puţin adânci și este alcătuit din trestie, papură și alte resturi vegetale, participă de obicei cei doi părinţi. Femela depune în a doua parte a lunii mai 5-7 ouă de culoare albicioasă, mată, cu tente albăstrui-verzui. Dacă există condiții favorabile, perechea depune o a doua pontă, în luna iunie. Incubaţia este asigurată de ambii părinţi. După 16-19 zile puii eclozează și rămân în cuib o perioadă de 7-9 zile, fiind hrăniţi cu larve de insecte, insecte, mormoloci și chiar lipitori. După părăsirea cuibului, ei rămân în vecinătatea acestuia, cerșind hrană de la părinți. După circa o lună de la eclozare devin zburători și își pot asigura singuri hrana.

Amenințări
Degradarea habitatelor şi arderea stufului reprezintă, împreună cu poluarea apelor şi prădarea cuiburilor de către porcii mistreţi, principalele pericole care afectează specia. Ca măsuri de conservare a speciei se încurajează tăierea succesivă a stufului astfel încât acesta să formeze o structură mozaicată şi reducerea deranjului prin interzicerea vânătorii.

Legislație
În România, specia este protejată prin Legea Nr. 13 din 1993, prin care România ratifică Convenția de la Berna (Anexa II – Specii de faună strict protejate) și prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, aprobată cu modificări și completări ulterioare (Anexa III), fiind considerată o specie care necesită desemnarea ariilor speciale de conservare și a ariilor de protecție specială avifaunistică. Conform clasificării IUCN, la nivel mondial specia are un statut de risc scăzut (LC), iar în Cartea Roșie a Vertebratelor din România specia este neevaluată.