Baia Mare: exponatul lunii martie 2022 la Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș: Portul tradițional femeiesc ucrainean al femeilor din Maramureș

„În anii ’68, când ruşii au invadat Cehoslovacia, mergeam cu bunica acolo la cruce, sus, să ne rugăm să nu fie război şi frica cea mai mare a sătenilor a fost dintotdeauna frica de război pentru că îţi este luat bărbatul, îţi este luat fiul de acasă şi nu se ştie dacă se mai întorc.” (Oncea Ștefan, fost primar Poienile de Sub Munte)

În aceste vremuri de restriște, în semn de solidaritate cu vecinii noștri ucraineni, ne-am dorit să scoatem din lada de zestre a muzeului nostru și să aducem în fața vizitatorilor un costum femeiesc ucrainean din județul Maramureș.

Costumul femeiesc a fost achiziționat din frumoasa și vechea localitate Poienile de Sub Munte și are încrustate „pe răbojul formelor, culorilor, al șerpuirilor de lână sau arnici, veacuri de istorie, credință, doruri și speranțe și, mai ales, gândul pentru frumos”.

Comuna Poienile de Sub Munte (în ucraineană: Русь Поляни ), situată în partea de nord-est a județului Maramureș, este cea mai reprezentativă așezare administrativă dintre localitățile ucrainene din județul nostru. În prezent, în această parte a Maramureșului, lângă granița cu Ucraina, trăiește cea mai mare comunitate de ucraineni din țara noastră, iar zona aceasta, izolată geografic de celelalte localități, a format oameni deosebiți, harnici, curați, iubitori de tradiție și cu obiceiuri diferite de restul Maramureșului. Profesoara Emilia Codrea vorbește despre ucraineni ca fiind: „niște oameni foarte buni, foarte inimoși, ospitalieri, poate puțin naivi. Poate că și din cauza asta, istoria Ucrainei este atât de zbuciumată și au fost atât de multe perioade negre în istoria neamului acestuia. Dar un ucrainean autentic se va mândri întotdeauna că este ucrainean, pentru că este, zic eu, o nație care nu are seamăn în lume. Ucrainenii care locuiesc în Maramureș, o fac pentru că așa le-a fost soarta, pentru că nu noi și nici generațiile de altădată nu am decis unde să fie granițele…”

Când vine vorba de tradiție, de obiceiuri și de identitatea unui neam, un loc aparte în profilul etnic îl ocupă portul tradițional, purtător de însemne socio-culturale, confecționat de către femei cu multă iscusință și simț artistic.

Componentele costumului tradițional sunt aceleași cu cele întâlnite în întreaga Țară a Maramureșului Istoric, specificul constând în cromatică și în tehnici ale cusutului și brodatului.

Cununa de mireasă, caracteristică comunităților ucrainene din Maramureș, a fost confecționată din pipirig, care a fost împletit și prins pe verticală, de către o bâtrănă din Poienile de Sub Munte. Pe mijloc au fost cusute crenguțe de brad, peste care sunt aplicați bumbi, realizați din lânică colorată în roșu, alb și roz.

Cămașa este confecționată din pânză de bumbac, țesută în casă, în două ițe și reprezintă cămașa de mireasă specifică satelor ucrainene din Maramureș. Stanii care alcătuiesc cămașa sunt prinși între ei cu cheiță simplă. La nivelul cămășii observăm influențe interetnice, aceasta având croiul specific Țării Maramureșului, cu decolteul pătrat. Diferența este vizibilă la nivel cromatic, observându-se folosirea unui fond de culoare închisă pentru broderie, în comparație cu româncele, care foloseau pentru costumul de mireasă culori cât mai vii. În zona decolteului, cămașa prezintă colțișori realizați cu croșeta în: roșu, negru, verde, iar registrul ornamental de la baza gâtului prezintă motive precum: coarnele berbecului și spirala geometrizată. Aceste motive sunt încadrate de câte o fâșie cusută din mai multe culori: albastru, roșu, roz, verde.

Sub registrul ornamental, stanul din față este încrețit, încreț care se regăsește atât sub registrul ornamental de la umeri, cât și deasupra celui de la manșetă. La umeri, pentru ornamentare, au fost folosite motive precum: linia, punctul, X-ul, pieptenele, rombul cu coarne (motiv solar) și rombul în romb. În partea de jos, mâneca este strânsă prin încrețire și realizat „pumnășelul” (manșeta), care se încheie cu câte un nasture. Motivele ornamentale sunt identice cu cele de la umăr și realizate de data aceasta în culori vii: roșu, albastru, verde.

Cojocul () purtat peste cămașă este, de asemenea, specific ucrainenilor și este realizat din piele de oaie cu blană în interior. Pielea a fost lăsată albă, iar broderia a fost realizată din bucăți de piele vopsită în roșu. La buzunare, acesta prezintă ornamente confecționate din piele colorată și câțiva bumbuți din lânică colorată. Motivul ornamental este pomul vieții, atât pe partea din față a cojocului, cât și pe cea din spate. Pomul vieții este un element ornamental care apare pe majoritatea costumelor de mireasă, în toate zonele din nordul Transilvaniei.

Poalele, puternic încrețite la brâu, sunt din pânză de bumbac, iar în partea de jos prezintă dantelă/cipcă () cu motive florale.

Zadiile se încadrează de asemenea în tipologia zadiilor din Țara Maramureșului; respectiv două zadii late, petrecute în partea de sus. Registrul ornamental al acestora este format din alternarea vârstelor în culori specifice ucrainenilor: negru, galben, roșu-vișiniu. Acestea sunt țesute în război, în patru ițe și confecționate din păr de lână.

„Dacă despre ucraineni se ştie mai puţin se datorează şi faptului că şi oamenii căutau să fie foarte evlavioşi. Am citit undeva că originea cuvântului „Ucraina” este „ a fi undeva la margine”, şi consideră să fie cumva la marginea lumii, să fie foarte smeriţi. Peste tot ei o să lucreze foarte mult, dar poate nu se vor afişa, vor fi foarte smeriţi, ceea ce constat şi acum că păstrează această calitate de dărnicie, de hărnicie.” (Preotul Nicolae Lauriuc, Sighet).

Bogăția culturală și spirituală a unei comunități, a unui neam nu are voie să se piardă, mai ales din pricina orgoliului unor conducători furibunzi, astfel că solidaritatea prin vorbe, prin atitudine și prin fapte e cea mai grozavă armă într-un război pe care îl privim neputincioși, cu toții. Suntem solidari cu Ucraina și ne rugăm pentru pace și pentru frații noștri de pretutindeni.

Gabriela Filip, muzeograf

Oana Teremtuș, muzeograf

Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș