Bârlad: Muzeul „Vasile Pârvan” vă prezintă exponatul lunii noiembrie 2022: MANUSCRISE GEORGE TUTOVEANU

FAUST PRIETENILOR MEI

SIRETULE, STRĂJER MOLDOVEI

George Tutoveanu (pe numele real Gheorghe Ionescu) – n. 20 nov. 1872, Bârlad – d. 18 august 1957, Bârlad – a fost o prezenţă notabilă în mişcarea literară a vremii, atât prin scrierile sale, cât şi prin implicarea în dezvoltarea culturală a oraşului natal.

Încă de pe băncile şcolii a scris versuri, epigrame şi articole literare, pe care le-a publicat în revista „Paloda” a tipografului bârlădean G. Caţafany.

Până la vârsta de 60 de ani, activitatea literară a poetului G. Tutoveanu s-a concretizat în opt volume de versuri apărute în timpul vieţii („Albastru”- 1902; „La arme” – 1913; „Balade” – 1919; „Tinereţă” – 1924; „Patria” – 1924; „Poezii alese”- 1924; „Logodnica lui Vifor”- 1935 şi „Sonete” – 1938) şi volumul „Poezii” – 1968, apărut postum.

Creator de reviste („Făt-Frumos”, „Freamătul”, „Florile Dalbe”, „Graiul Nostru”, „Scrisul Nostru”), animator şi iniţiator al Societăţii literar-culturale – “Academia Bârlădeană”, susţinător al tinerelor talenete, G. Tutoveanu a fost nucleul mişcării literare bârlădene, după cel de-al Doilea Război Mondial.

Iubirea, natura şi trecutul istoric sunt temele întâlnite, cu precădere, în poezia lui G. Tutoveanu. Aşa cum se poate constata şi în privinţa celor trei poezii aflate în manuscris, existente în patrimoniul muzeului nostru, expuse acum cu prilejul împlinirii a 150 de ani de la naşterea poetului bârlădean.

Nostalgia proprie sufletului moldav, muzicalitatea versurilor în care ritmul şi rima constituiau condiţii obligatorii, puse în valoare de sonet (formă predilectă la G. Tutoveanu), elogiul adus peisajului natal şi eroilor neamului sunt câteva dintre însemnele unei lirici de o „cuminţenie desăvârşită”, după cum afirmase G. Călinescu.