Bicurești: expoziția „Semne pentru circumscris absența” a ceramistei Arina Ailincăi

Marți, 6 noiembrie 2018, ora 18.00, la sediul Muzeului Național Literaturii Române din Calea Griviței 64-66 are loc vernisajul expoziției Semne pentru circumscris absența a ceramistei Arina Ailincăi din Cluj-Napoca. Expozitia este prima dintr-o serie ce însumează artiști premiați în cadrul Bienalei de Carte Bibliofiă și de Carte Obiect, a cărei prime ediții s-a desfășurat anul acesta la Muzeul Național al Literaturii Române.

Istoricul Arinei Ailincăi este unul bogat. Absolventă a Universității de Artă din Cluj-Napoca și a Universității Canadiene, secția de Artă, a participat la numeroase expoziții și rezidențe internaționale de pe toate continentele lumii, a susținut conferințe și demonstrații la mai multe Universități de prestigiu, a fost distinsă cu numeroase premii internaționale care atestă profesionalismul și calitatea lucrărilor, este membră a Academiei Internaționale de Ceramică din Geneva și face parte din comitetul de organizare al Bienalei Internaționale de Ceramică din Cluj-Napoca.

Selecţia de lucrări face parte dintr-un demers consecvent, exersat de mai mult timp, care tematizează, prin metafore sculptural-antropomorfe problema fundamentală – etern polemizată – a relaţiei dintre cele două dimensiuni din care este alcătuită şi între care se dezbate misterul existențial al fiinţei umane; lumea sensibilă, materială, perceptibilă a trupului, supusă devenirii, eroziunii timpului, şi lumea interioară în care sunt depuse lucrările spiritului şi ale conştiinţei.

Suntem, pe de o parte, înclinaţi să focalizăm atenţia şi interesul privirii asupra expresivităţii camăşii exterioare a trupului, a bogăţiei sale de manifestări, dar pe de altă parte, intuim mereu că lumea noastră interioară, arhetipală, ascunde un univers fabulos în care spiritul caută neobosit căi de transcendere a efemerului existenţei noastre. Prin urmare, am dorit ca fiecare lucrare să devină un poem tridimensional despre condiţia umană, ce surprinde ipostazele acestei permanente strădanii de trecere de la exterior la interior, corpul devenind un loc al intersecţiei celor două lumi, brăzdat de ritmica amalgamată, densă, a unui uriaş palimpsest, depozitar al spiritualităţii universale.

„Pentru a articula plastic acest mesaj, am ales ca vehicul formal mulajul corpului uman surprins în diferite ipostaze, prelucrat, modelat, fragmentat şi texturat cu scriituri gravate, pe care l-am transpus în materiale ceramice cu ardere la temperaturi înalte precum porţelanul şi gresia. Privitor la această referinţă tehnologică, vreau să precizez că în ceramică se impune inerent o relaţionare anticipată a naturii materialului (pasta sau barbotina lichidă), în stare naturală, şi a metamorfozei sale chimice şi de agregare decurse din supunerea la diverse regimuri termice. În acest proces alchimic misterios domneşte permanent un suspans în care duhul focului are ultimul cuvânt pe care artistul, pregătit pentru orice surpriză – fie ea neplăcută – îl aşteaptă cu emoţie şi smerenie. De ce am ales acest material? Pentru simplul motiv al excelenţei sale plastice atestate de milenii şi, nu în ultimul rând, pentru valoarea sa simbolică sacră prezentă în geografia marilor tradiţii spirituale. Suntem făcuţi din pământ şi în pământ ne întoarcem, ne spune tradiţia creştină, iar sapienţa taoistă vine să definească trupul, materialul lumesc al vieţii, drept Marele bulgăre de lut.
Vehiculul formal folosit este mulajul corpului uman, replică fidelă în lut, pezent ca exterioritate, o scoică goală efemeră, ce cuprinde și conține interiorul nostru sufletesc complex, la fel ca personala și universala istorie. Pereții interiori ai cestui corp-vas, deseori acoperiți cu scriitură, devine un palimpsest al existenței umane: prezente și trecute. Diminuarea contrastului dintre detaliile naturaliste exterioare și metaforica scriitură interioară, diluează linia fină ce separă imaginarul de real. Explorările mele fotografice, cu imaginile printate/ manipulate, desen sau serigrafie ceramică, trecând frontierele dintre discipline, sunt făcute pentru a sintetiza bi- și tridimensionalul într-un limbaj artistic încărcat cu semnificații.

De ce corpul uman? Pentru fiecare din noi corpul este evenimentul său de a fi, e mai mult decât forma pe care o ia existența și care confirmă legăturile sale cu lumea, e o metaforă a universului și a potențelor sale de existență.”