Bistrița: ANDEZIT – expoziția “formelor cu greutate”

ANDEZIT – expoziția “formelor cu greutate” la Bistrița
În perioada 6 martie – 25 aprilie 2018, în Galeria Subsol de la Complexul Muzeal Judeţean Bistriţa-Năsăud, are loc Expoziţia Andezit, cu lucrări ale artiştilor: Maxim Dumitraş, Nicolae Fleissig, Alexandru Gavrilaş, Nesrin Karacan, Gheorghe Zărnescu şi Emil Cassian Dumitraş. Istoricul de artă Vasile Duda realizează deschiderea expoziției, fiind un colaborator al sculptorilor și ceramiștilor implicați în acest proiect.
Sculptura în andezit a devenit o raritate a peisajului cultural contemporan, dificultatea prelucrării pietrei şi sistemul complex de extragere şi alegere a materialului, trebuie să întrunească mai mulţi factori în acelaşi timp, pentru a obţine rezultatele aşteptate. Aceste condiţii au fost întrunite în taberele de sculptură de la Sângeorz-Băi, organizate de sculptorul Maxim Dumitraş pe lângă Muzeul de Artă Comparată Sângeorz-Băi, cu susținerea Complexului Muzeal Județean Bistrița-Năsăud. Artiştii implicaţi în proiect şi-au ales fiecare blocurile de andezit, direct din cariera de piatră de la Poiana Ilvei şi au lucrat în vara anului 2016 la execuţia lucrărilor de sculptură.
Artiștii au lucrat împreună, dar și-au păstrat propria stilistică, chiar dacă volumetria apropiată a lucrărilor, unitatea materialelor și a tehnicii utilizate, imprimă expoziției un spirit unitar.
Maxim Dumitras a impus blocului de piatră ideea dematerializării centrului compoziţional. În miezul degajat al sculpturii, artistul aplică „principiul ferestrei” şi determină forme suple şi uşoare, trecând dincolo de caracteristicile uzuale ale materialului în care a lucrat.
Ioan Pop Vereta desfășoară textilul (o ,,cămașă”) în duritatea andezitului, dar face loc și unei componente ”sonore” prin atârnarea unui șirag de zurgălăi în căușul rocii.
Nicolae Fleissig aplică o decorticare geometrizată şi generează pe fațetele pietrei, descoperirea ritmurilor modulare, prin care neprelucratul se transformă în estetic. Artistul obţine prin tratări atente ale suprafeţelor, aspecte picturale care transformă andezitul într-un material cu tactilităţi picturale, prin diversitatea tonurilor obținute.
Alexandru Gavrilaş este ataşat de esenţializarea monolitică a formei. Piatra îşi păstrează caracterul masiv pentru etalarea caracteristicilor sedimentare. Sculptorul feliază secţiuni prin care afirmă texturi şi prelucrări diferite, el obţine expresii plasticizate şi relaţii experimentale de perspectivă, pentru această tehnică.
Nesrin Karacan este preocupată de tema verticalizării. În organizarea compoziţiilor sale artista utilizează mai multe axialităţi prin intersecţia cărora pune în valoare planurile multiplicate ale sculpturii şi generează nevoia rotirii în jurul obiectului pentru descoperirea sensurilor sale.
Gheorghe Zărnescu, preocupat în ultimii ani de expresia inedită dezvoltată din ready made, a transpus aceste problematizări ale obiectelor uzuale şi în plastica andezitului. Pietrificarea banalului este în măsură să stârnească sentimente contrare şi surprinzătoare, sculpturile sale sunt obiecte recognoscibile prin detalii, dar contradictorii prin ansamblu.
Emil Cassian Dumitraş este autorul unor „obiecte tablou” care completează vizual pereţii galeriei. Culoarea picturii şi tactilitatea sculpturii se întâlnesc în obiectele bidimensionale din ceramică şi în glazurile bine rostuite. Accente colorate pun în valoare structurile materialului şi impresionează prin tehnica afişată de artist.
Expoziţia Andezit prezintă publicului lucrări de sculptură care se încadrează în categoria obiectelor de interior, dar care pot să devină în cele mai multe cazuri prototipurile unor lucrări monumentale. Artiştii participanţi provin din diverse zone ale României, dar şi din străinătate ( Franța și Turcia) şi fără să-şi propună să reprezinte o scanare a realităţii din acest domeniu, ne oferă o perspectivă a ceea ce se lucrează în prezent în arta contemporană. Formele cioplite cu trudă conturează după exigenţe spirituale personale, expresivități armonizate în finisaje impecabile. Cu o tehnică bine stăpânită, artiştii au încercat să îmbine stilul care îi caracterizează, cu exigenţele materialului în care au lucrat. Fără să caute cu orice preţ forme noi, sculptorii au adaptat ideea la blocul de piatră, din interiorul căruia, au vizualizat forma exterioară. Forma curată presupune un anumit sentiment de „viaţă adevărată”, de contact perfect cu materialul, iar forma care pleacă de la relaţiile din jur, este capabilă să cuprindă sentimentul unei opere împlinite. Intensitatea formelor conturate depăşeşte formalismul şi impune sensul şi scopul estetic al lucrării de artă.
Expoziţionalul din Galeria Subsol, de la Complexul Muzeal Judeţean Bistriţa-Năsăud, aduce în faţa publicului rezultatele obţinute din taberele de sculptură, susţinute în ultimii ani şi oferă câteva repere despre ceea ce se lucrează în ultimele decenii în domeniul sculpturii în piatră.