Bistrița: expoziția ”OMUL ŞI CETATEA” a artistului bistrițean Sever Moldovan.

Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud vă invită, marți 21 iunie 2022, ora 17 la Galeria Borgo Prund la vernisajul expoziției ”OMUL ŞI CETATEA” a artistului bistrițean Sever Moldovan.

Sever Moldovan a absolvit Liceul de Arte plastice – Romul Ladea din Cluj-Napoca în 1977. După absolvirea Facultății de Construcții Cluj-Napoca în 1983, a urmat Cursurile Academiei de Arte Vizuale și Design Cluj-Napoca. Și-a completat studiile universitare la Universitatea Babes Bolyai Cluj-Napoca, absolvind cursurile postuniversitare de specializare în Reabilitarea Monumentelor Istorice. Pasiunea permanentă și exercițiul continuu în domeniul artelor frumoase îmbinate cu profesia de zi cu zi în domeniul tehnic–ingineresc, îi oferă lui Sever Moldovan posibilități multiple de exprimare în artele plastice vizuale, fapt dovedit prin multiplele prezente artistice pe simezele galeriilor de artă.

Are un considerabil palmares artistic: expoziții personale în Bistrița, Cluj-Napoca, Iași, Hunedoara și Satu Mare, dar și participări la expoziții de grup, simpozioane și bienale de artă plastică în Bistrita, București, Iași, Alba Iulia, Satu Mare, Bacau, Piatra Nemt, Hunedoara, Târgoviște, Petroșani, Târgu Jiu, Besançon și Ornans-Franța, etc.

A participat în tabere de creație artistică la Colibița-Bistrița, Cincis-Hunedoara, Abrud-Alba, Ardud –Satu Mare, Sucevița-Suceava, Ornans- Franța, etc.

Este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din Romania – Filiala Interjudețeană Cluj/Bistrița, din 2015. A fost nominalizat și a primit premii sau distincții la concursuri sau bienale de artă plastică în România. În anul 2016 și în anul 2019, devine laureat al Premiului municipiului Bistrița – secțiunea cultură.

Prin expoziția OMUL ȘI CETATEA ne împărtășește experiența unor căutări și descoperiri, dar și a unor posibile răspunsuri formulate în lumea contemporană între limitările teritorialității sau deschiderile universale, între localism și globalism, între centru și periferie.

Interpretarea plastică a monumentului de arhitectură si tot mai frecvent a detaliului arhitectonic, se transformă însă într-un pretext al reprezentării iluziei durabilității realizărilor umane, poate chiar expresia tactilă a eforturilor de a înfrunta timpul. Inovația vizuală, a trecerii prin procesul complex al descoperirii patrimoniului sub impactul actiunii timpului si a vremurilor, a precarității și vulnerabilității acestuia îl transferă pe privitor din sfera descriptivă spre sfera meditativă a câmpului plastic.