Brăila: Expoziţia „MIHAIL VÂLSAN. SCHIŢE” – 18 mai – 18 iunie 2019 | Galeria „Gheorghe Naum”

Expoziţie temporară
„MIHAIL VÂLSAN. SCHIŢE”

18 mai – 18 iunie 2019 | Galeria „Gheorghe Naum”

Expoziția prezintă publicului o selecție de douăzeci și opt de desene din cele șaizeci și nouă de lucrări de grafică donate de autor Muzeului Brăilei în două tranșe, în 1987 și 1993.

Desenele ne descoperă o mână sigură, obișnuită să construiască în planuri mari imaginea și să fixeze din câteva accente raporturile de lumină și umbră, plin și gol. De aceea, oricât de mici ar fi unele dintre lucrări, ele sunt întotdeauna limpezi în datele lor esențiale și îndeajuns de sugestive pentru ca percepția să poată reconstitui dispunerea în spațiu a volumelor ori atmosfera unui peisaj.

Cele mai bune desene („Profil”, „Salcie și vișini”) vădesc, pe lângă siguranță, și o vioiciune a liniilor și a petelor, o eleganță și o putere de evocare ce amintesc întrucâtva de grafica secolului al XVIII-lea.

Mihail Vâlsan nu a avut o viață ușoară. A trăit, rând pe rând, sărăcia, nevoia de a lucra de foarte tânăr, detenția, excluderea din corpul artiștilor profesioniști și, apoi, o îndelungă marginalizare. Cu excepția – de altfel modestă – a celor patru ani cuprinși între data absolvirii Institutului de Arte Plastice și debutul celei de-a doua perioade de detenție, Mihail Vâlsan a activat întotdeauna la periferia câmpului profesional. Nimic, însă, din toate acestea în desenele lui. Lucru curios, niciodată spectrul suferinței sau al violenței nu agită compozițiile lui. În fapt, cu greu am putea concepe niște priveliști mai lipsite nu doar de pathos, dar și de orice fel de eveniment. Oamenii sunt întotdeauna reprezentați în atitudini pașnice, cufundați în muncă, citind sau odihnindu-se.

Netentat de „teme mari” și indiferent, parcă, la timp, la istorie, artistul învăluie cu atenție cele mai modeste subiecte: o colibă improvizată în câmp, un gard în plin soare, o aglomerare de căruțe venite la târg, animale aflate la păscut. Ochii săi se apleacă mereu, cu simpatie, spre firea benignă a copiilor și a animalelor, spre viața dintotdeauna a naturii.

Merită notată slaba aderență a principiilor realismului socialist la un om format, totuși, în spiritul lor, și a cărui conjunctură biografică l-ar fi putut ușor predispune unei astfel de influențe. Exceptând „Portretul Tovarășului Vasile Spătaru”, care se adaugă lungii galerii de „oameni noi” inaugurate de estetica epocii, nu găsim, în lucrările lui, nici un indiciu care să facă referire la „contemporaneitatea socialistă”. Scenele de muncă apar rar și atunci sunt mai degrabă anodin-descriptive decât eroice, festive sau în vreun alt fel exemplare.

Mihail Vâlsan și-a imaginat mereu desenele ca pe stadiile incipiente ale unor compoziții mai elaborate, ale unor „veritabile lucrări”. Foarte puțin din aceste planuri s-a concretizat și este greu de spus, retrospectiv, cât din această neîmplinire poate fi pus pe seama circumstanțelor neprielnice, care i-au frânat evoluția, și cât se datorează, pur și simplu, unei supraestimări a propriilor puteri.

Singurele roade ale unei cariere oprite la stadiul de „schiță”, desenele sale rămân un corpus îndeajuns de grăitor cu privire la talentul acestui artist atât de puțin cunoscut.

Alina-Ruxandra Mircea
Muzeograf / Secția Artă

Organizator: Alina-Ruxandra Mircea
Conservator: Liliana Gâță