- This event has passed.
Brăila: Expoziției itinerantă „Maria Tănase – etalon folcloric românesc” octombrie 2021 – aprilie 2022
29 octombrie, 2021 - 30 aprilie, 2022
Deschiderea Expoziției itinerante „Maria Tănase – etalon folcloric românesc” – vineri, 29 octombrie 2021, ora 11, la Muzeul Brăilei „Carol I” – Secția Etnografie (strada Polonă, nr. 14)
Expoziția aparține Muzeului Olteniei Craiova și poate fi vizită în perioada octombrie 2021 – aprilie 2022.
Expoziția cuprinde portrete și schițe realizate de pictorii: Mihai Dascălu, George Vlăescu, Liviu Gheorghe, Ion Deselnicu, Victor Pârlac, Sabin Nemeș, Gabriel Bratu, alături de podoabe din porumb realizate de artistă, o casetă de bijuterii din lemn de mahon, o masă cu intarsii din lemn de trandafir, față de masă din bumbac și mătase, o carpetă orientală cusută cu bumbac, o scoică de mare, un vas de flori din aramă, vaze de sticlă și porțelan, pălării de stradă și de scenă din paie și tul, evantai confecționat din pene de struț cu mâner de os, obiecte de port ș.a. ce au aparținut marii artiste.
Organizatori și coordonatori ai acestui proiect:
– Loredana Vasilica Durău, muzeograf la Muzeului Olteniei Craiova;
– Sorin Turcu, conservator la Muzeului Olteniei Craiova;
– Gabriela Cloșca, șef Secția „Etnografie” a Muzeului Brăilei „Carol I”.
Activitatea se va desfășura conform normelor în vigoare privind starea de alertă pe teritoriul României (H. G. 1130/2021) pentru stabilirea măsurilor pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de Covid-19, respectiv accesul publicului este permis doar cu dovada vaccinării și pentru care au trecut 10 zile de la finalizarea schemei complete de vaccinare sau care prezintă rezultatul negativ al unui test RTPCR, nu mai vechi de 72 ore, sau rezultat negativ al unui test antigen rapid, nu mai vechi de 48 ore, respectiv care se află în perioada cuprinsă între a 15-a și a 180-a zi ulterioară confirmării infectării cu SARS-CoV-2, în limita a 50% din suprafața spațiului.
*
Repere biografice Maria Tănase:
Maria Tănase s-a născut la 25 septembrie 1913, în mahalaua Cărămidarilor din București, cartierul Tineretului din zilele noastre, fiind al treilea copil al florarului Ion Coandă Tănase şi al Anei Munteanu.
În anul 1921 Maria Tănase îşi face debutul pe o scenă a Căminului Cultural „Cărămidarii de Jos” din Calea Piscului, la serbarea de sfârșit de an a Școlii primare nr. 11, Tăbăcari.
Apare din nou pe scenă la Şcoala de fete „Ion Heliade Rădulescu”, unde a urmat doar trei clase, fiind nevoită să abandoneze şcoala şi să muncească alături de familia sa, la grădină.
În luna mai 1934 se angajează la Teatrul „Cărăbuș”, condus de Constantin Tănase, şi este distribuită într-un grup vocal în spectacolul de revistă Cărăbuş-Expres, condus de N. Kirițescu, unde a debutat la 2 iunie, în acelaşi an. La Cărăbuş, maestrul Constantin Tănase îi alege drept nume de scenă Mary Atanasiu sau Elise Lamé. Aici a fost descoperită de folcloristul Harry Brauner, care i-a anticipat imensul talent şi i-a pregătit, cu atenţie, lansarea.
În toamna anului 1934 este prezentată lui Constantin Brăiloiu, care-i recunoaşte marele talent şi care îi sugerează să se inspire pentru repertoriu din Arhiva de folclor pe care acesta o înfiinţase. În acelaşi an dramaturgul Tudor Muşatescu o recomandă unui bun prieten care deţinea o „fabrică de discuri” – „Lifa Record”, unde imprimă Romanţa Mansardei, autor Nelu Mânzatu (Nello Manzatti), aceasta devenind şlagăr. Au urmat, apoi, noi înregistrări la reprezentanţele bucureştene ale studiourilor „Tomis” şi „Columbia” din Viena.
În anul 1935 a urmat Conservatorul Regal de Muzică şi Artă Dramatică, avându-l ca profesor pe Ion Manolescu, împreună cu care juca pe scena Teatrului Municipal.
În anul 1936 imprimă cântecele populare „Cine iubește și lasă” și „M-am jurat de mii de ori”, în acompaniamentul tarafului „Costică Vraciu” din Gorj, sub supravegherea etnomuzicologilor Constantin Brăiloiu și Harry Brauner, la Casa de discuri „Columbia”.
A colaborat cu restaurante celebre între anii ’30 – ’40, cântând pe onorarii uneori colosale în cârciumi celebre precum: „Café Wilson”, „Capşa”, „Luther”, „Parcul ARO”, „Continental”, „Hanul lui Manuc”, „Neptun” – locul preferat al unor celebrităţi ale lumii literare precum: Liviu Rebreanu, Ion Minulescu, Camil Petrescu, Ion Pillat.
În 1938 este angajată la Teatrul „Alhambra”, condus de Nicolae Vlădoianu, iar în septembrie lansează, în spectacolul „Constelația Alhambrei”, cântecele de mare succes
„Mi-am pus busuioc în păr” şi „Habar n-ai tu”, compuse de Ion Vasilescu, care la scurtă vreme aveau să fie imprimate la „Columbia”. Tot în spectacolele de revistă ale Teatrului Alhambra, Maria Tănase interpretează melodii din repertoriul francez, spaniol, sau negro spirituals.
În anii războiului, Maria Tănase participă, alături de mari artişti precum George Enescu, George Vraca sau Constantin Tănase, la spectacole organizate pentru răniţi sau la unităţile militare, unul dintre acestea fiind serbarea Pomului de Crăciun la Regimentul de Gardă Călare, la care au asistat Regele Mihai, Regina Mamă Elena şi Mareşalul Ion Antonescu, precum şi alţi membri ai guvernului.
În anul 1955 este laureată a Premiului de Stat, iar doi ani mai târziu primeşte titlul de „Artist Emerit”.
Între anii1953 şi 1961, Maria Tănase a înregistrat nu mai puţin de 24 de albume, din care patru în limba franceză.
În anul 1959, Maria susținea ultimul ei turneu peste hotare, în Bulgaria.
La începutul primăverii anului 1963, aflată în turneu cu „Taraful Gorjului” la Hunedoara, Mariei Tănase i se face rău pe scenă, iar după analize se descoperă că suferă de cancer pulmonar. După câteva zile de pauză, reia totuşi, turneul, timp de două săptămâni. Epuizată, îşi anulează apoi concertele, iar în data de 2 mai este internată de urgenţă la București.
La 22 iunie 1963 Maria Tănase părăsește această lume, la Spitalul Fundeni.
A fost premiată post-mortem la Académie Charles-Cros de la Paris, în anul 1965, cu Grand Prix du Disque.
„Sunt voci care nu exprimă numai frumosul muzical, minunea veche şi cu toate astea mereu nouă a cântecului, ci ceva mai mult, exprimă sufletul unui loc şi al unui timp. Aşa a fost vocea Mariei. Când cânta ea, […] parcă plângea un violoncel cu strunele de mătase” – Constantin Nottara.