Bran: OBIECTUL LUNII NOIEMBRIE 2024 – Carul pentru transportul buștenilor din pădure – Muzeul Național Bran
13 noiembrie - 30 noiembrie
OBIECTUL LUNII NOIEMBRIE
În luna lui „Brumar”, când iarna bate la ușă și satul se pregătește de lunga „noapte a anului”, la Muzeul Național Bran vă invităm să faceți o incursiune în lumea oamenilor harnici ai satelor brănene, oameni care, cu răbdare și pricepere, își îndeplineau una dintre cele mai importante îndeletniciri: lucru la pădure.
Obiectul lunii noiembrie ne vorbește despre munca grea și înțelepciunea străbunilor, despre drumul lung și anevoios făcut prin păduri pentru a aduce acasă lemnele necesare iernii. Cu fiecare buștean încărcat și fiecare pas făcut alături de boii credincioși, oamenii locului își pregăteau căminul pentru nopțile lungi de iarnă, asigurând căldura și atmosfera care dădeau viață locuinței.
În vremurile acelea, după o zi de trudă, nu era nimic mai frumos decât reîntoarcerea acasă în sânul familiei, unde, în serile petrecute la gura sobei, când focul trosnea liniștitor, toți se adunau la povești, cu inima încălzită de bucuria simplă de a fi împreună.
Carul pentru transportul buștenilor din pădure, expus la Muzeul Național Bran, în Secția Etnografică în Aer Liber, a aparținut unui gospodar din satul Poarta, Bran și datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea și ilustrează transportul și cărăușia.
Carul este confecționat în întregime din lemn de esență tare, având o structură robustă, dar simplă, ceea ce permitea ușor orice reparație necesară în cazul deteriorării. Are un șasiu alcătuit din bârne groase și patru roți late cu butuci, cu osii și spite din lemn, întărite cu cercuri metalice (platbandă), care confereau o rezistentă în plus drumurilor accidentate, oferind stabilitate.
Structura carului este lungă și îngustă, neavând o platformă solidă, în loc de platformă, carul are două grinzi paralele (numite „târșe”) pe care buștenii erau așezați și legați, astfel încât să fie stabilizați în timpul transportului, pentru o mai bună siguranță a transportului buștenilor, aceștia erau legați cu lanțuri groase.
Lemnul utilajului păstrează si acum urme ale vremurilor trecute, când roțile scârțâiau a povară, iar osiile trosneau sub greutatea încărcăturii.
Vă așteptăm să admirați „unealta simbol” a hărniciei și a dragostei pentru casă și familie, să vă lăsați purtați în vremurile acelea pline de farmec și simplitate, când totul părea mai cald, mai aproape și mai firesc, iar împreună să retrăim povestea serilor de altădată.