București: Exponatul Lunii Aprilie: BREVETUL Ordinului Sfântul Vladimir clasa a-II-a, cu spade la Muzeul Militar

La 1 aprilie 2018 se împlinesc 100 de ani de când „…Maiestatea Sa Regele a binevoit a autoriza pe Domnul General de corp de armată AVERESCU ALEXANDRU, Comandantul Armatei II a de a purta însemnele Ordinului Sfântul Vladimir, clasa II-a, cu spade….”
Unul dintre cele mai importante documente aflate în patrimoniul Muzeului Militar Naţional „Regele Ferdinand I” este brevetul prin care generalul Alexandru Averescu primea aprobarea regelui să poarte una dintre cele mai importante decoraţii din Rusia ţaristă şi care, pe toată perioada lunii aprilie 2018, are statutul de Exponatul lunii.
Ordinul Sfântul Vladimir, ordin imperial rus, al doilea ca importanţă în ierarhia decoraţiilor de război ruse, a fost instituit în 1872 de către împărăteasa Ecaterina a II-a, pentru a onora memoria faptelor Sfântului Vladimir, marele cneaz şi creştinător al Rusiei kievene. Ordinul avea patru grade şi se putea acorda oricăror persoane, chiar dacă nu aveau rang nobiliar, pentru merite militare şi civile.
Conform uzanţelor, românii, pentru a purta un ordin străin, aveau nevoie de aprobarea regelui.
Conferit, la data de 31 iulie 1917, în urma victoriei de la Mărăşti, generalul Averescu a fost înştiinţat, pe 4 august 1917, de acest fapt, de către generalul rus Dimitri Grigorievici Scerbacev, ajutorul Augustului comandant de căpetenie al frontului român pentru armatele ruse, regele Ferdinand.
Ofiţer de cavalerie, Alexandru Averescu s-a născut la data de 09.03.1859, în satul Babele, comuna Lacuri, judeţul Ismail (azi în Ucraina).
Era fiul slugerului Constantin Averescu, fost ofiţer în armata ţaristă, apoi institutor la Iaşi şi Târgu Frumos şi al Casucăi Averescu.
A absolvit Şcoala de Arte şi Meserii din Bucureşti, în 1876 – an în care s-a înscris ca soldat voluntar în Escadronul de jandarmi călări din Regimentul nr. 5 de călăraşi, cu care a luat parte la Războiul de Independenţă, în care evoluează spre gradele de brigadier şi sergent. În 1881 absolvă, ca şef de promoţie, Şcoala Divizionară pentru Subofiţeri de la mănăstirea Dealu, pentru ca în 1886 să termine, tot şef de promoţie, Şcoala Superioară de Război din Torino.
Întors în ţară, a ocupat diverse funcţii în armata română, dintre care amintim doar câteva: profesor la Şcoala de Cavalerie din Bucureşti şi comandant al Escadronului de elevi (30.08.1889-01.04.1896), ofiţer de stat major la Marele Stat Major (06.08.1892-01.01.1894), comandantul Şcolii Superioare de Război (01.01.1894-01.11.1895), şef al statului major al Diviziei IV infanterie, Bucureşti (10.05.1896-05-08.1896), ataşat militar pe lângă Legaţia regatului român la Berlin (05.08.1896-08.04.1898), trimis de Curtea Regală Română, pentru două luni, în Rusia, pentru a-l reprezenta pe suveranul ţării, regele Carol I, cu ocazia primirii de către acesta a calităţii de colonel onorific al Regimentului nr. 18 de infanterie rus Vologda, şeful Secţiei I Organizare şi Operaţii din Marele Stat Major (01.10.1899-10.05.1904), ministru secretar de stat la Departamentul de război (13.03.1907-27.12.1908; 27.12.1908-03.03.1909), şeful Marelui Stat Major (18.11.1911-02.12.1913), când conduce armata la sud de Dunăre, comandantul Corpului I de Armată, Craiova (02.12.1913-15.08.1916), comandantul Armatei a II-a (17-25.08.1916), comandantul Armatei a III-a (25.08-02.09.1916), comandantul Grupului de Armate de Sud general Averescu (02-05.09.1916), comandantul Armatei a II-a (26.09.1916-26.01.1918) şi coordonator al acţiunilor Armatei de Nord, prim-ministru (26.01-04.03.1918) fără portofoliu şi ministru „ad interim” de Externe (29.01-05.03.1918), calitate în care semnează preliminariile păcii de la Buftea (20.02.1918) dar, pentru a facilita încheierea păcii îşi va depune mandatul.
Pe data de 03.04.1918 înfiinţează partidul Liga Poporului, devenit, din 1920, Partidul Poporului, al cărui preşedinte va fi. După Unirea din 1918 va ocupa funcţiile de ministru de interne (05-16.12.1919), preşedinte al Consiliului de Miniştri (13.03.1920-16.12.1921), ministru de interne (13.03-13.06.1920) şi ministru al Industriei şi Comerţului (16.11.1920-16.12.1921), ministru secretar de stat şi consilier al Coroanei (10.02-30.03.1938).
La data de 25.09.1930 regele Carol al II-lea i-a oferit demnitatea de mareşal.
A murit la 02.10.1938, la Bucureşti, fiind înmormântat, conform dorinţei, alături de ostaşii săi, în mausoleul de la Mărăşti.
Muzeograf Anca Ionescu