București: În MARe cu… Anca Mureșan

Joi, 18 iulie, ora 19:00
Primăverii 15, București
În MARe cu… Anca Mureșan
30 de lei/persoană
Înscrieri la gift.shop@mare.ro

Anca Mureșan. În colecția permanentă a MARe este prezentă cu o lucrare de dimensiuni considerabile (220 x 200 cm), la etajul 1 al muzeului. Se numește Der Schrank (Dulapul). Dar dulapul nu se vede. Sau se vede, dar este ascuns. Acoperit. Atomizat. Și, totuși, prezent.

Ne amintim de vizita unui grup de copii care, în dreptul pânzei, au manifestat o evidentă contrariere:
– Ce e asta?
– Un dulap!
– Dar unde e dulapul?
– Chiar aici. În tablou. Copiii au privit, nu l-au văzut.
– Încercați să mijiți ochii, să priviți printre pleoape.
– Aaaaah, uite-l! Au oftat ei, dumiriți.

Într-adevăr, tehnica funcționează. Disipat în milioane de puncte, redus la un contur nu tocmai convingător la prima vedere, dulapul se recompune în fața ochilor mijiți. Doar că nici atunci nu o face tocmai explicit. Prinde un contur, un profil care, în funcție de privitor, poate fi mai multe lucruri. Unii, de exemplu, au văzut un pian. Alții au văzut chiar ”Sărutul” lui Brâncuși. Alții au văzut un cap de om. Dar este un dulap. Există și o fotografie a dulapului. Și artista a confirmat că este un dulap real.

Anca Mureșan a recuperat o piesă din mobilierul universului ei intim și timp de un deceniu (a lucrat la pânză între 2000 și 2010) l-a făcut fărâme. Milioane de puncte, așezate cu acribie, cu meticulozitate, cu rigoare, cu intensitate. A luat dulapul și l-a redus la propria amprentă, la propria energie. L-a transformat în frecvență. Ca să-l vezi trebuie să intri pe frecvența potrivită. Diferența dintre el și spațiul înconjurător este determinată strict de densitatea de puncte, de atingeri de pensulă, de culoare. Zece ani! Nimic strident. Nimic grăbit. Niciunde nu vei simți ”găselnița” de moment, ideea ”genială”, inspirația seducătoare a clipei. Vei vedea muncă. Răbdare. Asceză.

Nici o culoare prea vie. Nici o linie acolo unde, totuși, există un contur, o formă, un obiect. Dacă obiectele ar avea un suflet, probabil că așa ar arăta. Sufletul, adică: o vibrație, un ecran plin de impurități dincolo de care, blurat, voalat, mascat, mesajul străbate eliberat din corporalitatea sa inițială, explicită și dogmatică.

Anca Mureșan a luat un dulap al copilăriei și i-a pictat doar amintirea. Astfel, ”Dulapul” este expresia unui subiectivism în formă continuată, a unui dor pus la macerat, la fermentat. Lucrarea Ancăi Mureșan este apofatică: se refuză definițiilor, se eschivează de la orice truism. Poți picta un dulap care arată ca un dulap. Și o poți face foarte bine. Se cheamă că-l reproduci. Dar e altceva să pictezi ideea de dulap, chiar dacă pornită de la realitatea (concretă, dar și emoțională) a unui dulap anume.

Joi, 18 iulie, de la ora 19:00, vom fi În MARe cu… Anca Mureșan.
Evident, Anca nu va vorbi doar despre lucrarea ei. Foarte posibil chiar să o evite. Va vorbi despre MARe. Despre lucrările și despre artiștii expuși în colecția permanentă, în expozițiile temporare, despre arhitectura muzeului… despre ce va dori ea.

De un lucru suntem siguri (și, cumva, ne temem): indiferent despre ce și cât va vorbi, Anca o va face… punct cu punct.