București: În MARe cu… Regele IONESCU. La MARe/Muzeul de Artă Recentă

În MARe cu… Regele IONESCU
Vineri, 13 martie, ora 19:00
MARe/Muzeul de Artă Recentă
Bulevardul Primăverii 15
Sector 1, București
Intrare LIBERĂ

”Regele IONESCU (alias Ilie-Cristian Ionescu) investighează noile media prin fotografie și video, iar interesul mai recent se îndreaptă către relația dintre imagine, text și programarea digitală”. Asta ne spune Ioana Șerban, la începutul articolului de prezentare a artistului Regele IONESCU, din ”Diversitate stilistică cu răspundere limitată” – catalogul Colecției Permanente MARe). Și este cât se poate de corect.

Totuși, am spune că, atât pentru noi, cât și pentru vizitatorii muzeului, Regele IONESCU înseamnă în primul rând lucrarea video ”Portret documentar”, din 2008, (3’52”), care poate fi văzută în cadrul Colecției Permanente, la etajul 1 al MARe.

Filmul te prinde din prima clipă, căci artistul se prezintă într-un ”video-selfie”, și anunță scopul, rolul și contextul în care va realiza acea filmare. O introducere mai degrabă clasică, în felul în care piesele shakespeare-iene beneficiază de un narator care fixează pentru public cadrul larg al acțiunii ce urmează să se desfășoare.

Și ceea ce aflăm este că artistul caută un subiect. Chiar acesta este… subiectul! Subiectul este căutarea subiectului. În plus, îl caută în stradă. Asta înseamnă deopotrivă că-l caută oriunde și nicăieri. Că oricine ar putea fi un personaj (sau un subiect) principal sau că nimeni în particular nu va întruni condițiile pentru a deveni un subiect sau un personaj principal. Piesa (ne) este anunțată, doar că piesa încă nu există. Ea se va construi ”pe drum”, în timp ce noi privim. Și privim ca și cum am fi alături de artist, în stradă, în căutarea subiectului.

După mici scrutări fără rezultat, obiectivul camerei va rămâne fixat pe un tânăr, un cetățean oarecare. Nu există un criteriu evident, un motiv explicit pentru această alegere. Cert este că persoana cu pricina a devenit, fără să știe, fără să ceară și fără să vrea, un personaj. Este personajul perfect pentru că își joacă propriul rol cu toată naturalețea, tocmai pentru că nu știe că face acest lucru. Regele IONESCU îl va urmări cu talent de detectiv și cu tenacitatea unui paparazzo. Anonimul personaj este un star prin simplul fapt că a devenit subiect. Pentru că ESTE filmat.

Îl vom vedea în tot soiul de ipostaze banale, dar rezolvate ludic la nivel de montaj. Sigur, noi nu vom ”vedea”, montajul. Totul va curge simplu, dinamic, ceea ce vedem este doar suma gesturilor care pot construi, alcătui, contura o narațiune. Vedem mica agendă de-o zi a unui bărbat fără nume. Îl vedem sărind peste bălțile de la marginea trotuarului. Îl vedem într-o librărie, răsfoind cărți. Îl vedem ușurându-se, într-un colț retras. Poate chiar ne prindem: respectivul suntem noi! Oricare dintre noi. Pentru că oricare dintre noi putea fi, în acea zi din 2008, alegerea Regelui.

La final, artisul își abordează personajul. Se prezintă. Aflăm cu ocazia asta că respectivul e, de fapt, francez și că se duce să-și întâlnească iubita româncă. Nu e dispus să accepte să joace un rol, dar nici nu știe că l-a jucat deja și că refuzul lui nu face altceva decât să desăvârșească un scenariu. La peste un deceniu de la acel moment, el va fi văzut, urmărit în aventura unei zile oarecare, într-o lucrare video din colecția permanentă a unui muzeu privat de artă. Este sau nu este, deja, un ”star”?

”Portret documentar” nu este, de fapt, nici documentar, nici măcar portret. Este un poem, mai degrabă. Este o farsă. Dar una convingătoare. Un truc. Atât introducerea, cât și finalul videoului (în care artistul spune că ”în lumea de azi nu se întâmplă nimic!”) introduc, de fapt, ficțiunea. Manipulează ludic, audiența. ”Nimicul” fusese deja tratat ca fiind ”ceva”. Banalul își demonstrase, deja, capacitatea de a fi interesant. Regele se contrazice tocmai pentru că își dă dreptate.

Trăim într-o epocă în care smartphone-ul a făcut ca oricine să poată fotografia sau să filmeze. Rețelele de socializare abundă de de banalitate cosmetizată, ”filtrată”, falsificată prin aceea că e deturnată înspre ficțiune. Orice atitudine, orice mimică sau grimasă dintr-un selfie sau dintr-o poză țin de un scenariu ad hoc, de o regie a (auto)idealizării. Filmul Regelui IONESCU, din 2008 (adică la 4 ani după apariția Facebook, dar la 2 ani înainte de apariția Instagram), reușește la nivel morfologic să combine, dar și să prevadă un tip de narațiune socială și media. Videoul său ne trimite cu gândul la ”stalking” și la ”trolling”. Totodată are ceva dintr-un gif extins, dar fără a abandona structura sau datele unui film în sensul clasic al cuvântului. Este un film care, tratând ”nimicul”, îl transformă pe un ”nobody” într-un ”somebody”, intuind cu precizie un ”trend” ale căror limite încă nu au fost atinse.

***

O altă lucrare video a Regelui IONESCU aflată în colecția MARe (chiar dacă nu este expusă) se numește ”Kritik der reinen Vernunft”. Da, exact, este vorba despre Critica Rațiunii Pure de Immanuel Kant. Realizată în 2017, lucrarea nu face altceva decât să ne prezinte, literalmente, versiunea germană a lucrării scrisă de Kant, în 1781. Timp de 2 ore și 2 minute, privitorul (răbdător) va vedea prezentate într-o succesiune rapidă, toate cuvintele și fiecare cuvânt în parte din celebra lucrare de filozofie.

Artistul ne provoacă, de fapt, la o lectură imposibilă. ”Critica Rațiunii Pure” conține circa 84 mii de cuvinte (o estimare, doar). Viteza medie de citire a unui om este de circa 200-250 de cuvinte pe minut. La 250 de cuvinte pe minut, cineva ar avea nevoie de 5 ore și 36 de minute pentru a citi întregul volum (desigur, ignorând oboseala, plictiseala sau momentele de distragere și presupunând că toți termenii și toate ideile sunt limpezi pentru cititorul respectiv). Regele Ionescu, însă, ne obligă să ”parcurgem” volumul cu un ritm de 688,5 cuvinte pe minut. Adică 11,5 cuvinte pe secundă. Dar acest calcul este doar o păcăleală. În realitate, așa cum ne atrage atenția chiar artistul, este vorba despre 24 de cuvinte pe secundă!

Chiar și pentru un nativ german cu specializare în filozofia lui Kant, ar fi o pariu greu de câștigat. Nu imposibil (căci sunt cititori care pot parcurge mult mai multe cuvinte pe minut), dar greu. Succesiunea rapidă, aiuritoare, aproape absurdă pentru un cititor obișnuit, a cuvintelor, induce o stare hipnotică. Artistul a luat un tratat de filozofie și l-a transformat într-un video. Dar nu într-un video DESPRE tratat sau despre ideile din tratat, nu într-un video care EXPLICĂ ce-a vrut să spună Kant în acel tratat, nici nu într-un video care INTERPRETEAZĂ tratatul de filozofie, ci într-un video care chiar ESTE tratatul de filozofie ca atare.

Fiecare cuvânt a fost păstrat și prezentat în ordinea din carte. Și a fost prezentat ca ceea ce un cuvânt (orice cuvânt scris!) este în primul rând: un element vizual! O structură de semne grafice cu semnificație. Prin viteza de rulare, și prin apariția aproape iluzorie a fiecărui cuvânt Regele IONESCU aproape că a golit toate cuvintele de semnificația uzuală, de dicționar, dar totodată a salvat și subliniat (ba chiar sublimat) valoarea intrinsecă și inevitabilă, de ”obiect vizual” a cuvântului. Prin absența unui ritm, a unor pauze cu rol de ”punctuație”, propozițiile și frazele dispar cu totul. Există doar succesiunea egală, rapidă, a cuvintelor care le compun, într-o meta-frază.

Regele IONESCU a luat cuvântul filozofic și l-a transformat în element grafic. Viteza de rulare exhibă dimensiunile, proporțiile și estetica grafică a fiecărui cuvânt în parte. Limbajul filozofic a fost înlăturat și transformat în limbaj vizual. Semnificația a fost izolată de cuvinte, a rămas doar cuvântul redus la propria semnificație de bază – aceea de semn. Este o ”traducere” dintr-un limbaj într-altul, și asta în contextul în care nici un cuvânt nu a fost tradus în sensul clasic al cuvântului. Și deoarece fiecare cuvânt este autonomizat și prezentat individual, chiar dacă pentru o fracțiune de secundă, realizăm că fiecare cuvânt beneficiază de un cadru, de un ”frame” propriu. Adică de o ”pagină” dedicată. Decuplat din șirul în care contribuia la construirea unei propoziții, implicit în formularea unei idei, cuvântul este redus la sine și devine suport și semnificant pentru un cu totul alt discurs.

24 de cuvinte pe secunde, înseamnă 24 de cadre (de ”pagini”) pe secunde. Am putea specula și să asociem secundele cu orele unei zile. Că avem o zi într-o secundă. Și n-ar fi chiar fără temei. Dar artistul ne-a amintit că este vorba despre numărul standard în film, de cadre pe secunde. Un număr care reprezintă un compromis pragmatic: în lumea peliculei costisitoare s-a ajuns la acel număr de cadre care deja să ”păcălească” ochiul, să nu-l lase să vadă ”ruperea” dintre cadre, dar, în același timp, să se realizeze un maximum de economie de peliculă.

Kant vorbea despre ”logia iluziei” atunci când vorbea despre demersul nostru de a raționa dincolo de experiența empirică. Regele Ionescu transformă ÎNTREG tratatul într-o experiență DOAR empirică. Așa încât, ”Kritik der reinen Vernunft” din 2017 este chiar acea ”Kritik der reinen Vernunft” din 1781, fiind, în același timp, cu totul altceva.

Lucrarea lui Kant devine la Regele IONESCU atât numen și fenomen. Și asta într-un mod paradoxal, căci este deopotrivă și – mai ales – deodată, atât obiect în sine, cât și fenomen. Ea este fenomen pentru că este în primul rând o apariție perceptibilă sensorial, prin faptul că a fost ”tradusă” în limbaj vizual. Dar este și obiect în sine (das Ding-an-sich), care scapă experienței noastre, cât timp experiența ca atare presupunea actul lecturii, iar nu altceva (iar această experiență a fost aproape exclusă). Prin gestul său, artistul a rezolvat abrupt dilema filozofului. Ceea ce părea ori / ori, a devenit – doar prin modificarea limbajului de prezentare – și / și.

Moment în care nu putem să nu ne întrebăm (sperăm noi) alături de dumneavoastră: dacă așa a ”tradus” Regele IONESCU una dintre cele mai importante cărți din istoria filozofiei și a gândirii umane, cum va ”traduce” el lucrările și expozițiile din MARe?

Rămâne să aflăm împreună, vineri, 13 martie, de la ora 19:00.

Până atunci, puteți vizita pagina de Facebook a artistului, aici: https://www.facebook.com/Regele-Ionescu-591870734217793/