București: Literatura detenției și a împotrivirii | Hans Bergel (6)

Sâmbătă, 3 noiembrie 2018, ora 17.00, Muzeul Național al Literaturii Române și Fundația Action Art vă invită la cea de-a șasea întâlnire din seria „Literatura detenției și a împotrivirii”, consacrată scriitorului Hans Bergel. În cadrul evenimentului va fi proiectat filmul documentar Demonul simplificării, realizat de Lucia Hossu-Longin și Dan Necușulea, iar proiecția va fi urmată de o discuție la care vor participa Lucia Hossu-Longin, Manuela Cernat și Răzvan Oprea, moderată de coordonatoarea proiectului Ada Vertan.
Amfitrion: Ioan Cristescu

Filmul Demonul simplificării, din seria Reconstituiri, abordează un moment dramatic din biografia lui Hans Bergel, scriitor de limbă germană din România care a trecut de mai multe ori prin închisoare şi a suferit pentru ceea ce a scris. Parabola folosită în nuvela sa Principele şi bardul critica cenzura din sistemul comunist. Bergel a fost judecat în 1959, împreună cu patru scriitori germani, de Tribunalul Militar din Braşov şi condamnat la 15 ani de detenţie. Unul dintre prietenii lui studenţi l-a trădat şi la proces a devenit martor al acuzării. Filmul pune faţă în faţă două mărturii: ale victimei şi ale prietenului trădător. Subiectul atinge astfel o temă substanţială a existenţei umane: nevoia de adevăr, reconstituit chiar şi după 70 de ani. (Lucia Hossu-Longin)

Hans Bergel avea 19 ani în 1944, când România a fost ocupată de trupele sovietice. Locuia în Sibiu, unde existau o mulţime de şcoli germane. Fiind sportiv, schior de performanţă, avea prieteni buni nu numai din minoritatea germană, ci şi din cluburile sportive româneşti ale oraşului. În decurs de trei ani, tânărul Hans Bergel a dus acte, provizii, informaţii luptătorilor din munţii Sebeşului, ofiţerilor din Armata Regală Română, care refuzaseră să lupte de partea Armatei Roşii şi stăteau ascunşi în păduri. Fiind un căţărător şi un schior pasionat, se numără printre cunoscătorii Carpaţilor Meridionali. În toată iarna ’45 – ’46 a îndeplinit misiuni grele, riscante, luând legătura cu „nesupuşii” din văile Munţilor Făgăraş. Iată ce declara Hans Bergel în legătură cu această experienţă: „Pentru mine a fost decisiv în această perioadă, faptul că am cunoscut oameni dispuşi să plătească cel mai mare preţ pentru libertate; niciodată până în acel moment nu întâlnisem asemenea oameni. Problema lor nu era de natură militară, ci morală. Atât timp cât existăm – spuneau ei – şi oamenii din ţară ştiu acest lucru, ei şi naţiunea mai au demnitate. Ceea ce facem nu este lipsit de sens: transmitem tuturor un semnal în sensul păstrării curajului şi speranţei într-o ţară tiranizată.” (Hans Bergel, Literatură şi rezistenţă)

Scriitorul HANS BERGER s-a născut în perioada interbelică, mai exact în 1925, în Râşnov. O parte din copilărie şi-a petrecut-o în Râşnov, iar din 1939 familia sa se mută în Braşov, unde el va urma Liceul Honterus. Doi ani mai târziu pleacă la Sibiu, unde, până în 1944 urmează seminarul pedagogic din Sibiu. Contextul istoric însă îi schimbă cursul vieţii. După ce România întoarce armele împotriva Germaniei naziste, în 1944, Hans Bergel este nevoit să-şi întrerupă studiile. La începutul anului următor este doar la un pas de a fi deportat în Uniunea Sovietică, dar reuşeşte să fugă în ultimul moment din lagăr şi se ascunde luni bune în Munţii Cibinului. Se întoarce la Sibiu, îşi continuă studiile şi în 1946 îşi ia bacalaureatul, după care este angajat ca profesor. În 1947 părăseşte clandestin România, dar este prins în Ungaria, extrădat şi condamnat la 14 luni de închisoare pentru trecere frauduloasă a frontierei. Reuşeşte să evadeze după 10 luni. Ajuns acasă după mai multe peripeţii, este recrutat şi îşi satisface serviciul militar în 1948-1949. Până în 1956 este şi sportiv de performanţă, însă asta nu-l va scoate de sub urmărirea autorităţilor din regimul de tristă amintire. Între timp se înscrie la cursuri de istoria artei şi filosofie, la Bucureşti, cursuri pe care le urmează la fără frecvenţă. Şi aceste studii le va întrerupe, deoarece în 1954 a fost arestat la Cluj pentru „incitare la rebeliune” şi condamnat la un an închisoare. Deşi a fost eliberat mai devreme, nu i s-a permis să-şi reia studiile. În 1951 se căsătoreşte cu Susanne Schunn, cu care are o fiică şi doi fii. Îşi câştigă existenţa cu activităţi literare şi publicistice. Însă, de la o publicaţie în limba germană la care lucra este concediat pe motive politice. O vreme a fost angajat ca violoncelist la teatrul muzical din Braşov. În aprilie 1959, Hans Bergel a fost arestat pentru a treia oară. Unele manuscrise confiscate s-au pierdut, altele se află în dosarul penal. Tribunalul militar, care l-a judecat în cadrul procesului „grupului de scriitori germani”, încheiat la 15 septembrie 1959 la Braşov, l-a condamnat la 15 ani de muncă silnică şi la 5 ani de pierdere a drepturilor cetăţeneşti. Din cei 15 ani la care fusese condamnat, a executat aproape 3 ani de detenţie, timp în care a trecut prin 18 temniţe: minele de plumb de la Baia Sprie, fortul Făgăraş, închisoarea de tranzit Codlea, „malmezonul” din Bucureşti, închisoarea militară din Timişoara, închisorile Securităţii de la Arad, Curtici şi Braşov, lagărele de muncă forţată Răchitoasa şi de pe insula dunăreană Strâmba, fortul subteran nr.13 Jilava. etc. Din 1962 până-n în 1964 a avut domiciliu forţat în Bărăgan, unde l-a cunoscut şi pe Corneliu Coposu. Abia în 1968 este reabilitat. În acelaşi an a depus cerere de emigrare în Republica Federală Germania, pentru a cărei aprobare a fost sprijinit de scriitorul Günter Grass, care a intervenit pe lângă Willy Brandt, pe vremea aceea ministrul de externe al Germaniei. A reuşit să emigreze în Republica Federală Germană pe vremea aceea, unde şi-a reluat cu succes activitatea literară şi publicistică, obţinând numeroase premii. În 1996 este declarat cetăţean de onoare al Braşovului, în anul 2000 Universitatea Bucureşti îi acordă titlul „Doctor Honoris Causa”, iar în 2009 preşedintele României, Traian Băsescu îi acordă Ordinul „Meritul Cultural” în grad de ofiţer, categoria A – „Literatură”, pentru „contribuţia personală la îmbogăţirea patrimoniului cultural românesc şi universal”. În 2012, Hans Bergel a primit şi titlul de „Scriitor al oraşului”, primul de acest gen, acordat de Uniunea Scriitorilor din România, filiala Braşov. Este, din acelaşi an, şi cetăţean de onoare al Oraşului Râşnov. În 2014 a primit premiul „Opera omnia” al Filialei Braşov a Uniunii Scriitorilor din România.