București: Serile de non-ficţiune la MNLR. „Însemnările unui gubernator. Chișinau, 1903-1904” de S. D. Urusov

Miercuri, 10 iulie 2019, de la ora 20.00, Muzeul Național al Literaturii Române vă invită la Serile de non-ficţiune la MNLR, subiectul fiind de data aceasta „Însemnările unui gubernator. Chișinau, 1903-1904” de S. D. Urusov (Editura Cartier, 2019). Invitaţi: Nona Rapotan, Arthur Suciu. Moderator: Vasile Ernu.

„Aristocrat şi liberal, înalt funcţionar şi mason, administrator excelent şi intelectual, luptător aprig cu corupţia şi legist, pentru el, problemele drepturilor şi libertăţilor individuale, ale supremaţiei legilor şi principiului statului de drept nu erau simple abstracţii declarative, dar valori pentru care a avut de plătit atât în timpul regimului ţarist, cât şi al celui sovietic (pentru convingerile sale declarate a făcut puşcărie atât sub unii, cât şi sub alţii). Această latură l-a caracterizat şi în timpul scurtei sale aflări în funcţia de guvernator al Basarabiei într-o perioadă extrem de dificilă, marcată de pogromul evreiesc din 1903.”

„Pe baza experienţei de guvernator al Basarabiei, Urusov a publicat nişte memorii (1907), traduse la puţin timp în franceză. Lucrarea a provocat scandal, mai ales din partea lui Gheorghi Pronin şi Pavel Kruşevan, pe care i-a învinuit ca fiind răspunzători pentru pogromul din 1903. În 1913 Pronin îl dă în judecată pentru «lezarea demnităţii», iar în urma procesului, Urusov a fost condamnat şi nevoit să stea patru luni în închisoarea de la Kaluga. ” (Virgil Pâslariuc)

Serghei Dmitrievici Urusov (1862-1937), descendent dintr-o familie princiară, a fost unul din reprezentanţii de vază ai curentului liberal moderat rus de la intersecţia secolelor XIX şi XX. Absolvent al Universităţii din Moscova, specialitatea Istorie (1885), a activat în sistemul administraţiei publice la nivel local, apoi, după ce inteligenţa şi capacităţile sale organizatorice au fost remarcate de guvern, i s-au oferit importante funcţii la nivel central. A fost viceguvernator de Tambov (1902-1903), guvernator al Basarabiei (1903-1904) şi de Tver (1904-1905). În 1905 devine viceministru de Interne, dar demisionează la câteva luni, fiind în dezacord cu politica tot mai reacţionară a guvernului. Devine deputat al primei Dume ruse (1906), continuând să fie critic la adresa guvernului ţarist, iar pentru că a semnat, alături de alţi deputaţi, „Declaraţia de la Vâborg”, este acuzat şi condamnat la închisoare, fiindu-i interzisă orice funcţie publică până la revoluţia din 1917. După preluarea puterii de către bolşevici este hărţuit de regim, fiind ţinut în detenţie timp de aproape un an, pentru simplul motiv că făcea parte din aristocraţia rusă. În ultima parte a vieţii este marginalizat, ducând lipsuri materiale. Memorialistica sa contribuie la o mai bună înţelegere a societăţii ruse din primele decenii ale secolului XX.