București: Smaranda, privirea unei femei din secolul XVIII

Vernisaj expoziție: „Smaranda, privirea unei femei din secolul XVIII”, la Palatul Suțu

Muzeul Municipiului București vă invită la vernisajul expoziției „Smaranda, privirea unei femei de la final de secol XVIII”, ce va avea loc la Palatul Suțu, miercuri 31 octombrie, ora 17.00.

Intrarea este liberă la vernisaj, în limita locurilor disponibile.

Despre expoziția „Smaranda, privirea unei femei de la final de secol XVIII”

„S-a născut în lumea cărturarilor Văcărești. În anii copilăriei, vizita adesea cu mama sa biserica mănăstirii Văcărești și privea fără oprire către înălțimile frumos pictate, care spuneau povești. Intrarea în Ierusalim i-a atras atenția, precum și vechiul oraș antic închipuit de zugravi. Și închipuirea ei aduna imagini și culori din lumi exotice și îndepărtate.

În același timp, într-o lume nu foarte diferită de a Smarandei, își începea povestea un alt personaj și un alt destin: Jane Austen.

Două femei de la un capăt la celalalt al unei lumi în deplină frământare, la finalul secolului al XVIII-lea. Două societăți foarte diferite, dar în aceeași lume a bărbaților. Într-o parte a lumii, părinții decideau din vreme alianțe, iar Smaranda a fost imaginea ei deplină. În cealaltă, aparenta libertate a fetei în pragul adolescenței însemna căutarea unei protecții masculine într-o căsnicie visată. Jane a descris-o în detaliile propriei sale vieți, Smaranda probabil a citit la senectute, însă generația ei cu siguranță.

Căutând cu atenție privirea Smarandei, din primii ani secolului al XIX-lea, din perioada post-napoleoniană, am descoperit în memoria mea teribil de contemporană, universul feminin descris de Jane Austen, contemporană cu Smaranda.

Care este, în cele din urmă, asemănarea dintre cele două femei? Mândria sau prejudecata? Smaranda a trăit într-o lume a prejudecăților, desigur, bărbații din jurul ei le cultivau prin tradiție. Mândria ei tenace ne surprinde căci, spre deosebire de întreaga sa familie, orientalizată și ierarhizată pe vârste și statute, Smaranda rămâne singura, de cealaltă parte, îmbrăcată în cea mai elegantă reprezentare europeană. A fost, cu siguranță, una dintre primele femei din București adeptă a schimbării de atitudine și de reprezentare a lumii noi care se pregătea să vină. Nu știm dacă Smaranda a avut destinul Emmei alături de Mihai Manu, dar foarte probabil să se fi plasat între rațiune și simțire, pe măsură ce anii au trecut de la căsătoria sa aranjată din anul 1796.

Povestea dedicată Smarandei este, în fapt, o scurtă poveste despre privirea unei femei de la final de secol XVIII: o expoziție despre chipuri, lucruri mărunte, cărți și o nestăvilită dorință de a fi diferit” – Adrian Majuru