București: EXPONATUL LUNII IUNIE 2023 LA MUZEUL MILITAR NAȚIONAL ”REGELE FERDINAND I”- Rochiță de botez – Familia Regală a României

Rochiță de botez – Familia Regală a României

„Orice copil e o minune

Irepetabilă precum

Ivirea zilei din genune

Și focul soarelui din scrum”. (George Țărnea)

La începutul lunii iunie, în fiecare an, sărbătorim Ziua Copilului, numită și Ziua Internațională a Copilului. Este sărbătorită în peste 100 de state din lumea întreagă. Multe dintre ele sărbătoresc Ziua Copilului pe 1 iunie, dar și pe 20 noiembrie, iar altele și-au ales propria dată în funcție de evenimente istorice. În această zi, celebrăm, sau așa ar fi frumos să facem, copiii, miracolul nașterii și al purității, precum și dreptul copiilor de a fi protejați, o zi în care toți copiii ar trebui să se simtă bine, să primească cadouri, să se distreze împreună, să nu simtă povara grijii zilei de mâine.

Cele mai vechi informații despre o zi dedicată copiilor datează din anii 1856-1857, când dr. Charles Leonard, pastorul Bisericii Universaliste a Răscumpărătorului din orașul Chelsea, Massachussets, a ținut o predică specială dedicată doar copiilor. El anumit această zi „Ziua Trandafirului”, numită mai târziu „Duminica Florilor” și, în final „Ziua Copilului”.

O altă mențiune se referă la faptul că, la începutul secolului al XX-lea, un consul chinez din San Francisco a strâns, din cartierele orașului, un grup de copii chinezi orfani pentru a sărbători împreună Ziua Dragonului, eveniment care a avut loc să fie pe data de 1 iunie.

„Ziua Copilului” a fost menționată, pentru prima dată, la Geneva, la „Conferința Mondială pentru Protejarea și Bunăstarea Copiilor”, în data de 25 august 1925, când peste 54 de țări au adoptat „Declarația pentru Protecția Copilului”. Cu toate acestea, instituirea efectivă a unei zile dedicată copiilor a venit mult mai târziu. În octombrie 1953, Rubab Mansoor, elev în clasa a VIII-a, le-a propus membrilor Adunării Generale a Națiunilor Unite ideea unei Zile Internaționale a Copiilor, pe care aceștia au adoptat-o oficial un an mai târziu. Astfel, „Fondul Internațional pentru Urgențe ale Copiilor al Națiunilor Unite” (UNICEF) a emis o recomandare care prevedea ca fiecare stat să dispună de o zi dedicată copiilor, „o zi a fraternității și înțelegerii între copiii de pretutindeni, a activităților dedicate promovării idealurilor și obiectivelor Cartei ONU și bunăstării copiilor din toată lumea“.

România a sărbătorit prima dată „ Ziua Copilului” în anul 1950, adoptând, la recomandarea UNICEF, data de 1 iunie.

Una dintre cele mai importante activități umane este definită de verbul „a îmbrăca”. Puțini dintre noi suntem conștienți de faptul că, alături de fabricarea uneltelor și descoperirea focului, inventarea îmbrăcămintei a fost unul dintre factorii decisivi care a permis oamenilor să devină stăpânii naturii și să se răspândească pe întreaga suprafață a Pământului.

Într-un timp extrem de scurt de la inventarea sa, îmbrăcămintea a devenit, dintr-o necesitate de adaptare la condițiile climaterice ale mediilor în care oamenii trăiau, un instrument cu funcții sociale, ritualice și simbolice, marcând apartenența la un grup tribal sau etnic, la o ierarhie politico-socială, profesională sau de semnalare a statutului legal al individului în cadrul unui grup familial sau teritorial, sau atestând trecerea unor ritualuri inițiatice.

Desigur, ca și celelalte obiecte utilitare create de societate, și veșmintele au avut și au încă o pronunțată valență artistică, rezultată din îmbinarea culorilor, decorurilor și a diverselor materiale auxiliare folosite. Și așa apare „Moda”, obicei sau o deprindere colectivă, specifică la un moment dat unui mediu social.

Din primele luni de viață copiii au fost și sunt o reflectare a gustului vestimentar al părinților și, dincolo de ei, a epocii. Moda copiilor, în special cea a secolului al XIX -lea, oglindește evoluția „modei mari”, copiind la scară redusă hainele adulților, dar are și propria evoluție, specifică necesităților micilor săi beneficiari. Dintotdeauna, fiecare vârstă a avut straie bine desemnate ca formă, material, culori.

La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, bebelușii erau îmbrăcați în rochii lungi, de obicei albe, simbolizând puritatea noului suflet. De când începeau să meargă purtau rochițe până la glezne, băieții chiar până în jurul vârstei de 6-7 ani.

Diferența dintre rochiile de fete și cele de băieți era, și ar fi și astăzi, greu de sesizat. Rochiile de fete erau mai vaporoase, albe sau în culori pastelate, în timp ce rochiile de băieți erau mai elaborate și în culori mai închise și din materiale mai rezistente. Rochițele purtate de fetițe se încheiau exclusiv în spate, iar cele pentru băieți se închideau și în față.

După naștere, cel mai important eveniment în viața pruncului nou venit în această lume a fost și este botezul care-l pregătește pentru noua sa existență. Tocmai de aceea, pentru acest eveniment, de cele mai multe ori public, hăinuțele au fost și încă sunt deosebite, modele elaborate și bogat ornamentate cu dantele și broderii.

Putem spune că, deși realizate de cele mai multe ori în casă, hăinuțele copiilor erau și, încă sunt, elaborate, dovedind dragoste și preocupare pentru orientările modei, dar și gust artistic.

Așa este și „Obiectul lunii iunie”, o rochiță de botez, care a aparținut unuia dintre copiii Familiei Regale a României.

O rochie albă, lungă (111cm), din borangic, cu mâneci scurte și guler drept. Pe partea lateral exterioară a mânecilor are aplicații din dantelă și rozete de broderie spartă care reprezintă elemente florale stilizate și o bentiță brodată cu model tip spic de care este cusută o bandă subțire din dantelă de broderie pe tull.

.

Rochia este formată dintr-o platcă și fustă, unite printr-o bentiță la fel ca cea de la mâneci. Platca are aplicată o dantelă îngustă, cu același model ca la cea de la mâneci. Sub dantelă, pe platcă sunt 18 pliuri tighelite.

De sub platcă, rochia se încrețește ușor. Fusta rochiei este realizată în față din trei bucăți. Partea din mijloc este o platcă asimetrică, trapezoidală, cu partea îngustă sus și alternează trei modele de ornamente, respectiv cinci porțiuni de 18 pliuri tighelite, șase zone de broderie realizată pe tull de mătase, cu elemente vegetale și șase zone de broderie cu rozete, la fel ca cea din partea superioară. Legătura dintre platca de dantelă și celelalte două bucăți de fustă, simple, se face prin două volane de broderie cu rozete, tip bandă, prinse vertical.

Prezența elementelor de factură vegetală și solară – spicul și rozetele (în număr atât de mare (134!) și extrem de bine puse în valoare, ne duc cu gândul la simbolistica de protecție și belșug, urări pe care atât părinții cât și nașii le adresează celor mici.

Rochița se leagă la spate cu două panglicuțe din același material și trei năsturași. Spatele este și el realizat din trei bucăți de material, simplu. Pe poale, se observă un set de șapte pliuri tighelite, la fel ca cele de pe față.

Ziua Copilului este sau ar trebui să fie, pentru fiecare dintre noi, o sărbătoare care ne îndeamnă să ne minunăm și să ne bucurăm de fiecare zi și clipă a vieții, precum cei mici. Să sărbătorim alături de copiii, frații, nepoții sau vecinii noștri și să ne lăsăm inspirați de bucuria lucrurilor simple, să ne amintim de cea mai frumoasă perioadă a vieții noastre – COPILĂRIA.