București: Exponatul lunii la Muzeul Național de Geologie – hemimorfit

Hemimorfitul este un mineral din clasa silicaților a cărui compoziție chimică este Zn4Si2O7(OH)2•(H2O). Cu duritatea 5 pe scara lui Mohs și cu luciu sticlos, hemimorfitul poate fi întâlnit în natură într-o varietate de culori, de la alb, galben, galben – brun până la verde sau albastru. Denumit în anul 1853 de către Adolph Kenngott ca aluzie la morfologia hemimorfă a cristalelor (cristale cu fețe terminale simetrice dar orientate diferit – axele de simetrie trec prin două elemente neidentice ale cristalului), a fost certificat cu numele de hemimorfit de către Asociația Internațională de Mineralogie (IMA) abia în anul 1962. Apare ca mineral secundar în zonele de oxidare a zăcămintelor de zinc. Depozite de hemimorfit pot fi întâlnite în Austria, Belgia, Germania, Italia, Polonia, SUA, China sau Mexic. Presupusa localitate tip (locul unde a fost descoperit și descris prima oară) este Băița Bihor, România.

Un frumos eșantion de hemimorfit provenind din China, Provincia Yunnan, poate fi admirat în expoziția permanentă a Muzeului Geologic Național.