București: expoziția „Calea Victoriei, incursiune în istoria unei ulițe domnești”, 18 septembrie – 29 decembrie 2024

Calea Victoriei, fost Pod al Mogoșoaiei, sublim târg al deșertăciunilor, este una dintre cele mai vechi artere ale Bucureștiului, cea care va determina specificul său urbanistic: „E bizantină şi apuseană, trândavă şi vioaie, zâmbitoare şi posomorâtă, dornică de schimbări şi înfiptă în trecut. (…) De-a lungul ei, fără orânduială (…) se înşiră palate şi magherniţe, case de ţară şi zgârie-nori, curţi şi grădini, morminte şi biserici (…) Podul Mogoşoaiei e plămădit cu sufletul nostru”. Această scurtă descriere aparține diplomatului Gheorghe Cruțescu, autorul cărții „Podul Mogoşoaiei. Povestea unei străzi”.

Ca transformare urbană marcantă a Bucureștiului trebuie amintită prima intervenţie majoră în reţeaua stradală a oraşului, în anul 1692, prin tăierea Podului Mogoşoaiei, care va lega Palatul Domnesc de moşia domnitorului Constantin Brâncoveanu de la Mogoşoaia. Începând cu secolul XVIII-lea, pe Podul Mogoșoaiei se vor stabili familii boierești de rangul I, precum Bălenii, Văcăreștii, Slătinenii, Știrbey, Krețuleștii, Filipeștii, Romanitti, Cantacuzinii, Grecenii, Ghiculeștii etc., artera devenind stradă rezidenţială de maximă importanţă a oraşului. Familiile amintite vor amprenta zona în care se vor evidenția reședințe impunătoare, în stilurile arhitectonice ale secolelor XVIII-XIX (remarcăm programe arhitecturale variate). Între cele mai importante imobile care se ridică sunt: casele Romanitti (începutul de secol XIX), devenite din 1834 sediul Curţii Administrative, Casa Dinicu Golescu (1815) devenită Palat Domnesc din 1837, Casa Florescu-Manu (1843), Casa Belu-Slătineanu (ante 1847), Casa Moruzzi, Palatul Cantacuzino şi Casa Filip Lenş (ante 1847).

Acest pod, preferat pentru promenadă și întâlnire, va deveni în secolul al XIX-lea axul dominant al oraşului, Calea Victoriei. La 1861 Calea Victoriei a fost una dintre primele străzi luminate pe timp de noapte din Europa: Podul Mogoșoaiei era luminat pe timp de noapte, înainte ca acest lucru să se întâmple în Paris sau la Berlin. În anul 1882 Calea Victoriei devine prima stradă din București iluminată electric. În anul 1878, după ce armata română își face intrarea triumfală în Capitală, în urma victoriei din Războiul de Independență, Podul Mogoșoaiei primește numele de Calea Victoriei, nume păstrat până în prezent.

Istoria acestei străzi este bogată în fapte, evenimente, arhitectură, oameni și imobile cu diferite funcțiuni, de la cea de casă de locuit la cea comercială.

Mergând la pas pe Calea Victoriei, dinspre sud spre nord, vom străbăte grădini și vom admira casele elitei, vom vizita locurile de loisir, ascultând sonetele și zgomotul specific al seratelor boierești, al trăsurilor și al surugiilor pestriți, vom face cunoștință cu personaje și crâmpeie de istorie. Vor fi evidențiate cele două momente importante în istoria denumirii arterei: acela al începutului, legat de numele domnitorului Constantin Brâncoveanu și acela al schimbării denumirii în Calea Victoriei (după Războiul de Independență 1877-1878).

Această expoziție temporară evidențiază etape din dezvoltarea urbanistică, crâmpeie din istoria medievală, modernă și interbelică a orașului, menționând familiile boierești și casele-reședință, palatele, monumentele, bisericile, hanurile și hotelurile care formau peisajul stradal. Unele case au pierit, istoria păstrând totuși amintirea lor în documente și imagini. Arheologia scoate la suprafață obiecte și lucruri mai puțin cunoscute de publicul larg.

Vom vedea imagini exterioare și interioare ale unor imobile, în gravuri, litografii, fotografii de epocă, pictură. Arta decorativă va înnobila aspectul interior al clădirilor, expunând obiecte de interes pentru public, cu valoare istorică și estetică. Importanța multor clădiri-monument este evidențiată și de medaliile și plachetele expuse.

Obiectele de patrimoniu din colecțiile Muzeului Municipiului București vor trezi interesul publicului vizitator prin tipul expunerii, componentele istorice, memorialistice, stilistice, unele având un caracter inedit.
Curator
Dr. Maria-Camelia Ene