București: expoziția de pictură Anastasis a artistei Iris Bianca Teodorescu, 8 aprilie – 2 mai 2025, Muzeul Național al Literaturii Române

Muzeul Național al Literaturii Române vă invită la vernisajul expoziției de pictură Anastasis a artistei Iris Bianca Teodorescu, care va avea loc luni, 7 aprilie 2025, ora 18.30, la sediul Muzeului Național al Literaturii Române din Calea Griviței 64-66.

Prezintă: criticul de artă Amelia Dincă.

„Iris Bianca Teodorescu prezintă publicului lucrări inspirate din specificitatea exotică a Mării Egee, cu o abundență de culoare demnă de remarcat, picturalitatea fiind direct influențată de atmosfera de vis, de lumina dispersată în infinite reflexe, imprimate pe paleta elaborată a artistei. Acesteia îi place să privească misterele spațiului acvatic din care își extrage subiectele, receptate ca prelungiri ale acestui tărâm al miracolelor în pictura sa și ca un izvor nesecat de inspirație pentru spiritul cercetător al artistei, care căută aici un refugiu mental și o binecuvântare. Dominate de liniște, lucrările interferează cu mai vechi preocupări pentru orizonturi cromatice, ale căror frumuseți și taine sunt inspirate de tărâmurile Greciei. Inconfundabilă în reprezentările de acest gen, Iris Bianca Teodorescu operează cu enunțuri vizuale simple, cărora le conferă o vibrantă materialitate cromatică. Marea Egee nu este doar un pretext pentru  aspectele peisagistice, este chiar elementul de identitate al unei importante perioade de creație a artistei. Fiecare lucrare finalizată la malul Mării Egee este un cumul de sentimente, trădând orizonturile deschise spre infinite lumi, care trăiesc prin însăși apetența artistei de a-și valorifica experiența între gestul ludic și forma lirică, pe care o dobândesc imaginile sale pictate. Prima impresie atunci când privești pictura lui Iris Bianca Teodorescu este vocația contemplării, una lăuntrică și miraculoasă, care irumpe cromatic pe pânză  atunci când atmosfera peisajelor grecești și venețiene o determină pe artistă să facă portretul unei naturi exteriorizată mai mult din lumea sa interioară, decât din concretețea motivului pictural. Fiind prin excelență o coloristă, lucrările acesteia se caracterizează prin surprinderea spațiilor ample, care devin metafore pictate sub influența luminii și a efectelor de atmosferă, filtrate senzorial. Peste acestea intervine particularitatea cromatică, pensulația și regimul structural al suprafeței, format uneori și din explicite caligrafii, descriind forme figurative în câmpuri de culoare expresionist-abstracte, care trădează bucuria artistei de a lucra și a se confunda cu universul picturii ei. Aici, pasta are consistență prin forța pigmentului utilizat, definit prin rozurile virate spre roșu sau violetul intens, în nuanțe diverse, captând subtilități ale incidenței solare, apoi articulările de brunuri extrem de delicate și tonalități de albastru, revigorând discursul plastic prin sonoritățile lui. Descoperim în fiecare imagine o implicare transmundană în construcția registrelor unde timpul, deși nu stă în loc, încorporează în dimensiunea lui o iluzie o veșniciei, dominând explorările tectonice și acvatice, surprinse de artistă în călătoriile de documentare. Plante exotice și o serie de țestoase caretta, secvențe pitorești inspirate de frumoasa Eladă, se alătură peisajelor venețiene și măștilor de carnaval, unde atenția pentru o schematizare bazată pe desen este mai pregnantă. Însă, impresia de generozitate a gestului pictural, evident cu principii de elaborare bine stăpânite, atrage după sine o anumită somptuozitate și senzualitate a culorii. Acordurile cromatice neașteptate evocă disponibilitatea artistei spre experimentarea expresivităților și a adnotărilor lirice, disimulând consistența emoțională a compozițiilor, ca reflex al afectivității dintre artistă și energiile benefice ale naturii, prin metamorfozarea cerului cu pământul. Acest ultim aspect se observă mai ales în seria de compoziții abstracte, unde centrele de interes ale lucrărilor par a absorbi  materia cosmică, stabilind corespondențe între lumi nevăzute și creând iluzia unor geneze. Din dimensiunea osmotică a elementelor naturii deducem că acea cordialitatea dintre artistă și Dumnezeu este permanent implicată pe pânză, ca rezultat al dorinței de a idealiza prin armonie integrarea sa în această simbioză. Improvizația cromatică din lucrările abstracte urmează cursul unei indezirabile plasări cognitive a artistei în zona cunoașterii spațiilor abisale, aceste imagini prelungind istoria propriei spiritualități. Esențializarea concretului, observată și în lucrări mai vechi, unde conformația realului a fost alăturată unor suprafețe cromatice, lipsite de conformații recognoscibile, a căror stilizare este pornită dintr-un conținut figurativ, este elaborată acum în aceste vaste intervale de culoare. Însă respingerea formei înseamnă o mai mare apropiere de atmosfera iluzorie a cerului, apei și pământului, relația dintre elementele primordiale decurgând dintr-o mai profundă înțelegere a lumii, acest lucru neînsemnând marginalizarea naturii, ci dimpotrivă, pătrundea în esența ei, prin intermediul griurilor colorate, conexiunile stabilite cu aceste componente fiind o formă superioară de autocunoaștere.” – Ana Amelia Dincă

Expoziția este organizată în parteneriat cu Uniunea Artiștilor Plastici din România și poate fi vizitată în perioada 8 aprilie – 2 mai 2025, de marți până sâmbătă, în intervalul orar 12.00 – 20.00.