București: expoziția „Dinamica palatelor voievodale de la București și Târgoviște în perioada medievală”

Expoziția „Dinamica palatelor voievodale de la București și Târgoviște în perioada medievală” explorează parcursul pe care cele două orașe le-au avut în perioada medievală şi istoria bogată a acestor reședințe domnești folosite, fie concomitent, fie alternativ, de domnii munteni, între a doua jumătate a secolului al XIV-lea și până în secolul al XVIII-lea.

Evoluția celor două capitale a fost marcată, fără îndoială, de personalitatea și interesul câtorva mari domnitori ai Țării Românești, printre care Mircea cel Bătrân, Vlad Țepeș, Mircea Ciobanul, Petru Cercel și Constantin Brâncoveanu. Sunt cei care au scris cu piatră, cărămidă și mortar file în istoria celor două capitale. Lucrarea lor a dăinuit veacurilor și ne-a rămas nouă mărturie a priceperii și a voinței lor.

Tema expozițională, prin alegerea celor două nuclee de putere de la Târgoviște și București, nu este întâmplătoare.

Cele două Curți Domnești au funcționat aproape concomitent în funcție de contextul istoric în care se aflau domnitorii, a căror amprentă și influență se evidențiază în fazele constructive identificate de arheologi.

Târgoviștea este capitala sui-generis a Țării Românești, centrul laic căruia i se alătură cel ecleziastic de la Curtea de Argeș. În schimb, Curtea Veche a Bucureștiului este la începuturi un loc menit să aducă securitatea târgoveților și comercianților, refugiul lor și poate al unor domnitori aflați la ananghie.

Despre Curtea Veche cu semnificația politică a unei capitale putem vorbi abia la 1459, când Vlad Țepeș pomenește de cetatea București.

Nu știm cu exactitate ce rol aveau primele turnuri fortificate ale Bucureștiului în vremea lui Mircea cel Bătrân, care, aproximativ în aceeași perioadă, stabilea Târgoviștea ca principală reședință a Țării Românești.
Știm doar că Vlad, care va primi porecla de „Uzurpatorul”, fratele lui Mircea cel Bătrân, periclitează domnia acestuia cu susținerea Porții Otomane. După cum o spun și sursele istorice, Mircea, alături de voievodul Transilvaniei, Știbor, îl vor urmări pe Vlad până în cetatea Dâmboviței, unde în anul 1396 se retrăsese. Iată un prezumptiv rol al fortificației de pe Dâmbovița, născută poate din această rivalitate și devenită mai târziu, în vremea lui Țepeș, o citadelă avant la lettre, construită din bolovani și pietre de talie legate cu mortar.

Imaginea celor două capitale este antitetică.
Bucureștiul, aflat foarte aproape de garnizoanele otomane de la Giurgiu, se dezvoltă inițial cu rol de apărare și este fortificat de timpuriu în calea pericolului otoman de la sud de Dunăre.
La Târgoviște, în schimb, se construiește un palat voievodal în toată regula. Monumente ecleziastice somptuoase sunt desăvârșite târziu de către domnitorul Petru Cercel, care construiește propria sa Casă Domnească, despre care călătorul străin Paul de Alep nota în anul 1653 că este mare și înaltă, se urcă la ea pe trepte și este împărțită în trei încăperi.

Despre un palat bucureștean per se putem vorbi abia în perioada lui Mircea Ciobanul. Acesta construiește un edificiu cu subsoluri și etaj, într-o arhitectură la modă în acea vreme în care îmbinarea bolovanilor de râu și a cărămizilor formează o simetrie estetică deosebită în idee romano-bizantină și pe care o putem vedea și astăzi la ambele capitale.

Cronica Țării Românești menționează lapidar un posibil moment de timp în care a fost edificat palatul de la Curtea Veche, cu o mențiune scurtă cu privire la lăcașul de cult Bunavestire: au făcut biserica cea domnească din București.
Știri mai concrete despre palat le aflăm conform cronicarilor străini, abia în vremea lui Alexandru al II-lea Mircea, succesor al lui Mircea Ciobanu. Astfel, în anul 1574, Pierre Lescalopier nota că a fost primit de către voievodul muntean într-o sală mare, acoperită cu covoare orientale, cu părți ridicate de jur împrejur, înalte de vreo trei picioare, ca la caravanseraiuri. La capătul sălii, în fața ușii, era așezat domnul într-un jeț (jilț).

În contrapondere, semnificația celor două capitale se uniformizează abia în timpul lui Constantin Brâncoveanu, perioadă în care reședința de vară a țării s-a aflat la Târgoviște, iar cea de iarnă la București.

Mărturii ale stilului arhitectural din vremea sa se pot vedea și astăzi, chiar dacă sunt puține. Bănuim doar că la București și la Târgoviște au fost construite două palate asemănătoare celor de la Mogoșoaia sau Potlogi. Astăzi, la Curtea Veche se mai poate vedea o coloană care mai păstrează fragmente cu ornamente filigranate specifice decorativismului brâncovenesc.

Cronicarul Anton Maria del Chiaro amintește că palatul a fost refăcut în timpul lui Brâncoveanu, descrierile sale fiind prețioase pentru noi astăzi: Palatul domnesc în întregime din piatră şi cu scară principală din marmură, este de mărime destul de însemnată. Are săli mari boltite, dintre care prima are în mijloc un rând de coloane, dar destul de scunde, iar a doua sală slujește pentru a ține în ea Divanul și în ea obișnuiesc să dea mese la zile mari; altele sunt săli sau odăi de audiență, din care se intră apoi în apartamentul domnului și de acolo în odăile doamnei.

Expoziția propusă este o îmbinare a datelor istorice, cartografice și documentare, ajutate mai mult sau mai puțin de arheologie. Obiectele alese pentru expunere, cea mai mare parte fiind descoperiri arheologice, au rolul de a introduce vizitatorul în contextul epocii feudale.

De asemenea, expunerea noastră va oferi vizitatorilor ocazia să afle date noi despre istoria acestor fortificații și semnificația lor în epoca medievală, dar și despre rolul pe care aceste centre politice le-au avut în dezvoltarea viitoarelor centre urbane de astăzi.

Scurtele narațiuni creionate sintetic pe panouri au ca subiect istoria monumentelor Curților medievale de la București și Târgoviște, cu provocările prin care ruinele sau edificiile au trecut sau încă mai trec.
În ambele cazuri, curțile domnești sau palatele reprezintă epicentrul dezvoltării urbane și polul care atrage și oferă stabilitate. Expoziția noastră oferă un crâmpei din evoluția și dinamica celor două capitale.

Un obiectiv adiacent al expoziției „Dinamica palatelor voievodale de la București și Târgoviște în perioada medievală” a fost și dorința de a întoarce atenția publică, ajutați firește și de perspectiva oferită de muzeografie și arheologie, spre soarta monumentelor bucureștene sau târgoviștene, de care se leagă perspectiva reformării și a edificării unor complexe muzeografic coerente, importante pentru comunitate prin implicațiile cultural-educative pe care le oferă.

Curatori
Theodor Ignat,
Sorin Cleșiu,
Irina Cîrstina