București: expoziția „Monumentele României Mari” la Palatul Suțu

„Pentru atingerea idealului național, efortul participării României la Marele Război a fost unul nemaîntâlnit, în care resursa financiară a depășit 70 de miliarde de lei aur, iar pierderile umane au fost de 339.117 morți recunoscuți, 200.000 grav răniți, 116.000 prizonieri. Numărul mare de victime ale războiului a creat un şoc social și fiecare comunitate, fie locală, fie socio-profesională, a simțit nevoia ridicării unui monument dedicat celor apropiați care au pierit în luptă. Așa își va face apariția pe harta orașului un nou tip de monument: monumentul comemorativ, care ia locul celor cunoscute până la acea dată, ce aminteau de mari personalități ori celebrau evenimente, aducându-i astfel în prim plan pe cei mulți și necunoscuți care au pierit.

Bucurestiul deține fără doar și poate supremația în acest domeniu, atât prin numărul monumentelor, cât și prin tipul acestora. Expoziția Monumentele României Mari propune publicului vizitator o excursie prin Bucureştiul interbelic, atunci când au fost ridicate monumente și statui care să păstreze memoria celor dispăruți pe câmpul de onoare. Complexitatea acestui demers este dată de existența monumentelor în diferite locuri, așa cum sunt cele din piețe și artere, cele din cimitire, instituții cât și monumentele ridicate de comunități locale, cum este cazul localităților limitrofe care în prezent sunt incluse în oraș. Un caz aparte îl reprezintă monumentele dispărute, așa cum sunt monumentele Eroilor Corpului Didactic și Infanteriei, demontate în vederea reamplasării atunci când se dorea crearea perspectivei pentru monumentului Regelui Ferdinand I, monument dispărut la rândul său odată cu preluarea totală a puterii de către regimul comunist. Tot acum prezentăm și o serie de monumente care au fost mutilate prin înlocuirea în timpul regimului comunist a elementelor care aminteau de regimul anterior.

Astfel că în Capitala României Mari, vor fi ridicate monumente care să aducă aminte de jertfa întru realizarea idealului național: unirea tuturor românilor între granițele unei singure țări. Începând din anul 1922 găsim pe harta Bucureştilor Mormântul Ostașului Necunoscut și Arcul de Triumf. Primul, construit rapid după modelul celor francez și englez, însă doar ca semnificație, arhitectura acestuia fiind rodul colaborării dintre arhitectul Gheorghe Cantacuzino și sculptorul Emil Wilhelm Becker. Astfel de colaborări vom găsi deseori în privința monumentelor. Arcul de Triumf va fi rodul colaborării unei părți a celor mai importanți sculptori români ai epocii. Ridicat pentru sărbătorile ocazionate de încoronarea regelui Ferdinand și a reginei Maria, Arcul de Triumf a fost proiectat de arhitectul Petre Antonescu în stil neoromânesc. Realizat cu o bogată ornamentaţie, arhitectul a apelat la o serie de artişti pentru a completa lucrarea. Astfel că aici se găseau diferiţi soldaţi, înalţi de 5,5 m, dispuşi câte patru la fiecare picior al arcului: ostaşul roman de Frederik Storck, ostaşul dac de Oskar Spathe, ostaşul lui Mircea cel Bătrân de Cornel Medrea, ostaşul lui Ştefan cel Mare de Dimitrie Paciurea, ostaşul lui Mihai Viteazul de Alexandru Severin, pandurul lui Tudor Vladimirescu de Ion Jalea, dorobanţul Independenţei de Ion Iordănescu şi ostaşul Unirii de Dumitru Măţăuanu. În arcadă, la bază, erau efigiile lui Ferdinand şi Mariei realizate de Alexandru Călinescu. Timpul scurt a impus soluţii rapide, astfel că finisajele au fost realizate din materiale provizorii – lemn şi ipsos – fapt care a condus la o rapidă deterioare a monumentului. Intemperiile şi plimbarea responsabilităţii de la o instituţie la alta au condus la deteriorarea monumentului. Prin implicarea personală a regelui Carol al II-lea, care a decis refacerea monumentului, încredinţându-i tot lui Petre Antonescu această sarcină, Arcul de Triumf a fost refăcut și inaugurat în anul 1936, având aspectul de astăzi. În timpul regimului comunist Arcul de Triumf a suferit noi modificări, fiind înlocuite efigiile regelui şi ale reginei cu decoruri florale şi ştearsă din rândul localităților în care armata română a repurtat victorii inscripția Budapesta. Efigiile revin după 1989, iar lista localităţilor este reîntregită în 2016.
Pe lângă comunitățile locale și cele socio-profesionale amintite, expoziția prezintă și monumentele comunităților etnice, precum cea evreiască sau armeană, ai căror membri au participat la război, jertfindu-se pe câmpul de luptă pentru realizarea idealului național al pariei adoptive.

O altă categorie este cea a monumentelor soldaților străini care au pierit pe câmpul de onoare de ambele părți ale baricadei, atât ale celor Antantei, francezi și italieni, cât și ale Puterilor Centrale, germani, austro-ungari, bulgari sau turci.

Plăcile comemorative din interiorul diferitelor instituții laice și religioase sunt un mod inedit de a aminti comunităților respective despre sactificiul membrilor săi.

Deşi a existat o intenție la nivelul anilor ’80 de a fi ridicate în București monumente ale Independenței ori ale Unirii, în ultima jumătate a secolului trecut nu au fost ridicate monumente care să amintească de eroii din Primul Război Mondial. După 1989 trebuie să menționăm refacerea Monumentului Infanteriei și ridicarea statuilor Generalului Henri Mathias Berthelot și eroinei Ecaterina Teodoroiu.

Adresăm alese mulțumiri partenerilor cu ajutorul cărora a fost posibilă realizarea acestei expoziții: Banca Națională a României, Ambasada Republicii Italia la București, Ambasada Republicii Turcia la București, Muzeul Național de Artă Contemporană, Comunitatea evreilor din București, Arhiepiscopia Bisericii Armene din România, Administrația Cimitirelor și Crematoriilor Umane, Dr. Cristian Scarlat, reprezentantul W.D.K. în România.”

Dr. Cezar Petre Buiumaci

–––-

Legenda foto: Monumentul Infanteriei, realizat de sculptorul Ion Jalea, a fost inaugurat în anul 1936 în primul rond de pe Șoseaua Kiseleff. Pentru a crea perspectiva Monumentului Regelui Ferdinand I Întregitorul, amplasat în partea opusă a rondului, Monumentul Infanteriei a fost demontat în vederea reamplasării, fapt care însă nu s-a mai petrecut. În prezent, pe vechiul amplasament se găsește, din anul 2000, un nou Monument al Infanteriei, realizat de sculptorul Ioan Bolborea.