București: expoziția „Sejur la MARe. Suzana Dan, L’amour c’est le cul” la MARe/Muzeul de Artă Recentă

31 octombrie – 31 decembrie
Acces în prețul biletului de muzeu. Lucrarea va putea fi văzută la etajul 2.

PREZENTARE:

Cul-ture

Coitus
de Ezra Pound

The gilded phaloi of the crocuses
are thrusting at the spring air.
Here is there naught of dead gods
But a procession of festival,
A procession, Giulio Romano,
Fit for your spirit to dwell in.
Dione, your nights are upon us.

The dew is upon the leaf.
The night about us is restless.

Scurtul poem al lui Ezra Pound, ales ca motto-meditație, deschide paliere de interpretare pentru lucrarea din al șaselea Sejur la MARe, cum vom vedea mai jos.

Suzana Dan este una dintre artistele douămiiste cu operă constantă, solidă, inepuizabilă. Influența profesorului ei, pictorul Florin Mitroi, este canalizată pe un siaj tip Frida Kahlo – dar la Suzana Dan, violența este mereu dublată de umor negru și, uneori, când ființele merită și puține ființe merită (în cazul ei, animalele), de candoare. (Auto)ironia transpare nu doar din imagini ci și din titluri, ca scurte versuri ce dau un orizont neașteptat (sau o lămurire sardonică) imaginii: Sadness is looking at me, When in doubt, freak them out, You can’t build clouds and that’s why the future you dream of never comes.

Inscripția din lucrarea de față – L’amour c’est le cul – este și titlul, o sugestie la histoire de cul, dragostea ca sex, ca aventură erotică. Aici, diavolul se ascunde în detalii. Clișeica pecete a iubirii – inima străpunsă de săgeată din bilețelul de pe comodă – scurge trei picături de sânge; florile din tapetul verde sunt desenate sub formă de vulve în timp ce tulpina lor sfârșește într-un organ genital masculin; norișorii reiau forma posteriorului; și toate acestea, în mijlocul lor cu cele două fundulețe, ale iubitului și iubitei, rotunjoare și roz, legate de o pânză drapată menită să le dezgolească obraznic.

Încă de la finele anilor 90, arta românească experimentează o detabuizare/dezlănțuire a sexualității și a corpului – sexul și nuditatea sunt arătate explicit, chiar ostentativ, luxuriant, pornografic, adesea și într-o tentă ce tratează relațiile amoroase sub forma copulației. Regăsim acest aspect la colegii de generație (și de grupă, sub îndrumarea lui Mitroi) ai Suzanei Dan: Dumitru Gorzo, care tratează sexul într-o viziune seculară, ca violență a raporturilor, însă și cu nuanțe și filtre folclorice, și Alexandru Rădvan, care împinge miturile (antice sau biblice) spre limita sexului.

În paralel cu cei doi, Suzana Dan vine de pe o altă baricadă, una a deconstrucției și reinterpretării culturale a sexului. În lucrarea ei de la MARe în mod deosebit se întrevede ascendentul imaginilor lui Giulio Romano. Pictor manierist, discipol al lui Rafael, Romano creează, într-o Romă a desfrâului, seria de 16 gravuri intitulată I Modi, cu 16 poziții sexuale puse în aplicare de zeități antice și figuri mitologice: trupuri goale și membre erecte dezvăluite de postavuri drapate.

Poetul american Ezra Pound – promotor al modernismului de secol XX, cu o lirică puternic infuzată de senzualitate sexuală – îl amintește tributar pe Giulio Romano ca pivot al ritualurilor erotice și al orgiilor antice. (De altfel, Pound a fost și traducătorul lucrării lui Remy de Gourmont, La Physique de l’amour, tratat – publicat în 1900 – despre copularea în rândul regnului animal, unde monogamia rămâne o raritate.)

Iconografia (manieristă, în sensul de curent artistic) de la Romano este preluată și prelucrată de Suzana Dan prin intermediul kitsch-ului, autohton și deopotrivă internațional, kitsch care este plăcut privirii, o înducire a oricărei situații, făcând-o mai suportabilă, și prin intermediul construcției cadru în cadru.

Tehnica în ramă, uzitată de manierismul artistic, este de altfel o metodă predilectă de creare a compoziției la Suzana Dan: sunt draperii și perdele ce împachetează realitatea „fără perdea”; este tapetul verde, dintr-o cameră de motel, cu flori feminin-masculine, este biletul de pe comodă unde stă așezată în roșu inscripția-statement, este oglinda ovală de pe perete ce se adâncește cu un alt strat, cel care guvernează lucrarea, unde, sub fâșia albă de cearșaf, stă mărturia erotismului, dincolo de care sunt zorile după o noapte de amor.

Freamătul nopții sexuale din poemul lui Pound s-a decantat, rămâne senzualitatea, iar în locul fervorii extatice de la Pound aici apare nota ironică. Idila sexuală devine, în lucrarea Suzanei Dan, o negociere a (im)purității: ca la acele secte eretice care consideră că dacă partea de sub brâu aparține oricum diavolului atunci ești liber să faci orice cu ea. Iar actul stă decretat, legiferat, de caligrafia romanțioasă despre plăcerea care este atât de puternică încât devine iubire, încât dă senzația că înlocuiește iubirea.

(text de Ioana Șerban, curator).