București: Miercuri, 21 septembrie 2022, ora 19.00, spectacolul de teatru Inocentul, în regia lui Radu Băieșu, după un text al lui Ion Băieșu.

În demersul teatral, intitulat nu întâmplător „Inocentul”, regizorul Radu Băieșu și actorul Dan Tudor, folosind cuvintele lui Băieșu, și-au propus să-l descopere pe omul de lângă noi. Vecin, coleg de serviciu sau chiar rudă, debitând gogomănii cu imensă seriozitate, stabilind reguli de viață și chiar idealuri, într-o halucinantă confuzie a termenilor și sărind adesea pârleazul spre absurd. Personajul ni se spovedește cu mândrie, convins fiind de justețea raționamentelor sale aberante și în final ne cere chiar și aprobarea. Între două trenuri, unde altundeva decât în bufetul gării (că nu degeaba a fost Caragiale patronul cârciumii din gara Mizil), Costel, cu ingenuitate, își povestește viața, făcându-ne martori ai unei existențe care ar părea banală, dacă n-ar fi bântuită de absurdul generat de o societate alienată de formalismul ei găunos.

„Într-un gen în care s-au încercat mulţi şi unde străluceşte modelul mare al lui I.L. Caragiale, Ion Băieşu are toate însuşirile pentru a izbuti: fantezie comică, pasiune de moralist, capacitate de a trăi pe mai multe registre afective, simţ al oralităţii şi acea uşurinţă de a inventa subiecte verosimile din observarea vieţii comune. El nu-i decât în puţine cazuri ceea ce se cheamă un umorist, un autor, adică, care ne face să râdem învârtind bine limba până ce obţine efectul comic trebuitor. La un umorist intriga este un pretext pentru a pune personajele să vorbească, lipsind preocuparea pentru psihologie. Ion Băieşu este un ironist şi observaţia lui trece dincolo de aparenţele înveselitoare spre psihologia individului; în limbajul mai vechi al criticii s-ar putea spune că el tinde să treacă de la comicul de limbaj la comicul de caracter, de la comedia cuvântului la observaţia morală.” (Eugen Simion)

Ion Băieșu, scriitor născut în 1933 și decedat în 1992, și-a scris, practic, aproape toată opera în timpul comunismului. Cu toate astea, spre deosebire de mulți confrați de-ai săi, care în 22 decembrie 1989 s-au trezit fără operă, el și-a păstrat intact interesul spectatorilor și al cititorilor. În mod uimitor, piesele sale continuă să se joace cu săli pline, iar televiziunile programează frecvent filmele făcute după scenariile sale. Filmul „Balanța”, adaptare după un roman al lui Băieșu din 1985, în regia lui Lucian Pintilie, a fost primul mare succes international românesc după 1992.

Atât comediile, cât și dramele sale sunt căutate de realizatori și spectatori tineri, care nici nu erau născuți la momentul morții sale, de la care se împlinesc anul acesta 30 de ani. Astăzi, montările în care apar nemuritoarele personaje Tanța și Costel nici măcar nu pot fi numărate, la fel ca și montările piesei „Preșul”. Talentul și curajul său de a-și scrie opera fără compromisuri sunt răsplătite printr-o binemeritată glorie postumă. În vremuri în care nu aveai voie să spui nimic, el a spus multe, iar piese ca „Iertarea”, „Dresoarea de fantome” sau „Chițimia” își păstrează intactă valoarea, ca și curajosul roman „Balanța”, care a cunoscut numeroase reeditări, în tiraje generoase. O operă solidă, care așteaptă generații noi de admiratori, care să îi descopere valoarea.

Intrarea este liberă, în limta locurilor disponibile!

Vă așteptăm cu drag!