București: Muzeul Național al Literaturii Române, în parteneriat cu Biblioteca Academiei Române, organizează, în perioada 3 – 20 septembrie 2024, expoziția documentară „Alexandru Macedonski 170”

Muzeul Național al Literaturii Române, în parteneriat cu Biblioteca Academiei Române, organizează, în perioada 3 – 20 septembrie 2024, expoziția documentară „Alexandru Macedonski 170”, care se va deschide în data de 3 septembrie 2024, la ora 13.00, în sala de expoziții Theodor Pallady a Bibliotecii Academiei Române, Calea Victoriei 125.

Poet, prozator, dramaturg și publicist, Alexandru Macedonski a fost o figură controversată, cu o biografie îndelung discutată. Epigramistul și poetul Cincinat Pavelescu a schițat în Amintiri literare un scurt portret al personajului Macedonski: „Sub o frunte largă și orgolioasă purta pe nasul său acvilin ochelari de aur. Părul rar era despărțit în două printr-o cărare în mijlocul frunții lărgite de o calviție precoce. Împrejurul urechilor armonioase, părul învolt era întărit cu fierul. Mustața scurtă și deasă avea vârfurile ascuțite și drepte. Întrebuința, pentru ținuta lor marțială, un cosmetic de ceară neagră. La gât îi flutura o lavalieră sumbră, iar jobenul înalt (de mătase) era pălăria sa de predilecție. Redingota, cu reveruri de mătase, butonată până sus, îi da aer, ca și lui Duiliu Zamfirescu, de militar îmbrăcat civil. Mergea pe stradă cu picioarele puțin încovoiate, legănându-și capul, cu ochii vii, mari și visători, absenți din larma și mișcarea de stup a Capitalei, și pierdut într-o viață lăuntrică, adâncă și concentrată.”

La 170 de ani de la naștere, Macedonski rămâne același scriitor complex, complexat, manierist în sens inovator, dificil de înțeles de către contemporani și integrat în posteritatea construită de critică cu pași mărunți, dar consistenți. Istoria literară a păstrat și uneori a accentuat elementele bizare, comice, pitorești din existența lui A. Macedonski și, de aici, unii cercetători, prin ricoșeu, au analizat componenta psihologică, cu gusturile excentrice, moda hainelor, moda machiajului, prezența publică și, mai departe, teoriile dandy-ismului, complexul genialității, nevoia de singularizare despre care vorbea Adrian Marino, nevoia de spectacol, de ieșire în evidență chiar cu prețul ridicolului. Sunt elemente, de asemenea, ale unei teatralități, în sensul în care vorbea Nikolai Evreinov, despre un instinct al teatralității ca instinct al transfigurării, precursor a ceea ce Jung în Tipurile psihologice, analizând termenul de persona, teoretiza autoreprezentarea prin personaj. Dacă, în general, masca este înțeleasă ca o camuflare a sinelui, la Alexandru Macedonski servește indubitabil unei strategii de construcție a imaginii publice. În posteritate, această expoziție își dorește să fie nu un omagiu, ci un îndemn spre revizitarea acestui mare scriitor.