București: Muzeul Universității Politehnice – Exponatul lunii octombrie 2020: Retortă, folosită de profesorul Costin Nenițescu în laboratorul de chimie de la Institutul Politehnic din București.

Retorta este un vas de sticlă, pământ sau metal, constând dintr-un balon cu gâtul lung și curbat, întrebuințat pentru distilare în laboratoare sau industrie.

Costin Nenițescu a fost unul dintre cei mai importanți profesori de chimie pe care i-a avut România.

A fost fondatorul și promotorul unor noi ramuri ale chimiei în România și membru al Academiei Române.

S-a născut la 15 iulie 1902 la București fiind fiul lui Dimitrie S. Nenițescu, doctor în drept și științe politice, secretar general în Ministerul de Interne, Ministru al Industriei și deputat.

După ce a absolvit Liceul Gh. Lazăr din București a fost admis la „Eidgenossische Technische Hochschule” din Zürich, unde îi va avea ca profesori pe celebri Peter Debye și Hermann Staudinger, ambii viitori laureați ai Premiului Nobel.

În iarna anului 1921/1922 îl găsim pe Costin Nenițescu la Technische Hochschule, München unde va rămâne până la terminarea studiilor universitare și a doctoratului (1925).

La München activau în acel timp trei mari chimiști organicieni: Richard Willstätter (Premiul Nobel, 1915), Heinrich Wieland (Premiul Nobel, 1927) și Hans Fischer (Premiul Nobel, 1930). Dintre acești trei profesori, Costin Nenițescu este impresionat îndeosebi de Hans Fischer. Mai târziu, despre aceștia, C. Nenițescu spunea :” De la Fischer am învățat meseria de chimist, de cercetător…am învățat cum se pune problema în cercetare, ce poți să cercetezi și ce nu trebuie să cercetezi, unde să începi și unde să te oprești”.

Costin Nenițescu își susține dizertația la 19 februarie 1925 la Technische Hochschule, München și obține titlul de doctor inginer cu mențiunea maximă (reușit cu distincție), când nu împlinise 25 de ani.

În primăvara anului 1925 se întoarce în țară și își începe cariera didactică ca asistent suplinitor la laboratorul de Chimie Organică al Universității din București. În perioada 1925-1935 va preda cursurile de chimie organică și chimie generală la Universitatea din București.

În anul 1928 publică primele ediții ale tratatelor de „Chimie organică” și „Chimie generală”. Mereu refăcute de autor aceste cărți reprezintă și astăzi cărți de referință pentru studenții de la facultățile de chimie din România.

În luna februarie 1935 ocupă, prin concurs, catedra de „Chimie organică și aplicațiile ei” la Școala Politehnică din București. La 1 noiembrie 1936, C. Nenițescu este numit, prin Decret Regal, profesor definitiv la aceeași catedră. Va rămâne timp de 35 de ani la această catedră la Școala Politehnică din București și apoi la Institutul Politehnic din București.

Pătruns de importanța problemei organizării învățământului pentru viitorul țării, profesorul Nenițescu a propus o reformă a învățământului superior chiar în plină epocă comunistă. Studiind învățământul din S.U.A. și Germania, el făcea propuneri dintre care unele sunt valabile și astăzi:

– reducerea numărului de cursuri și cel al orelor de predare;

– creșterea numărului orelor de laborator, organizarea de laboratoare permanent deschise;

– organizarea mai bună a orelor de laborator, studenții trebuind să execute lucrări individuale și nu pe grupe;

– transformarea seminariilor în instrumente didactice eficiente; toate cadrele didactice, inclusiv profesorii, ar trebui să îndrume cursurile de seminarii;

– introducerea unui sistem divizat în trei cicluri; introductiv (un an), ciclul A (doi ani) și ciclul B inclusiv diplomă (doi ani). Studenții care nu promovează în ciclul B vor primi titlul de inginer adjunct sau un alt titlu similar etc.

Prin cercetările sale, Costin Nenițescu și-a adus o contribuție importantă în domeniul chimiei organice teoretice și aplicative, axate în special pe chimia hidrocarburilor (reacții Friedel – Crafts, în seria alcanilor, cicloalcanilor și alchenelor; chimia ciclobutadienei, a carbocationilor și a indolului), lucrări de pionierat privind reacțiile catalizate de clorura de aluminiu: izomerizarea hidrocarburior saturate cu oxid de carbon și natura intermediarilor carbocationici prin care ea are loc, cercetări în domeniul compușilor ciclobutanici etc.

A fost atât membru al Academiei Române cât și al Academiei Leopoldina (1963), al Academiei germane de științe din Berlin (1964), al Academiei de științe din München (1965), al Academiei Saxone de științe din Leipzig (1966), al Academiei de științe din Moscova (1966), al Academiei de științe din R.P. Polonă (1967) și al Academiei de științe din R.P. Ungaria (1970).

Costin Nenițescu a încetat din viață la 28 iulie 1970.