București: Obiectul lunii octombrie – tiparul de caș – la Muzeul Nicolae Minovici

Tiparul de caș, 1915 – Obiectul lunii octombrie la Muzeul de Artă Populară Dr. Nicolae Minovici

Muzeul Municipiului București vă invită la Muzeul de Artă Populară Dr. Nicolae Minovici pentru a descoperi obiectul lunii octombrie, un obiect tradițional care a ocupat un loc important în arta lemnului la români. Artefactul propus de Muzeul Dr. Nicolae Minovici – tiparul de caș – era folosit în secolul XIX în mediul pastoral. Tiparul de caș poate fi confecționat din lemn de paltin, carpen, tei sau fag și este întâlnit în zonele pastorale din Moldova (îndeosebi în Vrancea), în zona Branului și în Muscel. Aceste piese pastorale se întâlneau în zonele în care păstoritul se practica intens. Din punct de vedere al formei, tiparele de caș se împart în două categorii: dreptunghiulare – compuse din două plăci care se suprapun una peste alta, și rotunde – cu o singură față, înconjurată cu o ramă subțire de lemn.

Tiparul de caș din colecția Dr. Nicolae Minovici are o formă dreptunghiulară și este alcătuit din două părți care se suprapun. Datorită formei antropomorfe a capacului, tiparul de caș are denumirea populară de păpușar. Tiparele de caș de formă dreptunghiulară redau profiluri antropomorfe cu multă fidelitate, însă puternic stilizate. De regulă, cele două plăci care se îmbină au la un capăt două prelungiri ca niște picioare, iar la celălalt capăt o prelungire la mijloc, sugerând capul și gâtul unui om. Păpușarele sunt decorate cu motive antropomorfe rezultate din forma cioplită a celor două părți componente. Motivele sunt realizate prin incizii adânci și în profiluri reliefate. Tiparul de caș din colecția noastră este datat 1915 și are inițialele meșterului Al și A.

Principalele elemente de inspirație ale ornamenticii populare sunt cele ce reflectă realitatea înconjurătoare: soarele, luna, stelele, plantele, animale, uneltele folosite zi de zi și, nu în ultimul rând, omul. Decorul unui obiect are înscris în el o mulțime de informații care se oferă privitorului sau cercetătorului în forme adesea criptice, greu de descifrat.

Tehnicile de ornamentare sunt în strânsă corelație cu esența lemnoasă, forma, dimensiunile și destinația piesei, cu locul de amplasare a câmpurilor ornamentale.

Cel mai des utilizate tehnici de ornamentare în cazul pieselor de lemn sunt: crestarea, traforarea, incizia, sculptura, strunjirea și, mai rar, pictarea sau vopsirea. O trăsătură de bază a dispunerii decorului este faptul că se ornamentează suprafețele cele mai vizibile.

Decorate în stil geometric, antropomorf, tiparele de caș sunt un fel de ștampile, de ștanțe, cu ajutorul cărora se imprimă pe suprafața calupurilor de caș sau unt diverse forme și motive ornamentale. Elementul decorativ întâlnit cel mai des este rozeta. Pe tiparele de formă dreptunghiulară apar în formă stilizată și figuri omenești. Decorul tiparului din colecția Dr. Nicolae Minovici surprinde prin introducerea unui element central al vieții la sate: biserica. Redat schematic, edificiul religios se remarcă pe bucata de lemn care servește drept suport. Simbolul bisericii este plasat la bază, deasupra spațiilor care demarchează „piciorele” capacului. Capacul tiparului redă geometrizant forma corpului uman, unde trunchiul are un aspect compact-rectangular, decorat cu motivul soarelui și cu motive geometrice și sckeomorfe incizate. În arta populară, soarele este reprezentat cu raze dispuse sub forma unor unghiuri ascuțite, împreună cu o semilună – observăm această reprezentare și pe tiparul de caș. Motivul soarelui simbolizează căldură, lumină, viață, fertilitate, nemurire, iar luna este asociată cu ochiul lui Dumnezeu.

Cu ajutorul acestor tipare, flăcăii de la stână făceau păpuși din caș, iar atunci când coborau de la munte, la sfârșitul verii, tinerii păstori le ofereau ca „daruri de dragoste” fetelor pe care le curtau.