București: recital „Poezii scrise la bătrânețe”, susținut de poetul Mircea Dinescu, luni, 12 septembrie 2022

Cunoscutul poet s-a născut la 11 noiembrie 1950 în Slobozia şi este absolvent al Facultăţii de Ziaristică a Academiei Ştefan Gheorghiu din Bucureşti. În poezie a debutat în 1967, în revista Luceafărul, iar patru ani mai târziu a publicat „Invocaţia nimănui”, pentru care a fost premiat de Uniunea Scriitorilor pentru Debut. A luat multe alte premii de-a lungul carierei sale, Premiul Herder, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Poezie, Premiul Academiei Române pentru Literatură şi a fost lăudat de critici literari celebri, precum Lucian Raicu, Alex Ştefănescu, Nicolae Manolescu.

În urma interviului acordat în februarie 1989 lui Gilles Schiller (pseudonimul lui Jean Stern) și publicat în cotidianul Libération, în care ataca explicit regimul Ceaușescu, este concediat de la revista România Literară în martie 1989, exclus din Partidul Comunist Român, supus arestului la domiciliu și i se ia dreptul de semnătură. În timpul revoluției din 22 decembrie 1989 a fost prezent în studiourile Televiziunii Române. După aceea a devenit președintele Uniunii Scriitorilor (1990-1993), de unde a demisionat în urma unui scandal. Înființează revistele de satiră politică Academia Cațavencu (1990), Plai cu boi (2001) și Aspirina săracului (2003), este membru al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității și fondatorul „portului dunărean cultural” de la Cetate (Calafat), fiind proprietarul moșiei, conacului și morii care i-au aparținut boierului Barbu Drugă. În anul 2003, în numărul dedicat „eroilor”, revista Time Europe îl nominalizează pe Mircea Dinescu la categoria „Hate Busters”. Prezență activă, Mircea Dinescu are constante intervenții critice, televizate și publicistice. Scrie o poezie exuberantă, stil Arthur Rimbaud.

Volume publicate în limba română: „Invocație nimănui”, Editura Cartea Românească, 1971, „Elegii de când eram mai tânăr”, Editura Cartea Românească, 1973, „Proprietarul de poduri” (stampe europene), Editura Cartea Românească, 1976, 1978, „La dispoziția dumneavoastră”, Editura Cartea Românească, 1979, „Teroarea bunului simț”, Editura Cartea Românească, 1980, „Democrația naturii”, Editura Cartea Românească, 1981, „Exil pe o boabă de piper”, Editura Cartea Românească, 1983, „Rimbaud negustorul”, Editura Cartea Românească, 1985, „Moartea citește ziarul”, Amsterdam, Editions Rodopi, 1989; Editura Cartea Românească, 1990, „Proprietarul de poduri”, antologie (1968-1985), Editura Seara, 1990, „O beție cu Marx”, Editura Seara, 1996, „Pamflete vesele și triste”, Editura Seara, 1996, „Nelu Santinelu, căprar La Cotroceni”, Editura Seara, 1998, „Fluierături în biserică”, antologie, Editura Seara, 1998, „Corijent la cele sfinte”, Fundația pentru poezie Mircea Dinescu, 2003, „De gustibus… – o expoziție de gusturi și culori – cu un Decalog culinar de Mircea Dinescu”; album de artă editat de Muzeul de Artă în regie proprie cu ocazia expoziției din 2009, „Femeile din secolul trecut. Poezii noi” (2004-2010), cu desene din seria Erotica Magna de Dan Erceanu; Editura: Fundația pentru Poezie Mircea Dinescu, 2010, „Iubirea mea să scoată țări din criză”, Editura: Fundația pentru Poezie Mircea Dinescu, 2011, „Scaunul cu trei picioare”, 2019.

Volume publicate în limbi străine: À votre disposition; trad. et adapté en français par Marc Rombaut et Constantin Crisan ; avec une préface de Romul Munteanu; Editura Univers, 1982, A jóság rémuralma (București, 1982), Exile On A Peppercorn (Forest Books, London-Boston, 1985), Exil im Pfefferkorn (trad. Werner Söllner, Suhrkamp Verlag, 1989), Mircea Dinescu – Poèmes (Albin Michel Éd, Paris, 1989, avec une introduction d’Eugène Ionesco), Mirage posthume : poèmes; tradus din limba română de Alain Paruit ; avant propos d’ Eugène Ionesco ; postface d’ Alexandru Papilian et Lucian Raicu; Paris: Albin Michel, 1989, Trente deux poésies; pref. de Lucian Raicu ; trad. par Miron Kiropol; [Paris]: La Bartavelle, 1989, Titanic-Valcer (Budapesta, 1989), Ein Maulkorb fürs Gras (trad. Werner Söllner, Ammann Verlag, Zürich, 1990), De Dood leest de krant (Amsterdam, 1990), A halál újságot olvas (Pécs, 1991), Democrația naturii (traducere și prefață Ognean Stamboliev, Sofia, editura Hristo Botev, 1995), Szentségekből bukásra (Miercurea Ciuc, 2005), Szegek, ebek és szúró darazsak (Miercurea Ciuc, 2007), Bőröndnyi ország (Miercurea Ciuc, 2009).

A fost decorat cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de Comandor (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României.

Intrarea este liberă. Vă așteptăm cu drag!