București: Gorgonă sau înger. Satul în care mă plimbam rasă în cap – Seară de poezie, de audiție și de discuții.

Seară de poezie, de audiție și de discuții.
Invitați: Diana Voinea și Claudiu Komartin.
Înregistrări cu Angela Marinescu și Mariana Marin.
Miercuri, 24 aprilie, ora 19:00
AUDITORIUM (nivel -1, MARe/Muzeul de Artă Recentă)
Primăverii 15, București.
15 lei/persoană.
40 de locuri.
Rezervări la gift.shop@mare.ro

”Gorgonă sau înger. Satul în care mă plimbam rasă în cap.”
Acesta este titlul. Un titlu. Sau un vers. Sau mai multe versuri. Sau toate la un loc. Nu este prea simplu de spus. Și, până la urmă, ce anume diferențiază un titlu de un vers? De ce n-ar putea fi, la o adică, orice vers un titlu, și anume propriul său titlu, titlul propriului adevăr? De unde această pretenție la întâietate a oricărui titlu în fața oricărui vers?

Sigur, din punct de vedere tehnic, avem un titlu compus. E compus dintr-un vers al Marianei Marin și dintr-un titlu al unui volum de Angela Marinescu (Angela Marcovici). Un ”featuring”, ar spune unii. O ”încropeală”, ar spune alții. Un ”colaj”, ar putea intervenii alții.

Nu l-am întrebat pe Claudiu Komartin cum anume i-a venit ideea. Nu l-am întrebat dacă a forțat sau dacă, dimpotrivă, a netezit niște margini, niște asperități. Dar am putea suspecta insinuarea subtilă a poeziei în chiar această alăturare fără explicații cerute sau date. Căci, așa cum ziceam, nici nu le-am cerut. O putem face miercuri. O puteți face miercuri…

În Auditorium nu sunt multe locuri, de aici și limita numărului de participanți admiși, dar are o acustică deosebită. Este, poate, unul dintre cele mai speciale încăperi în care puteți auzi și, mai ales, asculta, poezie. De câte ori ați auzit un vers într-un mediu în care sunetul aproape că își descoperă propriul corp? Oare ce efect poate avea liniștea adâncă asupra unui cuvânt care o străbate?

Veți fi acolo, jos, sub nivelul străzii. Sub nivelul orașului. Sub MARe. Veți asculta înregistrarea interviului făcut de Diana Voinea cu Angela Marinescu (Marcovici). Veți asculta câteva înregistrări cu lecturi ale Marianei Marin din propriile-i poeme. Veți primi foi cu poezii de Angela Marinescu (Marcovici). Veți asista la dialogul dintre de Claudiu Komartin și Diana Voinea. Veți putea participa la el.

Și toate acestea sub un singur titlu, la rândul său subsumat expoziției ”Fete de vis”. Un alt titlu? Am putea întreba… ”Fete de vis” este o expoziție care sintetizează modul în care femeia și idealul feminin au fost văzute, înțelese (sau nu!), interpretate și reproduse în arta românească, de la jumătatea secolului 19 până astăzi. Dar ”arta românească” nu înseamnă, aici, doar imagine. Nu înseamnă doar pictură, sculptură, fotografie, colaj sau video. Înseamnă și sunet. ”Gâtul Marei” este o lucrare sonoră, de 17 minute, produsă în 2019 de Regina Ionescu și Anamaria Pravicencu. Poate fi ascultată zilnic, în orele de program ale muzeului, chiar în Auditorium.

Și-n locul acestei lucrări sonore se va ”așeza”, pentru mai bine de o oră, o alta. Asta face ca atât Diana, cât și Claudiu (dar, mai ales, cele două poete) să devină artiști? Este vreo diferență între un poet și un artist? Dar nici măcar nu am răspuns dacă există vreo diferență între un vers și un titlu.

Așadar, miercuri. Într-un adânc de București în care Fetele de Vis au chip și, mai ales, au voce.

***
Diana Voinea este copywriter. De câțiva ani se plimbă cu un recorder în geantă și înregistrează sunetele orașului. Cam tot ce a înregistrat într-un an a folosit pe un album de field recording ambient. O interesează memoria vocilor și poveștile create cu sunete.

Claudiu Komartin este poet, traducător, publicist și editor. A publicat, începând cu 2003, șase volume de poezie, dintre care cel mai recent, „Maeștrii unei arte muribunde” (Cartier, 2017, 2018), a primit Premiul PEN România și Premiul „Matei Brâncoveanu” pentru literatură. Este redactor-șef al publicației semestriale „Poesis internațional” (fondată în 2010) și autorul mai multor antologii și volume colective, printre care „Sârmă ghimpată. Când focurile se vor stinge printre ruine. Poeți ai generației războiului” (Cartier, 2018).