București: Obiectul lunii septembrie – Ștergarul – la Muzeul Nicolae Minovici

Am pus în ramă ștergarul, obiectul lunii septembrie la Muzeul Minovici, dar l-am lăsat să își etaleze faldurile, fără să îi furăm volumul. În decursul lunii septembrie continuăm prezentarea patrimoniului etnografic al colecției Minovici, în cadrul unui proiect menit să inițieze publicul în tainele meșteșugurilor vechi. La fel ca până acum, ne vom îndrepta atenția asupra materialelor și tehnicilor de producție, și mai ales asupra semnificației și uzului în contextul spațiului rural a unei piese speciale, ștergarul.

Obiectul lunii septembrie este un ștergar îngust și lung, de dimensiuni medii, realizat din pânză de casă subțire. Piesa textilă e decorată cu vrâste colorate în țesătură și cu alesături de natură avimorfă. Motivul cocoșului, pasărea întâlnită în orice simplă ogradă țărănească, împodobește ștergarul de secol XX, fiind reprezentat prin repetare, în culorile tricolorului. Ușor reliefat, puternic geometrizant prin natura alesăturilor, motivul cocoșului este văzut din profil, amintind de rezolvările folosite de egipteni în vechime. Astfel de motive reprezentând vietăți au pătruns mai greu în ornamentica tradițională, alături de alte ornamente zoomorfe, reprezentând animale, skeumorfe, simboluri ale uneltelor, și chiar antropomorfe, reprezentând oamenii. Ștergarul nostru mai prezintă ciucuri la capete, care provin din firele de urzeală răsucite. În general, ștergarele pot prezenta margini tivite la mână sau la mașina de cusut, pe care se pot aplica, sau nu, „bibiluri”, diverse tipuri de dantelării, în funcție de zona în care sunt confecționate.