Călărași: PERSONALITATEA LUNII IUNIE – Dumitru Neagu

În cadrul Proiectului „MARI PERSONALITĂŢI CĂLĂRĂŞENE”
PERSONALITATEA LUNII IUNIE –
Dumitru Neagu

Născut la Ostrov, judeţul Constanţa pe 17 iunie 1940, Dumitru Neagu a urmat liceul în Călăraşi în anii 1957-1960, continuându-şi studiile la Şcoala Militară. În intervalul 1960-1963 a învăţat pictura la Baia Mare la Şcoala de arte, sub îndrumarea profesorei Lidia Agricola, participând aici anual la expoziţii între anii 1962-1967. Concursurile interjudeţene de la Drobeta Turnu-Severin şi Dorohoi din anii 1992-1994 au continuat să susţină activitatea sa laborioasă.
Atelierul artistului se afla pe strada Silozului, nr. 4 din Călăraşi, oraş unde a expus în 1968 alături de alţi împătimiţi ai picturii, în perioada anilor 1970-1989 expunând concomitent la Călăraşi şi Slobozia. Saloanele Interjudeţene de peisaj din 1987 şi 1988 de la Constanţa şi Ploieşti au fost un nou prilej de a-şi etala tablourile şi de a fi activ în fenomenul artistic din sudul ţării.
În municipiul Călăraşi şi-a deschis două expoziţii personale, dealtfel singurele din cariera de artist. Prima, în 1993, urmată în luna martie, 1995, de o alta, organizată de Inspectoratul pentru Cultură al Judeţului Călăraşi şi Centrul Judeţean al Creaţiei Populare.
În anul 1995 artistul şi-a deschis ultima expoziţie personală şi cu toate că nu era pictor de formaţie, compoziţiile expuse demonstrau că a fost un real talent. Lipsa diplomei de studii academice de artă nu ne împiedică să ne dăm seama de vocaţia sa pentru culoare şi formă, pentru lumea mirifică a copacilor şi a pământului.
Numai că Dumitru Neagu a rămas în acelaşi con de umbră la fel ca alţi artişti de talent ai locului. Deşi era suficient de instruit şi pus la punct cu principiile compoziţiei, cu desenul şi culoarea şi nu aveai ce să-i reproşezi ca plastician, creaţia sa nu a cunoscut anvergura care i se cuvenea.
Calităţile de care a dat dovadă în zecile de tabouri realizate ne face să credem cu greu că Dumitru Neagu lucra ca funcţionar economic la Liceul Danubius din Călăraşi şi nu stătea în atelierul său pentru a plăsmui alte şi alte peisaje minunate în care evoca frumuseţea câmpiei, a zonei unde acesta a trăit şi a împrejurimilor.
Din păcate a dispărut într-un moment când „activitatea sa a început să se structureze în sensul unei concepţii artistice din care nu lipseşte elementul stilistic de identificare”.