Câmpulung Moldovenesc: expoziția FIUL RISIPITOR – PARABOLELE MÂNTUITORULUI.

Duminică, 23 februarie, de la ora 17, vă invităm în sălile de la parterul Muzeului, pentru un nou VERNISAJ de expoziție temporară: FIUL RISIPITOR – PARABOLELE MÂNTUITORULUI.

O expoziție de icoane semnate de Elena Murariu.

Născută la Zvoriștea, în județul Suceava, Elena Murariu a absolvit Secția de Artă Monumentală-Restaurare a UNARTE, București, în 1987. De-a lungul carierei sale, a primit nenumărate premii, diplome și distincții precum Medalia „Antim Ivireanul” (Arhiepiscopia Râmnicului, Râmnicu Vâlcea, 2010), Medalia „Sfinţilor Martiri Brâncoveni” (Patriarhia Română, Bucureşti, 2014), Marele Premiu al Fundaţiei „Nişte ţărani” (Horezu, 2014), Diploma omagială „Sfinţii Martiri Brâncoveni, (Patriarhia Română, Bucureşti, 2014), Marele Premiu al Fundaţiei „Nişte ţărani”( Horezu, 2014), Diploma omagială şi medalia „Sf. Ioan Gură de Aur” pentru iconostasul nou la Bisericii Cotroceni (Patriarhia Română, Biserica Cotroceni, 2014), Diploma omagială şi medalia „Anului comemorativ al fauritorilor marii uniri” (Patriarhia Română, 2018) și altele.

Și-a început activitatea expozițională în 1990 și de-atunci a expus în întreagă țară, dar și în străinătate de la New York la Barcelona sau Atena. A participat la acțiuni de restaurare a picturii murale a mai multor biserici și mănăstiri.

«Deoarece expoziţia „Fiul risipitor, Parabolele Mântuitorului” se va desfăşura pe perioada Postului Mare, încheindu-se după Sfintele Paşti, am ales spre expunere lucrări cu o încărcătură duhovnicească specifică acestei perioade.

În expoziţie am reunit lucrări din două cicluri ale creaţiei mele: „Cântările Triodului” şi „Parabolele Mântuitorului”. Aceste două serii se intersectează tematic şi se completează nuanţând discursul, vorbindu-ne prin limbajul subtil şi cald al artei despre Împărăţia Cerurilor, post, rugăciune, pocăinţă, Pătimirile Mântuitorului şi Învierea Sa.

Dacă seria de lucrări „Cântările Triodului” a reprezentat un proiect expoziţional prezentat în urmă cu câţiva ani la Muzeul Naţional al Satului din Bucureşti, „Parabolele Mântuitorului” a fost un proiect editorial ce s-a concretizat în cartea-album „Parabolele Mântuitorului – Cuvânt şi imagine”. Lucrările acestui ultim ciclu au însoţit comentariile părintelui Michel Quenot, un hermeneut al icoanei.

Discursul expoziţional ne aduce în faţă figuri ce ne îndeamnă la reflecţie profundă, cum ar fi: vameşul, fariseul, bogatul nemilostiv, sărmanul Lazăr, cele zece fecioare sau „omul căzut între tâlhari”.

Un accent deosebit este pus pe Fiul risipitor, figură emblematică a expoziţiei, a cărui poveste este legată de dragostea nemărginită a lui Dumnezeu pentru omul căzut, poveste în care ne recunoaştem cu toţii într-o măsură mai mică sau mai mare. Dacă Fiul risipitor a ajuns din fiu al tatălui bogat un porcar flămând, Moise Egipteanul, după ce a scăpat de robie, a devenit tâlhar de temut. Din fericire, amândoi s-au pocăit prin strădanie şi ajutor Dumnezeiesc, ajungând la lumină.

O altă efigie a temei regăsirii stării harice pierdute prin păcat este a Sfintei cuvioase Maria Egipteanca, figură centrală a Postul Paştelui. Din aceeaşi categorie a fiicelor risipitoare care au ajuns prin pocăinţă să strălucească în calendarul bisericii sunt şi sfintele Taisia şi Pelaghia, a căror hagiografie completează seria aceasta.

Se mai pot vedea în expoziţie şi lucrări care cuprind doi psalmi: Psalmul 50 prin care marele rege David îşi plânge păcatele şi Psalmul 136 „La râurile Vavilonului”, psalm care se rosteşte în Postul Mare şi simbolizează exilul spiritual al omului. Pentru acesta din urmă am folosit varianta versificată a Sf. Ierarh Dosoftei care pe lângă încântarea pe care ne-o dă dulceaţa limbii vechi, ne ajută să facem unele analogii cu situaţia contemporană. Nu putea să lipsească din discursul temei pocăinţei Sf. Andrei Criteanul. Sfâşietoarea cântare „Suflete al meu, scoală! Pentru ce dormi?” o vedem rostită chiar de Fiul risipitor. Se înţelege că scena nu aparţine parabolei ci este o interpretare a iconarului, o adresare directă la Fiul risipitor din noi.

Expozeul grafic al celor 41 de lucrări pe teme creştine se încheie cu lucrarea rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, „Doamne şi Stăpânul vieţii mele”. Deasupra sfântului, îngenuncheat în rugăciune, luminează Îngerul care vesteşte Învierea Domnului.

Hristos a Înviat !»

Elena Murariu