Castelul Teleki din Posmuș își deschide porțile, ca-n povești, cu un Festival de 3 zile – ARTcast Teleki – 9-11 septembrie 2022

Ziua 2- Sâmbătă, 10 septembrie

Ora 14:00-22:00

Sâmbată arta culinară devine liant între oaspeți și comunitate, aceștia fiind invitați să se alăture tradiționalului, dar și modernului într-un picnic intercultural.

Ø Spații de recreere și voie bună

• Picnic la Castel cu Elena din deal;

• Parada mașinilor de epocă;

• Produs în Bistrița-Năsăud – Târg de produse tradiționale și puncte gastronomice;

• Atelier de colaj, pictură, hande made pentru copii;

• Jocuri de lumină – proiecții pe castel;

• Prezentare și degustare de vin. Crame locale, podgoria Lechința ;

• Zonă de STREET FOOD;

• Mocănița Transilvaniei – activități pentru copii;

• Plimbare – Șarete cu cai;

Ø Momente culturale

• Masă rotundă – Rețeaua Națională a Muzeelor din România și Asociația Managerilor Culturali;

• Asociația de Dezvoltare Intercomunitară “Turism în Bistrița-Năsăud” – Lansarea Rutei Culturale Turistice – Porțile Transilvaniei;

• Standuri – prezentarea altor obiective de patrimoniu din județ – activitate organizată cu sprijinul arheologilor și elevilor voluntari din Bistița-Năsăud;

Ø Momente artistice

• SFAB – Festivalul de film și actorie Bistrița;

• Muzică ambientală – DJ Ety – Cluj;

• Minute muzicale. 15 mini-concerte ale tinerilor de la Liceul de Muzică “Tudor Jarda” Bistrița;

• Concert de muzică blues AG Weinberg Cluj Napoca.

Ziua 3- Duminică, 11 septembrie

Ora 14:00-21:00

Ø Spații de recreere și voie bună

• Prezentare și degustare de vin. Crame locale, podgoria Lechința;

• Zonă de STREET FOOD;

• Mocănița Transilvaniei – activități pentru copii;

• Ateliere de pictură, hande made, etc. pentru copii – spații de recreere;

• Plimbare – Șarete cu cai;

• Produs în Bistrița-Năsăud – Târg de produse tradiționale și puncte gastronomice;

Ø Momente artistice

• Minute muzicale. 15 mini-concerte ale tinerilor de la Liceul de Muzică „Tudor Jarda” Bistrița;

• Muzică ambientală – DJ Ety – Cluj;

• Opera Maghiară de Stat din Cluj-Napoca.

Link eveniment: https://bit.ly/3R62KdH

File de poveste – scurt istoric despre Castelul Teleki

Cele mai frumoase povești se scriu în jurul castelelor, iar de acum și tu poți să pășești într-un astfel de loc, descoperind trecutul, arta, legendele și renașterea unui monument ce are scopul de a ne aduce într-o oază barocă.

Castelul Teleki este clădit pe pământul ce a aparținut lui Iancu de Hunedoara, Matei Corvin, mai apoi al Cancelarului Transilvaniei Mihaly Teleki.

Din clădiri din lemn și anexe gospodărești, se clădește după 1746, ceea ce va deveni un castel, în timpul contelui Pal Teleki de Szek.

Acest fapt este demonstrat şi de prezenţa stemei compuse Teleki-Haller (stema soţiei lui Pal Teleki, Borbala Haller de Hallerkeo (1719-1770), cei doi căsătorindu-se în anul 1744), aflată deasupra porţii principale, respectiv data inscripţionată pe bolţarul uşii corpului de locuinţă: anul 1752.

În urma reabilitării castelului s-a descoperit o altă stemă a familiei Haller, care a fost zidită într-una din încăperile corpului de locuinţe, denumită „Casa Domnișoarelor”.

Conform istoricului de artă B. Nagy Margit, corpul de locuit de la Posmuş este exemplul tipic al habitatului din secolul al XVIII-lea, cu elemente stilistice baroce, a tipului de curie nobiliară de la sfârşitul secolului al XVII-lea, compus din două şiruri de încăperi cu trei camere.

Din inventarul din anul 1774, aflăm că sălile au fost decorate cu stucatură şi au fost pictate în diferite culori. Bazându-ne pe singura boltă a construcţiei care a supravieţuit putem concluziona că sălile erau acoperite cu boltă în leagăn cu penetraţii (denumită de către B. Nagy Margit boltă în cruce barocă), dintre care patru (sala de mese, capela, sala de zi şi dormitorul) erau decorate cu stucatură. Sala de mese era decorată cu motive figurative şi pictată în galben, albastru şi roşu, capela avea la fel decoraţii figurative şi era văruită în alb (fiind distinsă prin funcţia sa liturgică), sala de zi era denumită „casa galbenă” şi avea decoraţie florală, iar dormitoriul avea şi numele de „casa verde”, fiind decorat cu motive florale, uşa sa fiind vopsită în albastru.

În inventarul din 1806 sălile erau deja vopsite în alb, ceea ce denotă o schimbare a preferinţelor estetice ale proprietarilor.

În exterior, conform inventarului din anul 1774, clădirea era vopsită în albastru, bosajele de colţ şi cornişa fiind văruite în alb. Acest aspect a fost păstrat şi în secolul al XIX-lea, respectiv s-a aplicat şi în cazul corpului de poartă.

Corpul de poartă şi celelalte anexe sunt organizate în formă de „U”, ceea ce presupune adoptarea conceptului de curte de onoare, specific castelelor baroce. Cea mai însemnată clădire dintre acestea a fost corpul de poartă (C1), care a fost construit de la început pe două niveluri. Turnuleţul din şarpantă nu este menţionat în inventare, însă sursele descriu două turnuri din lemn cu orologii, aşezate pe cele două laturi ale corpului, dispărute între timp. Inventarul din 1806 menţionează însă un turnuleţ din lemn, decorat cu un glob din tinichea, distrus într-un incendiu din 1824 şi înlocuit cu cel prezent. Tot în acest inventar se menţionează scara din lemn din partea interioară a corpului, existentă şi în prezent. Corpul de poartă era acoperit cu şindrilă şi era decorat la cele două capete ale şarpantei cu globuri din tinichea.

Între 1806 şi 1824 nu avem date despre ansamblu, însă contele Ferenc Teleki (1785-1831) menţionează într-o scrisoare că este permanent preocupat de înfrumuseţarea castelului. În data de 27 aprilie 1824 un incendiu a distrus castelul. Se presupune că acest incendiu a fost responsabil pentru distrugerea bolţilor din corpul locuinţă, respectiv pentru distrugera turnuleţului deasupra corpului de intrare, fiind nevoit ca în 1828 să se toarne din nou clopotul.

Până în anul 1945, intrarea principală a fost flancată de două statui baroce așezate pe piedestaluri înalte, care purtau data de 1790: Sf. Ioan de Nepomuk şi Fecioara cu Pruncul. În anii ’70 ai secolului trecut aceste statui se aflau încă în grădina castelului.

În anul 1936, pentru a mări dimensiunea curţii interioare, contele Ernest (Ernö) Teleki (ultimul proprietar al ansamblului) a demolat aripa stângă a ansamblului şi a reconstruit-o cu câţiva metri mai în exterior, noua clădire fiind o copie fidelă a aripii originale, aşa cum o arată şi ancadramentele realizate din ciment, dar care au un aspect baroc. Arhitectul intervenţiei a fost Lajos Meczner din Budapesta.

În anul 1945 castelul a fost naţionalizat. Conform amintirilor ultimului proprietar, mobilierul şi operele de artă ale castelului au fost duse cu o căruţă, iar statuile din sala de mese şi grădină au dispărut treptat. Nagy Margit a strâns statuile încă existente în anii 1970 şi le-a depus la muzeele de istorie din Bistriţa şi Cluj. Ansamblul a fucţionat ca sediul Întreprinderii Agricole de Stat, fiind abandonat după revoluţia din 1989.

Ansamblul era înconjurat de grădini mixte. În inventarul din 1774 se menţionează 30 de parcele pentru diferite legume şi pomi fructiferi, iar în mijlocul grădinii o filigorie din pin, vopsită în alb şi roşu, acoperită cu şindrilă vopsită în verde. Se menţionează de asemenea o seră cu flori, în care se cultivau soiuri rare, respectiv citrice.

De strajă, stă stejarul de peste 600 de ani, monument al naturii ce a prins rădăcini în 1406 și a fost martor la clădirea Castelului Teleki din Posmuș.

Însă, povestea Castelului mistuit de incendii, clădit și reclădit continuă prin proiectul de reabilitare demarat și finalizat de Consiliul Județean Bistrița-Năsăud, având ca sursă de finanțare POR 2014/2020 și bugetul propriu.

Obiectivul general al proiectului este păstrarea, valorificarea patrimoniului cultural al judeţului Bistrița-Năsăud și a identității culturale prin restaurarea, reabilitarea și redarea imaginii originale a castelului Teleki din Posmuş.

Acum, aflat în grija Complexului Muzeal Bistrița-Năsăud, Castelul prinde viață.

Ia parte la evenimentele de la Castelul Teleki din Posmuș și fă parte din noul capitol al poveștii sale.